marți, 20 septembrie 2016


Yaaaay, a sosit! Concediul mult așteptat din 2015, în care voi hoinări prin Elveția și Alpii Italieni! Va fi prima ascensiune pe unul sau mai mulți patru miari, prima întâlnire cu ghețarul, prima plimbare prin paradisul ciocolatei și al ceasurilor de precizie astronomică. O super mega deconectare de 12 zile, cu orașe, ciocolată, bere, plimbări, frig și (sper să nu!) un pic de rău de altitudine! Aventură, veniiim!
 ________________________________________________________ 
Când: iulie 2015
Unde: Zurich - Elveţia 
Parteneri de tură: Radu şi Damian
Transport: avion, tren, tramvai 
Cazare: la Damian, Zurich
Highlights: zbor cu avionul, servicii ireproşabile, labirint de coridoare prin aeroport
Ȋn câteva cuvinte: zbor, aeroport pe muuulte nivele, primul contact cu preţurile elveţiene
__________________________________________________________ 

Mega-aventura a început cu un zbor direct București-Zurich, în care am avut norocul să stau la geam, pe o vreme superbă. Și bine că a fost așa, am avut ce face patru ore , cât timp am stat în aer – cu ochii lipiți de geam și aparatul pornit non-stop. Am văzut orașe, nori, ape și munți, mulți munți frumoși. Mă minunam încontinuu de efectul produs de interacțiunea filtrului meu de polarizare cu sticla hubloului – brusc apăreau o mulittudine de curcubee în cadru :)))










Am aterizat în Zurich pe o vreme înnorată și rece. Ne-am recuperat bagajele (pfiu! Sunt toate și sunt întregi! Mie îmi era de echipament, în ce mai cuceream eu ghețarul, în săndăluțe și fustă :))) ? ) și ne-am întâlnit cu Damian, ce ne aștepta la Sosiri. Îmbrățișări, pupături, strângeri de mână – deh, tot tacâmul de urări de bine și disipare de dor. E bine că am ajuns cu bine :)

Până aici a fost totul … aproape normal. Eram familiarizată cu aterizările, aeroporturile, forfota și trolerele atașate de oameni. Însă în aeroportul din Zurich am trecut la next level. Locul ăsta este atât de mare și de vast, mă simțeam într-un mușuroi de furnici supra-etajat. Aici nu există numai tren subteran … nu nu! Există tren sub-subteran! Adică două magistrale îngropate (nivelurile -2 și -3, cred), fiecare cu codurile ei, indicatoare, semnalizare și multe altele. Un fel de double decker, dar fiecare nivel merge pe unde vrea el.O întreagă nebunie :)))

Trebuia să luăm trenul pentru a ajunge în oraș. Eh, și aici altă aventură! Ce tip de bilete luăm? Că la ei sunt pe zone, pe zile, pe regiuni … și pe mulți bani! Un day pass de o zi, pentru zona aeroportului și încă o zonă, costă 12 franci. Aproximativ 50 de lei. Un chilipir :)) Am avut noroc cu oamenii foarte simpatici și săritori de la ghișeu, care ne-au recomandat cea mai bună variantă  pentru noi și ne-au oferit și niște pliante ajutătoare. Și toate astea cu un ton extrem de prietenos și un zâmbet mare pe față. Cred că o să îmi placă aici :)

Am luat trenul și am mers preț de jumătate de oră, până la Bahnhof  Enge. De data asta ne-am descurcat mai repede cu ieșitul și în câteva minute am pus piciorul în Zurich. Și arată bine, bine de tot :D

Gara pe interior
Welcome to Zurich :D!
Tuturor ne era extrem de foame, așa că am amânat ducerea bagajelor la cazare în favoarea unei mese copioase. Damian ne-a luat și ne-a dus la plimbare pe Bahnhofstrasse,  strada lor principală de cumpărături, care începea exact din fața gării. Era ca un mall, doar că foaaaarte lung :))) O groază de magazine, toate mărcile pe care le știai și multe de care nu auzisem în viața mea. Ce mi-a plăcut însă cel mai mult a fost diversitatea oamenilor – multe rase și culturi, se putea auzi o amestecătură de limbi și accente peste tot în jur. Persoanele erau extrem de relaxate, râdeau, zâmbeau, nu li se citea nici un rîd de îngrijorare sau stress. Parcă am ajuns în altă lume :)

Mega Mall-ul luuuung de o strada :)))
Ne-am oprit să mâncăm la unul din restaurantele preferate ale lui Damian - și aici a fost prima dată când mi-a stat inima în gât și frica în portofel. Știam că Elveția este scumpă, dar nu 32-Franci-un-fel-principal-de-mâncare scumpă. Și 5-6 franci o bere. Hâc, tre să găsesc o metodă de a înmulți economiile mele de un an de zile, că altfel rămân portofelul și contul meu naked-sexi în câteva zile. Bine măcar că e cald și nu răcesc :)))

Mâncarea a fost bună, servirea ireproșabilă (e ceva cu elvețienii și zâmbetul de pe față, cred ca e opțiune standard la ei!), după care am plecat la Damian la apartament să ne lăsăm bagajele – acum avem și combustibil că să putem căra :) O plimbare cu un tramvai preț de câteva minute ne-a lăsat într-un cartier cochet, cu case și blocuri de maxim 2 nivele, prin care am pornit agale. Am observat că strada era în renovare, însă totul era extrem de curat și aranjat – nici nu zici că se lucra! Fiecare echipament era pus la locul lui, materialele la fel, pe jos era măturat … iar mașinile se așteptau una pe alta și își dădeau prioritate, în liniște deplină, fără claxoane sau înjurături pe geam. Băi, chiar e altă lume aici :))))

In tramvai :)

Cartier elvetian
Seara am ieșit un pic la plimbare în centru, pentru a ne familiariza cu orașul. Ne-am perindat pe malul apei, admirând toate clădirile superbe , toate bisericile cu arhitectură impresionantă și pontoanele frumos luminate. Abia aștept să le descopăr în zilele ce urmează :)






Aparat foto utilizat: Nikon D5000 + Tamron 17.50 mm f2.8
Cati :) marți, 20 septembrie 2016 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube