joi, 2 mai 2019




Nu am mai călcat pe potecă de munte de aproape o lună de zile - și m-a luat un dor așa, de mi-aș fi băgat picioarele în ei de bocanci și m-aș fi urcat în primul tren, cu destinația Creastă. Se simte că nu am fost în apele mele în ultima vreme, m-am dat la fund  și am preferat să stau cu mine în introspecție, pentru a putea naviga prin ape tulburi. Acum însă, când apele s-au mai linisitit și eu am scos capul la soare, simt nevoia de reîncărcare, de energie fresh și începuturi proaspete. Și unde mai bine să mă reîncarc, daca nu în dragii mei munți :) ?

Trezirea la 05:40, într-o zi de duminică, după o sesiune de cântăceală la nişte prieteni (o mână de oameni și 3 chitări - a ieșit geniaaaal!). Îmi fac repede sandvișurile, le arunc în rucsac, sorb nelipsita cafea (singurul mod de a ține deschise pleoapele la ora la care nici soarele nu a făcut ochi!) și mă îndrept spre locul de întâlnire cu Adi, o prietenă pe care nu am mai văzut-o de ceva vreme. Ne urcăm în mașină și hai la drum!

Ne-am întâlnit cu toată gașca aproape de barajul Paltinu. Pentru mine este a treia tură pe care o fac cu Ioan Stoenică - și îmi place să merg cu el în locuri în care nu m-aș aventura singură - pe nemarcate sau locuri de care nu am auzit până acum. Cum este vârful pe care ne-am propus să ajungem astăzi - Sloeru Mărcuşanu. Sună a nume de detectiv interbelic :)))

După regrupare am mai mers aproximativ o oră pe un drum forestier, până la o păstrăvărie în Traisteni. Ne pregătim rucsacii, ne punem niste haine mai groase pe noi (bate un vânt slab, însă rrrrrrrece!), desfacem bețele .. și la drum! Brândușe și ghiocei, here we come :)


Traseul începe cu o urcare ceva mai susținută, ce ne “aruncă” în pădure. Mergem încet, pas cu pas, bucurandu-ne de peisaj și de aerul curat. Ah,ce dor îmi era de munte! Și de bocanci, de rucsac, de urcat, de fotografiat ….. Mă simt super bineeeee!

Șerpuiala prin pădure a durat aproximativ o ora, până când am ieșit în gol alpin la o stână. Aici am făcut primul popas, pentru o gustare rapidă și o regrupare. Am profitat de ocazie și m-am plimbat prin toate camerele stânei - nu am mai fost de ceva vreme într-una. Nup, nu s-a schimbat nimic, toate sunt aproape la fel :)))











Am continuat urcușul, ieșind pe creastă. Eh, și aici să te tii … de aparatul foto :))) Au început să apară floricelele! Pâlcuri de ghiocei, măseaua-ciutei, brebeni și alte flori pe care Ioan le-a recunoscut, iar eu nu le-am reținut :))  Cum apărea una noua în peisaj, cum toată lumea scotea camerele din dotare și lua poziția corespunzătoare de imortalizat - de cele mai multe ori tolănit pe burtă. Ședințe foto după toate regulile fashioniste montane :)))

Când nu eram cu aparatele sprijinite de sol le îndreptam spre zare - unde au început să apară masivele muntoase învecinate. Uite Ciucaș-ul, uite Zăganu, uite Paltinu, uite Neamțului!I Și undeva mic miiic în zare, Piatra Mare și Postăvaru. Waaaaa, cât de frumos se vede de aici!  Mai e multa zăpadă în Ciucaș - mult mai multă decât anul trecut, când am fost (tot cu Ioan!) într-o tură cu plecare din Vama Buzăului. Și ce multe flori am prins și atunci :)









O dată ajunși pe creastă, traseul devine o plimbare pe coline. Râdem, glumim, Ioan ne mai indică niste urme ale trecerii animalelor, mai facem o mini ședință foto ad-hoc când întâlneam un nou tip de floare, admiram peisajul … cât de relaxant poate să fie totul :)

Singura porțiune marcată a traseului este o parte din creastă, pe care am regăsit marcaj bandă roșie - așa am aflat că există un traseu care conectează toate crestele Carpatilor românești. Uuuuu, ce fain ar fi de făcut traseul ăsta!  Ar fi necesar să îmi iau concediul integral pe 2 ani de zile … dar tot fain ar fi! Să te plimbi pe crestele tuturor masivelor, cel puțin o lună și jumătate în natură .. Câte experiențe extraordinare aș trăi :)


Prognoza anunță ploaie undeva după ora 13. A trecut de ora 1 … și ploaia rece n-a venit :) În shcimb am avut parte de o surpriză neașteptată - a început să ningă! Ușor la început, după care s-a transformat în perdea deasă și groasă de fulgi. Sigur săptămâna viitoare este Paștele? Că mai degrabă arată a Crăciun fericit și  Un an nou fericit :))))  Și uite așa învăț încă o dată că muntele are propriul lui calendar, nu ține cont de convențiile deja existente :)




Nici nu am simțit când am ajuns pe vârf  … în mare parte deoarece nu este marcat în nici un fel! Am urcat o mică pantă, câțiva pași în plus … și iată-ne ajunși pe Sloeru Mărcuşanu (1.592 m). Am mers atât pentru un peisaj care arăta la fel și acum jumătate de oră :))))  E un vârf incognito :))) Aici am făcut o pauză ceva mai lungă, pentru mâncare și hidratare. Și natura ne-a răsplătit pentru efort, soarele scotandu-și capul de după nori să vadă dacă am ajuns cu bine. dap, noi suntem, am ajuns  la destinație :)))



Fiindcă vremea permitea, la coborâre am urmat același traseu ca la urcare. Am trecut din nou peste culmile domoale, pe lângă covoarele de ghiocei și frunze, stâna goală, prin pădurea ce abia acum se trezește la viață.  Și când eram aproape de păstrăvărie, auzim lătraturi de căini și vedem o haită de blănoși masivi apropiindu-se de noi. Hait! Acum e acum! Ioan tocmai ce ne povestise din pățaniile lui cu câinii de stână, cum a reușit să îi țină departe de el - și aparent informațiile astea ne vor fi utile mai devreme decât preconizam! Noi ne-am strâns într-un grup compact, iar câinii (toți 5) au venit la câțiva zeci de metri de noi, oprindu-se în drum. Noi ne uitam la noi, ei se uitau la noi. Și ……. care pe care? Ce facem acum?





Am avut noroc  - fie ei s-au speriat de noi, fie și-au reconfigurat abordarea, că i-am simțit devenind prietenoși. Au început să dea din coadă și s-au apropiat cu intenții pașnice. Când au ajuns lângă noi, erau foarte curioși și ne tot miroseau, ca și cum căutau ceva. Probabil mâncare :))) Oricum, mă bucur că sunt abordabili! Unul dintre ei era mai special - mare, alb total și flocos, semănând cu o bilă pufoasă electrizată. Era așa de moaleeeee! Și stătea la mângâiat :)))


Tura de astăzi a fost scurtă, însă arhi-suficienta. M-a încărcat cu energie pentru următoarea perioadă, mi-a ostoit dorul de creste și mi-a deschis apetitul pentru și mai mult munte. Încă un pic și vine vara, începe sezonul luuuuuung al turelor montane faine. Abia aștept <3 span="">



Informații utile:
Pentru a ajunge la locul de pornire în traseu: dinspre Câmpina mergeți spre barajul Paltinu, apoi continuați către satul Vadul lui Zeghe. Treceți de sat și continuați pe drumul neasfaltat, până ajungeți într-o poiană (cred că îi spune Poiana lui Măran), în care este o păstrăvărie pe dreapta). Puteți lăsa mașinile pe partea stângă a drumului.

Ultima porțiune din drum este neasfaltată (se merge aproximativ 45 de minute cu mașina). Poate fi făcută cu aproape orice tip de mașină, dacă se merge super încet.

Traseul  este marcat doar în partea superioară! Poteca este oarecum vizibila, însă este înșelătoare. Recomand să mergeți după un track, pentru a ajunge în siguranță  pe vârf :)

Stâna are furtun de apă și apă captată, însă când am ajuns noi nu funcționau. Nu știu daca se poate lua apă de acolo.

Timpi intermediari:
Păstrăvărie - stână: 1 h
Stână - Vf Sloeru Mărcuşanu: 2 h
Vf Sloerul Mărcuşanu - Stână: 2h (cu pauză de jumătate de oră pentru admirat priveliștea)
Stană - Păstrăvărie : 40 min



Detalii tura:
_________________________________________________________
Când: aprilie 2019
Durată: 1 zi
Parteneri de tură:  Ioan Stoenică (organizator), un grup de oameni faini
Traseu: Păstrăvărie - Stână - Vf Sloeru Mărcuşanu (1.592 m) (nemarcat! + bandă roşie, lungime traseu 7.5 m km, durată traseu 3 h - cu pauze lungi și dese)
Vf Sloeru  Mărcuşanu - Stână - Păstrăvărie (nemarcat! + bandă roşie, lungime traseu 7.5 km, durată traseu 2h 40 min)
Model traseu: dus-întors
Punct plecare: Păstrăvăria din Poiana lui Măran
Punct sosire: Păstrăvăria din Poiana lui Măran
Dificultate traseu: ușor-mediu
Durată totală traseu: 6h 40 min, cu pauze incluse
Lungime traseu: 14.5 km
Altitudine minimă/maximă: 1.032 m (Păstrăvărie)/ 1.592 m (Vf Sloeru Mărcuşanu)  
Urcare/coborâre:  +800m/ -800 m
Stare marcaj: traseul este majoritatea nemarcat! Pe ultima porțiune am intrat pe bandă roșie, și am părăsit marcajul pentru a ajunge pe vârf.
Surse de apă:  este un râu ce șerpuiește în poiană, exact înainte de intrarea în traseu. La stână este captată apă, însă noi nu am reușit să luăm de undeva. În rest, eu nu am mai identificat altă sursă de apă pe traseu.

_____________________________________________________________

Traseul pe Google Earth:



Elevația traseului:









Cati :) joi, 2 mai 2019 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube