Recunosc
că a fost prima dată când am auzit de munții ăștia. Tătaru – oare pe unde sunt?
În zona .. aham, Buzău, pe lângă Siriu și Ciucas. Nu știu cum sunt că relief, dar vreau să
aflu! De aceea am răspuns prezent la tura organizată de Andinio Travel, în care
vom parcurge toată creastă, cu atingerea Vârfului lui Crai. Și trecem și pe la
rezervația de zimbri de la Acris, să
admirăm giganții cei blânzi.
Se anunță o zi interesantă :)
__________________________________________________________
Când: mai 2018
Durată: 1 zi
Parteneri de tură: oameni
cunoscuţi şi necunoscuţi
Traseu: Pasul Boncuței –
Tabla Buții – Vf lui Crai (1.473 m) – sat Slon ( marcaj cruce albastră și
nemarcat, lungime traseu 26.7 km, durata traseu 7h 30 min)
Model traseu: liniar
Punct plecare: Pasul
Boncuței
Punct sosire: sat Slon
Dificultate traseu: simplu
Durată totală traseu: 7 h 33
min, cu pauze incluse
Lungime traseu: 26.7 km
Altitudine minimă/maximă: 664 m
(sat Slon)/ 1.473 m (Vf lui Crai)
Urcare/coborâre: +779
m/ -1.050 m
Stare marcaj: bună (pe porțiunile
marcate) + nemarcat!!!!
Surse de apă: doar
pe traseul de coborâre, un izvor captat, la vreo 5-6 km de satul Slon
_____________________________________________________________
Plecare dis-de-dimineață,
cu autocarul. Mă fac comodă și încerc să citesc ceva … dar e după mine? Capul
cade singur și balansul mă trage la somn. Să tragem pe dreapta și să ne
odihnim, că e așa de bine! Noroc că mi-am luat și pernuță de călătorie-foarte
inspirată alegere! Să pot să dorm cât mai comod :)
Prima
oprire am făcut-o la rezervația de zimbri de la Acriș. Am văzut niște uriași în
toată regulă, puiuți super simpatici (și timizi, deoarece erau retrași) și un
animal pe care nu l-am recunoscut. Semăna cu un cerb, dar nu părea a fi cerb,
deoarece avea coarnele scurte și pufoase. Un animal cu cornițe înmuiate în
Cololino! Era super simpatic, mergea alături de noi în țarc și ne urmărea
îndeaproape. Când am întâlnit un îngrijitor l-am întrebat ce specie -prea eram
curioasă! Cică e ren, doar că i-au căzut coarnele (și nu îi mai cresc) și are
nu stiuce boală, de îl face posesor de pufosenii. Ce interesant =))
Următoarea
oprire a fost la cascadă Urlătoare de la Vama Buzăului. Este specială – adică
nu este ca o cădere de apă ȋngustă, ci extinsă pe o bucată mare de teren. Un
fel de cascadă întinsă și plată =))) Și de acolo am plecat spre punctul de
intrare în traseu – dar nu orișicum. Am mers cu o remorcă cu băncuțe, ce ne-a
purtat aproximativ 10 km pe drum de țară. A fost genial :))) Vânt în plete,
soare în aer, legănare și peisaje de vis – e bineeeee!
La o
intersecție de drumuri am coborât și de acolo am început să mergem. Urmăm
drumul forestier ce ne afundă în pădure și începe să ne urce ușor. Mi-am găsit
un partener de discuție extrem de interesant – o tipă extrem de veselă și
jovială pe nume Ellie, alături de care am sporovăit tot drumul. Călătorește
super mult și a avut ce să îmi povestească din toate drumurile, țările și
continentele pe care le-a vizitat. E o adevărată enciclopedie turistică! Așa am
aflat de o mulțime de locuri faine în
care merită să ajung cel puțin o dată în viață :)
Ajungerea
în creastă ne-a răsplătit cu o panoramă inedită asupra Ciucașului și un peisaj
pe măsură. Frumos, frumos! De aici traseul devine ceva mai lin, convertindu-se
într-o potecă extrem de vizibilă ce șerpuiește pe versant. O hooo, și cât se
duce! Avem ceva de mers :)))
Abia când
am ajuns într-un mic vârf mi-am dat seama că eu am mai fost aici. Uite
monumentul Eroilor din Tabla Buții! Am ajuns aici într-o primăvară, dintr-o
traversare din Ciucaș spre Tătaru, prin Siriu. Uite cum merge omul în locuri în
care nu își mai amintește cum se numesc =))) Și atunci am stat la soare exact
lângă monument, am lenevit, am pozat șopârle =))))
Traseul
continuă exact în același stil - drum super vizibil, marcaje din când în când,
întinzându-se leneș pe creastă. Este
ușor de parcurs, însă este luuuuuuuuung! Cred că este mult mai fun dacă vii
aici cu ATV-ul sau cu motocicleta, e loc de distracție! Așa … facem o plimbare
lejeră de primăvară de la un capăt al altul al muntelui. Noroc ca suntem mulți
și suntem toți vorbăreți :)
A mai
existat un mic hei-rup înainte de vârf … și iată-ne ajunși! Vârful lui Crai nu
este marcat în nici un fel, așa că l-am evidențiat noi într-o fotografie. Nu am
poposit foarte mult, deoarece eram deja în întârziere și mai aveam tot atât de
mers până jos, în sat, de unde ne va recupera autocarul. La valeeee!
Parcă am
coborât o eternitate. Știam de la Andrei că lungimea estimată a traseului, și
cu cât ne apropiam de kilometrajul respectiv cu atât creșteau și așteptările
mele ca în curând să se termine. Când însă am văzut că am depășit lungimea și
satul nici măcar nu se vede …. Oh well, mai e de mers! Cât? Nu știu, dar înapoi
nu mă întorc =)) nu mai are cum să fie așa de mult, deja se aud câinii lătrând.
Se joacă de-a v-ați ascunselea cu noi :)))
Când am
ajuns în sat, bucuria a fost de scurtă durată. Și asta pentru că am mai mers
jumătate de oră până la biserică, unde ne aștepta autocarul :))) Dar am
ajuuuns! Și culmea, nu simț nici un fel de sfârșeală sau febră musculară
(încă!). Sper să rămână așa și în zilele următoare :)))
PS Traseul
chiar e frumos – pentru peisajele sale și lejeritatea cu care se parcurge. Se poate
ajunge în creastă și cu mașini de tip 4x4 – am fost 2 care ne-au depășit – dar
ce mai fain rămâne cu motorul sau ATV-ul.
Detalii tehnice:
Traseul pe Google Maps:
Elevația traseului:
Munti mititei...
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, mititei. Si cu trasee lungi :))
Ștergerefrumos traseu :)
RăspundețiȘtergereDa, a fost foarte frumos :)
Ștergere