vineri, 20 iulie 2018



Recunosc că a fost prima dată când am auzit de munții ăștia. Tătaru – oare pe unde sunt? În zona .. aham, Buzău, pe lângă Siriu și Ciucas.  Nu știu cum sunt că relief, dar vreau să aflu! De aceea am răspuns prezent la tura organizată de Andinio Travel, în care vom parcurge toată creastă, cu atingerea Vârfului lui Crai. Și trecem și pe la rezervația de zimbri  de la Acris, să admirăm giganții cei blânzi. 
 
 Se anunță o zi interesantă :)
 __________________________________________________________
Când: mai 2018
Durată: 1 zi
Parteneri de tură:  oameni cunoscuţi şi necunoscuţi 
Traseu: Pasul Boncuței – Tabla Buții – Vf lui Crai (1.473 m) – sat Slon ( marcaj cruce albastră și nemarcat, lungime traseu 26.7 km, durata traseu 7h 30 min)
Model traseu: liniar
Punct plecare: Pasul Boncuței
Punct sosire: sat Slon
Dificultate traseu:  simplu
Durată totală traseu: 7 h 33 min, cu pauze incluse
Lungime traseu:  26.7 km
Altitudine minimă/maximă: 664 m (sat Slon)/ 1.473 m (Vf lui Crai)
Urcare/coborâre:  +779 m/ -1.050 m 
Stare marcaj: bună (pe porțiunile marcate) + nemarcat!!!!
Surse de apă:  doar pe traseul de coborâre, un izvor captat, la vreo 5-6 km de satul Slon
_____________________________________________________________

Plecare dis-de-dimineață, cu autocarul. Mă fac comodă și încerc să citesc ceva … dar e după mine? Capul cade singur și balansul mă trage la somn. Să tragem pe dreapta și să ne odihnim, că e așa de bine! Noroc că mi-am luat și pernuță de călătorie-foarte inspirată alegere! Să pot să dorm cât mai comod :)

Prima oprire am făcut-o la rezervația de zimbri de la Acriș. Am văzut niște uriași în toată regulă, puiuți super simpatici (și timizi, deoarece erau retrași) și un animal pe care nu l-am recunoscut. Semăna cu un cerb, dar nu părea a fi cerb, deoarece avea coarnele scurte și pufoase. Un animal cu cornițe înmuiate în Cololino! Era super simpatic, mergea alături de noi în țarc și ne urmărea îndeaproape. Când am întâlnit un îngrijitor l-am întrebat ce specie -prea eram curioasă! Cică e ren, doar că i-au căzut coarnele (și nu îi mai cresc) și are nu stiuce boală, de îl face posesor de pufosenii. Ce interesant =))






Următoarea oprire a fost la cascadă Urlătoare de la Vama Buzăului. Este specială – adică nu este ca o cădere de apă ȋngustă, ci extinsă pe o bucată mare de teren. Un fel de cascadă întinsă și plată =))) Și de acolo am plecat spre punctul de intrare în traseu – dar nu orișicum. Am mers cu o remorcă cu băncuțe, ce ne-a purtat aproximativ 10 km pe drum de țară. A fost genial :))) Vânt în plete, soare în aer, legănare și peisaje de vis – e bineeeee!




La o intersecție de drumuri am coborât și de acolo am început să mergem. Urmăm drumul forestier ce ne afundă în pădure și începe să ne urce ușor. Mi-am găsit un partener de discuție extrem de interesant – o tipă extrem de veselă și jovială pe nume Ellie, alături de care am sporovăit tot drumul. Călătorește super mult și a avut ce să îmi povestească din toate drumurile, țările și continentele pe care le-a vizitat. E o adevărată enciclopedie turistică! Așa am aflat de o  mulțime de locuri faine în care merită să ajung cel puțin o dată în viață :)

Ajungerea în creastă ne-a răsplătit cu o panoramă inedită asupra Ciucașului și un peisaj pe măsură. Frumos, frumos! De aici traseul devine ceva mai lin, convertindu-se într-o potecă extrem de vizibilă ce șerpuiește pe versant. O hooo, și cât se duce! Avem ceva de mers :)))









Abia când am ajuns într-un mic vârf mi-am dat seama că eu am mai fost aici. Uite monumentul Eroilor din Tabla Buții! Am ajuns aici într-o primăvară, dintr-o traversare din Ciucaș spre Tătaru, prin Siriu. Uite cum merge omul în locuri în care nu își mai amintește cum se numesc =))) Și atunci am stat la soare exact lângă monument, am lenevit, am pozat șopârle =))))

Traseul continuă exact în același stil - drum super vizibil, marcaje din când în când, întinzându-se leneș pe creastă.  Este ușor de parcurs, însă este luuuuuuuuung! Cred că este mult mai fun dacă vii aici cu ATV-ul sau cu motocicleta, e loc de distracție! Așa … facem o plimbare lejeră de primăvară de la un capăt al altul al muntelui. Noroc ca suntem mulți și suntem toți vorbăreți :)











A mai existat un mic hei-rup înainte de vârf … și iată-ne ajunși! Vârful lui Crai nu este marcat în nici un fel, așa că l-am evidențiat noi într-o fotografie. Nu am poposit foarte mult, deoarece eram deja în întârziere și mai aveam tot atât de mers până jos, în sat, de unde ne va recupera autocarul. La valeeee! 

Parcă am coborât o eternitate. Știam de la Andrei că lungimea estimată a traseului, și cu cât ne apropiam de kilometrajul respectiv cu atât creșteau și așteptările mele ca în curând să se termine. Când însă am văzut că am depășit lungimea și satul nici măcar nu se vede …. Oh well, mai e de mers! Cât? Nu știu, dar înapoi nu mă întorc =)) nu mai are cum să fie așa de mult, deja se aud câinii lătrând. Se joacă de-a v-ați ascunselea cu noi :)))







Când am ajuns în sat, bucuria a fost de scurtă durată. Și asta pentru că am mai mers jumătate de oră până la biserică, unde ne aștepta autocarul :))) Dar am ajuuuns! Și culmea, nu simț nici un fel de sfârșeală sau febră musculară (încă!). Sper să rămână așa și în zilele următoare :)))
 
PS Traseul chiar e frumos – pentru peisajele sale și lejeritatea cu care se parcurge. Se poate ajunge în creastă și cu mașini de tip 4x4 – am fost 2 care ne-au depășit – dar ce mai fain rămâne cu motorul sau ATV-ul. 
    
 Detalii tehnice:
 
 Traseul pe Google Maps:


 Elevația traseului:



Cati :) vineri, 20 iulie 2018 1 comentariu

Un comentariu :

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube