Yesss, uite-l, vine, e aproape! Weekendul prelungit de
Rusalii e chiar după ușă și cere cu insistență să fie petrecut într-un loc
anti-caniculă, cu multe kilograme de răcoare pe metru pătrat! Prima dată m-am
gândit la Hășmaș, îmi doream cu ardoare să reajung în acest loc, după o tură
din anul 2014. Am dat sfoară în țară (lume lumee! Cine vine la o Hășmășeală?)
și am reușit să găsesc parteneri de drum. Nu mai trebuia decât să fac
rezervarea la cabană, să fim siguri că avem unde sta.
Însă cu vreo 2 zile
înainte mă sună șoferul să îmi spună că nu mai poate veni – are o obligație în
acel weekend de la care nu poate lipsi. Oh well ..... ce poți să îi faci? Adio
Hășmaș, ne revedem cu proximă ocazie! Aproape că mă resemnasem că o să petrec
trei zile acasă, când primesc un mesaj pe Facebook de la Alex, un amic alături
de care am bătut Spania și Maroc-ul acum o lună: “Vrei să vii cu mine și un
prieten în Crai?” Aaaaah, cele mai bune aducătoare de vești extraordinare
cuvinte! Normal că vreau să vin! Am spus un mare DA, cu gândul la crește
zimțate de piatră și lanțuri încastrate în perete. Nu știm încă traseul, dar nu
e grabă ... avem trei zile, și în Crai nu ai cum să te plictisești. Să înceapă
aventura!
____________________________________________________________
Când: iunie
2016
Durată: 2
zile
Parteneri de
tură: Alex și George
Traseu:
Zărnești – Fântâna lui Botorog – Cabana Curmătura (1.470 m) (marcaj dungă
galbenă de la fântâna lui Botorog,
lungime traseu 6.3 km, durată 3 h)
Cabana
Curmătura (1.470 m) – Șaua Crăpăturii (1.580 m)-Vf Piatra Mică (1.816 m) –
Poiana Zănoaga – Cabana Curmătura (marcaj punct albastru până în Poiana Zănoaga,
apoi cruce galbenă până la Curmătura, lungime traseu 4.9 km, durată 3h 30 min)
Tip traseu:
hiking, cu scurte porțiuni de scrambling
Model traseu:
liniar (Zărnești – Cabana Curmătura) și circular (Cabana Curmătura – Vf Piatra
Mică – Cab Curmătura)
Punct
plecare: Zărnești
Punct sosire:
Cabana Curmătura
Dificultate
traseu: ușor spre mediu
Durată totală
traseu: 6h 30 min
Lungime
traseu: 11.2 km
Altitudine
minimă/maximă: 757 m (Zărnești)/ 1.816 m
(Vf Piatra Mică)
Urcare/coborâre: primul traseu +832 m/-172 m; al doilea traseu
+540m/-540m; total +1.372 m/ -712 m
Stare marcaj: bună, atât că poziționare cât și
că frecvență.
Surse de apă: Fântâna lui Botorog, două râulețe în porțiunea de traseu dintre poiana
Zănoaga și cabana Curmătura, cabana Curmătura.
_____________________________________________________________
Plecarea
dis de dimineață, cu trenul de 6, până la Brașov. De acolo , hop-top, într-un
alt tren, până la Zărnești, unde ajungem în jur de ora 10. Coborâm .... pfuai,
și este extrem de cald! Noi am crezut că fugind la munte scăpam de toată
zăpușeala și bufeurile de căldură. Dar de unde – am plecat de la un cuptor să
ajungem la altul. Și dacă aici este așa de cald, nici nu vreau să știu ce e în
jungla de beton :)))
Facem ultimele
cumpărături de la un magazin din zonă, ne echipăm corespunzător – șapcă,
ochelari de soare și un strat generos de SPF 50 – și pornim agale, pe străzile
orașului, cu destinația intrarea în parcul natural Piatra Craiului. Ne mișcăm
destul de încet, și asta pentru că aveam cu toții rucsacii extrem de grei, din
pricina mulților litri de apă pe care îi cărăm în spate – cel puțin 3 de
fiecare. Să nu mai punem la socoteală cortul, sacul de dormit, mâncarea,
hainele, aparatele foto sau …. Nup, astea sunt cele mai grele. Mă simt că Moș
Crăciun în Caraibe :))
Trecem de Cabana Gura
Râului, care marchează intrarea în Parcul Național, și o luăm agale pe drumul
ce șerpuiește înspre fântâna lui Botorog. E bine că e mai răcoare, cel puțin în
porțiunile umbrite, și putem să mai respirăm în voie. Glumeam cu băieții că ar
trebui instalată umbră la marginea fiecărei șosele, din belșug, eventual cu
opțiunea de Polul Nord, instant freeze sau cool summer. Ah, și add-on de vânt
:))
Am făcut la fântână un
popas scurt, pentru răcorire și reîncărcarea butelcilor de apă rrrrrece ca
gheața. Ne stropim un pic și pe pielea încinsă (mă mir că nu a ieșit abur din
noi :))), aplicăm un nou strat generos de cremă, punem (auch!) rucsacul în
spate și, părăsind confortul drumului bătătorit, începem să urcăm poteca prin
pădure spre Cabana Curmătura. Și aaaaah, ce bine că am dat de umbră! Cineva
mi-a ascultat dorința cu umbra, aparent :))
Bun, umbră ca umbră,
racorica, fără bătătură de soare în creștetul capului și sfârâieli de piele. Am
scăpat de astea. Dar e cald … așa de cald cum aproape nu mi-a fost niciodată.
Și dacă eu, o persoană certată cu frigul, îndrăgostită de caniculă, spun că e
cald, nu vreau să mă gândesc cum resimt alții temperaturile astea! Practic
curgeau apele de pe mine (la propriu!) de la efortul urcării și zăpușeala în
care ne aflam. Aveam nevoie să fac pauze destul de dese pentru hidratare și
răcorire, pentru că mai aveam puțin și storceam tricoul și șapca. Acum îmi dau
seamă cel mai bine de eficiența hainelor tehnice, care se usucă extrem de
repede și nu captează mirosuri. Sunt o adevărată binecuvântare :)
Am urcat încet, foarte
încet, și asta și pentru că nu ne grăbeam. Ne-am calculat suficient timp pentru
a ajunge la cabană, cu toate obstacolele solare sau obositoare pe care le vom
întâmpina pe drum. Am făcut o pauză mai lungă exact înainte de ieșirea în
Poiana Zănoaga, pentru o scurtă masă, după care am reluat melcește cărarea
către pădure. Acum aveam toată creasta Craiului în față și wow! Ce frumos se
vede! Aproape că uitasem cum este, nu am mai trecut pe aici de …. Pfuai, cred
că din 2010, și atunci am urcat pe o ceață deasă de nu vedeai nimic la 10 m. Și
acum am ocazia să o văd pe o vreme perfect senină, fără pic de nor. Sublim :)
Din Poiana Zănoaga și
până la cabană am mai făcut maxim o oră, în mers liniștit. Traseul a devenit
ceva mai prietenos, pantă ceva mai permisivă, așa că efortul a fost mai mic, și
asta s-a simțit – puteam să îi dau și eu a treia :)) Când am ajuns la Refugiul
Salvamont, știam că mai avem maxim 5
minute până la destinație. Mă așteptam să întrezăresc cabana printre copaci,
așa cum eram obișnuită, dar de unde! Mi-a apărut direct în față, imediat după
o curbă. Se simte că nu am mai fost de ceva vreme prin zonă , s-au schimbat
multe :)
Și am ajuns! Finally,
cabană! Am terminat cu căratul rucsacului greu pe ziua de azi! Intrăm, spunem
că avem rezervare și o doamnă drăguță ne conduce la etaj, la una dintre camere.
Am fost plăcut surprinsă să descopăr și aici sistemul de la cabanele din afară
– ai voie în bocanci doar până la intrarea în cameră, de acolo e nevoie de
papuci, pe care îi găsești într-un raft micuț lipit de perete. L-am lăsat doar
le George să intre în cameră și l-am rugat să îmi pună rucsacul pe pat. În
momentul în care l-am dat jos, am simțit cum (la propriu!) mi se ia o piatră de
pe … umeri :)) Ah, cât de bine e fără bagaj greu în spate! Simt că mai am un
pic și îmi iau zborul :))
Am făcut la cabană un
popas de aproximativ o oră și jumătate, timp în care am luat și prânzul.
Indoor, și asta pentru că toate mesele de afară erau pline până la refuz de
turiști. După masă m-am întins pe una din băncuțele de acolo, cu gândul de a-mi
odihni mușchii pentru câteva minute. Priveam un tablou ciudat, înfățișând un
montaniard pe marginea unei prăpăstii, cu Moartea la doi pași în spatele lui,
ținând o clepsidră într-o mână și un piolet în cealaltă …. Și de acolo nu mai
știu nimic, pentru că pur și simplu .. am adormit :))! Nu conta că era lume în
jurul meu, că se vorbea destul de tare, neaaah! Somn de voie :)) Mi-am dat seama de acest lucru când,
deschizând ochii, imaginea de dinainte de a o închide nu se potrivea cu cea
actuală – lipseau oameni, voci, chiar și obiecte de pe masă. Mă uit la ceas … mda,
am ațipit vreo 20 de minute :))
Ne-am decis să facem
astăzi traseul spre Piatra Mică, urmând că mâine … să decidem ce vrem să facem
mâine. Am refăcut rucsacii, punând doar strictul necesar (apăăăăăă! Și cremă de
soare, că nu se poate fără ea!) și hai! De la Cabana Curmătura avem doar o oră
de mers până pe vârf, după indicatorul prezent la începutul traseului. Acum cât
o să facem noi .. vedem :))
Începem bine .. urcuș
susținut până la intersecția cu Șaua Crăpăturii, pe care o admirăm de sus și ne
promitem (neoficial) că o vom face, într-o zi cu mai multă răcoare și mai puțin
bagaj. Trecem printr-o mică porțiune de jenepenis și ieșim într-un fel de gol
alpin, ce dezvăluia un perete frumos de stâncă, pe care puteam ghici bulina
albastră. Mda, pe acolo o să mergem ! Mi-am pus mănușile de via ferata (încă
aveam rănile de săptămâna trecută, de la caiac, și chiar îmi doresc că tot
astea să fie singurele cu care mă întorc după această experiență) și … spre
stâncăraie, coleguții mei :D!
Vedere din Saua Crapaturii |
Aventura stâncoasă a
traseului este destul de scurtă, însă solicitantă. Este nevoie de ceva mai
multă atenție (sunt unele pasaje neasigurate, unde piciorul poate aluneca spre
vale, împreună cu posesor) și de ceva mai puțin rău de înălțime.
Pentru mine a fost o plăcere să îl fac, mai ales că îmi plac porțiunile
de genul acesta și mă simțeam în largul meu agățată de cabluri, căutând
modalități cât mai ușoare de a ajunge sus. Bocancilor mei le place stânca și se
vede că sunt în elementul lor! M-au purtat cu ușurință până sus, în creastă, de
unde se putea vedea următoare porțiune de traseu și – din nou – toată creasta
Craiului. Ah, cât de frumos este aici :)
Se pare că au fost și
alții care au considerat Piatra Mică o destinație perfectă pentru acest weekend
prelungit. Foarte mulți, chiar. Atât de mulți încât era coadă de așteptare la o
porțiune cu cabluri din perete :)) Stăteam și ne uităm toți trei, nevenindu-ne
să credem că aglomerația aceea colorată sunt oameni care așteaptă să urce. Păi
și dacă tot nu putem să urcăm … hai măcar să găsim un petec de umbră și facem
un mic popas .. de nevoie :)
10 minute… atât a fost
nevoie pentru eliberarea porțiunii respective de traseu. Ne urnim din loc și
urcăm și noi pe cabluri, până la ceea ce părea a fi vârful. Când am ajuns însă…
nup, nu este aici! Ne-au spus niște oameni binevoitori, arătând undeva în
depărtare un alt vârfuleț – cică acolo trebuie să ajungem. Și avem de parcurs o
mini-creastă zimțată, atât de specifică zonei. Hău în stânga, hău în dreapta ..
hai la drum!
Și iată-ne! După câteva
minute de echilibristică am ajuns pe vârful Piatra Mare! Bine că ne-au spus
alții unde este, deoarece nu este marcat în nici un fel – nu tu plăcuță, nu tu
indicator. Doar o panoramă superbă, ce te îmbie să stai la admirat și
fotografiat :) Ne-am bucurat câteva minute de frumusețile din vârf, am tras 2-3
cadre, o dușcă zdravănă de apă … și ne-am pus în mișcare. Trebuie să ajungem
înapoi la cabană :)
Toti trei in varf :) |
Traseul de întors
continuă pe creastă, prin jnepeniș, până la Crucea Eroilor – de fapt, două
cruci (una metalică și una de lemn), similare cu cea de pe Caraiman. Cea mare e
situată la marginea unui versant, de ude
se vede extrem de frumos orașul Zărnești. Și de acolo – tot în jos, pe repede
înainte, prin jenepnis și pădure. Am coborât destul de brusc, pe pante
neprietenoase, ajutându-mă la maxim de bețele din dotare. Dacă e să vreți să
faceți traseul ăsta, va recomand să îl faceți exact așa cum l-am făcut și noi –
urcatul pe aici ar fi tortură, nu alta!
Zarnesti :) |
![]() |
Chef de joaca :) |
Ajungem la baza muntelui,
aproape de Poiana Zănoaga, în doi timpi și trei mișcări. Ne uităm la ceas – un
pic peste ora 18. Suntem în grafic! Și de aici știm traseul, așa că ne permitem
o pauză mai lungă de odihnă și admirat Bucegii.
Băieții își dădeau cu presupusul unde este cutare vârf și cutare vale,
eu … făceam fotografii că să mă uit acasă :)))
Am ajuns înapoi la
cabană în jur de 19:30. Obosiți, cu mulți kilometri la talpă urcați și
coborâți, dar extrem de fericiți. Ce mai conta că aveam vreo 10 straturi de
cremă de soare pe noi – cel puțin am scăpat cu epiderma intactă și sănătoasă,
fără insolație sau dureri de cap. Yaaay, dublă victorie! Merită sărbătorită! Și
cum poți să sarbaturesti mai bine, dacă nu cu cea mai delicioasă prăjitură cu
mere pe care o poți mânca vreodată? Au la cabană, și v-o recomand cu mâna pe ..
stomac, atât varianta cu mere, cât și pe cea cu urdă și mărar. Sunt … mmmmm,
divine :D!
Și de aici, oboseala
și-a spus cuvântul. Cu burta fericită și mușchii relaxați, somnul a venit pe
nesimțite. Și nu am de gând să îi rezist - la urmă urmei, mâine avem un alt
traseu de făcut, poate mai spectaculos decât cel de astăzi. Și e musai să mă
odihesc pentru el. Hai, noapte bună …. Ne vedem mâine :)!
Detalii tehnice:
Harta traseului (cu
maron primul traseu, cu mov cel de-al doilea):
Traseul pe Google Maps
(Zărnești – Cabana Curmătura):
Traseul pe Google Maps
(Cabana Curmătura – Șaua Crăpătura – Vf Piatra Mică – Poiana Zănoaga – Cabana
Curmătura):
Elevația traseului
(Zărnești – Cabana Curmătura):
Elevația traseului
(Cabana Curmătura – Șaua Crăpătura – Vf Piatra Mică – Poiana Zănoaga – Cabana
Curmătura):
Aparat foto folosit:
Nikon D5000+Tamron 17.50 mm, f 2.8
Aplicaţie de track
folosită: Endomondo
0 comments :
Trimiteți un comentariu