marți, 23 iulie 2019


Ideea acestei ieșiri a apărut când o foarte bună prietenă și-a achiziționat bocanci noi. Și cum poți inaugura cel mai bine o pereche de încălțăminte de munte, dacă nu pe traseu? Ah, musai să fie scurt și ușor, că dacă apar bătături sau rosături să ne putem retrage elegant. Sau să știm că agonia o să fie scurtă =)))

Buuun! Avem motiv, avem durată … și unde mergem? Nici una dintre noi nu are mașină, așa că opțiunile de traseu sunt reduse la masivele în care putem ajunge cu trenul sau microbuzul. Hmmmm… putem să dăm o fugă în Brașov, să urcăm voinicește Tâmpa și apoi să ne oprim în oraș, la o cafea bună. Ah, și dacă tot suntem în Brașov, ce ar fi să ne sunăm prietenii muntomani din vechea gașcă anotimpista, poate ne însoțesc și ei pe traseu? Că și așa nu ne-am mai văzut de .. hă hăăăăăă! De când cu familie și copii, întâlnirile s-au rărit considerabil :) Am vorbit cu 2 dintre ei și amândoi au fost de acord să vină cu noi pe traseu. Uuuu, ce veste bună! O ieșire la munte old school, bălăurind potecile cum făceam când eram tineri și neliniștiți. Eu încă mai sunt :)))

Fiind o tură de relaxare, nu am considerat necesar să ajungem în Brașov la răsăritul soarelui. Să lăsăm și oamenii să doarmă :)))) Am plecat din București cu un tren privat, undeva în jur de ora 08, și am petrecut tot drumul sporovăind că fetele.  Asta e partea faină atunci când călătorești alături de prieteni dragi - nu prea ai timp să te plictisești și sunt atât de multe de împărtășit :D

Brașov-ul ne-a întâmpinat cu senin și soare. Yaaay, sper să se păstreze până seara! Am fost ridicate de la gară de bunul nostru prieten Andrei (Luin, pentru nostalgicii de Anotimp 5) și împreună cu soția lui am plecat spre Râșnov, unde ne-am întâlnit cu Simi - o altă bună prietenă - și Smufi, o cățelușă albă și jucăușă. Ah, câte amintiri frumoase din ture am cu oamenii ăștia dragi! Câte drumuri cu trenul, bălăurit pe poteci împreună, pus toată mâncarea la comun când mâncam pe drum, seri de chităreală la cabană sau la cort, râsete, voie bună…. Au fost vremuri extraordinare :)

Traseul începe din vecinătatea bisericii Sf Nicolae Veche (la intrarea pe strada Romulus Cristovoleanu este un stâlp indicator cu traseele ce se pot face din zonă). Intrăm aproape imediat în pădure și vedem poteca intinzandu-se în fața noastră, șerpuind printre copaci. O fi bine să ai natura la 2 minute de la ieșirea în oraș :))? Să poți să de duci când vrei tu la o plimbare de relaxare și deconectare ? Ah, ce viață ar fi :D




Poteca ne poarta adânc în inima pădurii. Traseul e ușurel, deci avem timp de discuții, amnitiri, planuri, reconectare.  Nu am mai fost de multă vreme toți împreună într-o ieșire, dar când ai prieteni buni, parcă nu mai contează distanța, timpul și cât timp nu ne-am mai văzut. Parcă ieri balauream cu rucsacii în spate în munți :)))

Avem de ocolit, deoarece mulți copaci au căzut pe potecă și unii erau imposibil de sărit. În rest sunt porțiuni scurte de urcare și coborâre, nimic dificil. Am ajuns la o cruce din lemn, albastră și frumos ornată, unde am cotit stânga și ne-am continuat drumul. Am urcat o pantă, am coborât într-o vale, și de acolo părăsim marcajul bandă albastră, alegând triunghi galben. Noi vorbeam, pașii luau singuri drumul cărării .... de vis :)



Am trecut pe lângă o peștera (nu am avut curiozitatea să mergem să investigăm mai de aproape, însă cine știe, astă dată poate e de interes!), urcăm o mică pantă, ne afundăm și mai mult în inima pădurii. Simi ne împărtășește povesti locale – și e așa de fain să ai pe cineva care îţi spune despre locurile în care mergi! Câțiva pași în plus ... și am ajuns la Bisericuța Păgânilor, un loc ... ce numai e loc religios nu seamănă. Sunt doar niste pietre mari, dispuse într-o logică .... nelogica, fără nici un alt însemn sau cu vreo semnificație aparte. Am înțeles de la povestitoarea noastră că se numește așa deoarece un grup de refugiați aflați în aceasta pădure au folosit acest loc pe post de biserică. Oh well, când nu ai ce ai nevoie, orice se poate adapta :)






Am zăbovit un pic în aceasta catedrală naturală ...  nenaturală, după care am spus la revedere și am plecat mai departe. Următoarea oprire o să o facem la un punct de belvedere aflat în apropiere. E cumva pitit, trebuie să urci un pic că să ajungi și el ... și maaamă, câți oameni sunt aici! Până acum abia daca am văzut 1-2 oameni pe traseu, și acum am înțeles și de ce – erau toți strânși la panoramă :))) Care e absolut spectaculoasă! Se văd Bucegii și Postăvaru de aici ! Instant love :)



Ne-am tolănit pe pietre și ne-am odihnit un pic. Eram cu un ochi în zare și cu un ochi pe Smufi (mogâldeața albă), că nu cumva să se apropie prea tare de marginea prăpastiei și să afle cu aceasta ocazie că nu știe să zboare. Din păcate nu am putut sta foarte mult, norii s-au pus pe scuturat și nu era safe să stam în zonă. Era deschisă, pietre alunecoase .. și noi deja știm că nu putem zbura :)

Coborârea până în Râșnov am făcut-o pe un alt traseu, pe dungă albastră, spre Peștera Rasnoavei. Era și ea deschisa, însă nu ne-a venit curiozitatea. Lăsăm explorarea adâncurilor pe altă dată :) și dacă tot suntem aici, ce ar fi să dam o fugă și până la cetatea Râșnov? Nu am mai văzut-o de foarte multă vreme :)






Ca niște montaniarde adevărate (ce au balaurit pe dealuri), am urcat pe jos  drumul până la cetate. Am plătit biletul și ne-am pierdut pe alei, admirând Rasnovul și munții din turn. E la fel de frumos precum îmi aduc aminte :)














Drumul de întoarcere l-am făcut tot cu trenul. Am ajuns în București la o ora destul de târzie, însă a meritat. A fost o zi geniaaaală, alături de prieteni dragi :)

Detalii tură:
__________________________________________________________
Când: mai 2019
Durată: 1 zi
Parteneri de tură: prieteni dragi
Traseu: Râșnov – Bisericuța Păgânilor (marcaje dungă albastră și triunghi galben, lungime 5.20 km, durată traseu 1h 30 min)
Bisericuța Păgânilor – Belvedere – Peștera Râșnov – Cetatea Râșnov (marcaj dungă albastră + mers pe DN, lungime traseu 5.3 km, durată traseu 1h)
Model traseu: circuit
Punct plecare: Râșnov, Biserica Sf Nicolae Veche
Punct sosire: Râșnov, parcarea cetății Râșnov
Dificultate traseu: ușor
Durată totală traseu: 3h 30 min, cu toate pauzele incluse
Lungime traseu:  11.2 km
Altitudine minimă/maximă: 683m (Râșnov)/ 1.019 m (în pădure) 
Urcare/coborâre:  +453 m/ -453 m
Stare marcaj: traseul este bine marcat, că poziționare, vizibilitate și frecvență.
Sezonalitate: poate fi făcut tot anul
Vreme în tură: înnorat, cu o scuturare ușoară de nori
Surse de apă:  erau râulețe mici în pădure, iar pe DN era un râu captat.
_____________________________________________________________



Detalii tehnice:

Traseul pe hartă:

Traseul pe Google Earth:

Elevaţia traseului:


Preţuri:
Bilet tren Bucureşti -Braşov, Astra TransCarpatic: 48 RON
Bilet Braşov-Bucureşti, CFR: 48.6 RON
Taxa vizitare cetatea Râșnov (adulţi): 10 lei

Tracker: Endomondo
Prelucrare date: GPS Visualizer și Google Earth
Aparate foto: Nikon D5000 + Tamron 17-50 mm / Huawey P10 Lite






Cati :) marți, 23 iulie 2019 2 comentarii

2 comentarii :

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube