marți, 10 iulie 2018



Mă reîntorc în Ciucaș, la doar o săptămână distanță! Și dacă data trecută am mers într-un loc cunoscut pe un traseu cunoscut, astăzi o să abordez Vf Ciucaș de pe o rută nouă. Și eu care credeam că masivul ăsta nu mai are surprize de oferit =)))
Este a doua tură pe care o să fac avându-l ghid pe Ioan Stoenică. Dacă e să fie că prima dată, o să fie interesant, aventuros, cu povești de povestit și panorame de fotografiat. Să mergeeeem! 
 __________________________________________________________
Când: aprilie 2018
Durată: 1 zi
Parteneri de tură:  oameni cunoscuţi şi necunoscuţi 
Traseu: aproape de Poiana Dălghiului – Şaua Ciucaş – Vf Ciucaş (1.925 m) (marcaj cruce roşie, lungime traseu 7.3 km, durată traseu 4 h)
Vf Ciucaş – Şaua Tigăilor (marcaj bandă roşie, lungime traseu 1.3 km, durată traseu 1 h)
Şaua Tigăilor – Şaua Teslei – Poiana Teslei (marcaj cruce roşie, lungime traseu 4 km, durată traseu 1 h)
Poiana Teslei – aproape de Poiana Dălghiului (marcaj cruce albastră, lungime traseu, 6.3 km, durată traseu 2h 30 min)
Model traseu: circular
Punct plecare: aproape de Poiana Dălghiului
Punct sosire: aproape de Poiana Dălghiului
Dificultate traseu: simplu spre mediu, din prisma lungimii
Durată totală traseu: 8h 30 min, cu pauze incluse  
Lungime traseu:  19 km
Altitudine minimă/maximă: 979 m (aproape de Poiana Dălghiului)/ 1.954 m (Vf Ciucaş)
Urcare/coborâre:  +1.200 m/ -1.200 m 
Stare marcaj: nemarcat + marcaj ce variază de la foarte bun la sporadic. Pe alocuri se pierdea, trebuia să ştii traseul pentru a-l continua.
Surse de apă:  eu nu am identificat surse de apă.
_____________________________________________________________

Plecarea din București, o dată cu zorii zilei. Am noroc că am prins loc într-o mașină împreună cu alți participanți, ca să nu fiu nevoită să ajung cu trenul/microbuzul. Nu cunosc (încă) pe nimeni din mașină, însă avem timp destul însă să ne împrietenim :)

Intrarea în traseu este undeva după Poiana Dălghiului, la o intersecție de drumuri. Am lăsat mașinile pe pajiște, ne-am luat rucsacii și am  pornit voinicește spre culmile Ciucaşului, ce se vedeau în zare. Facem dreapta și intrăm în pădure pe un urcuș susținut, ce ține aproximativ 10-15 minute. După care traseul se relaxează și putem merge mai lejer, admirând peisajul. Ioan ne oprea din când în când și ne arăta lucruri ce necunoscătorilor le scăpau din vedere – pâlculețe de brăduți și pini tineri, diferite flori (le spunea și numele, însă memoria mea nu e așa de bună :)))), ecosisteme nou create. E ca o lecție interactivă de geografie si botanică aplicată :)))



Foto : Ioan STOENICA



Facem un scurt popas într-o poieniță, după care reluăm traseul. Intrăm din nou în pădure și urcăm susținut, printre ierburi proaspăt crescute, frunze tomnatice și pete de zăpadă. Parcă ar fi toate anotimpurile la un loc :))))  La un moment dat ne abatem un pic de la potecă, pentru a ajunge într-un loc de belverede. Se văd așa de frumos Gemenii Ciucaşului!!!! Pe acolo trebuie noi să trecem, dar habaaar nu am cum. Eh, o să aflu cât de curând :))

După încă o oră părăsim pădurea și ajungem în gol alpin. Ah, și ce frumos se vede vârful de aici! Mai-mai să nu îl recunosc, așa de nouă este priveliștea! E interesant să observ masivul din unghiul ăsta, după atâta timp în care l-am admirat doar dintr-o singură parte. Și eu care credeam că dacă merg de mai multe ori într-un loc  o să mă plictisesc! Trebuie doar să schimb perspectiva :)))




Foto: Ioan STOENICA
Eh, dar uite ceva super familiar – vântul! Ne-a luat pe sus o rafală, de ne umflă toate hainele și ne biciuia fețele descoperite. Ne-am echipat cu toții instant și i-am dat mai departe, mai –mai vom scăpa de el. Eh, dar de unde!  Urcam și parcă bătea din ce în ce mai tare. Se pare ca și el vrea să ajungă cu noi azi în vârf – sau natură ne dădea ghes să ne mișcăm mai repede :))

Pentru cine vrea să vadă o altă față a acestui munte, recomand acest traseu. E simplu de parcurs, iar peisajele merită fiecare secundă de urcare. Mai ales dacă îl faceți primăvara, când găsiți totul înflorit, este o adevărată plăcere să te plimbi pe potecile lui :)




Foto: Ioan STOENICA


Am ajuns super repede în vârf. Aproape că nici nu mi-am dat seama, la cât mă benoclam în zare :))) Avem noroc de o zi super  senină și se putea vedea până hăăăăt departe. Ah, ce aș mai merge și acolo! Răbdare, Cătălina, răbdare! Toate la timpul lor! Acum să mă bucur de Ciucaș, că e rost de bucurie :)

Pe vârf am făcut o pauză mai mare, în care am mâncat și ne-am odihnit un pic. Eu mă contorsionam în poziții ciudate pentru a prinde cât mai multe cadre cu brândușe – și la un moment dat era să alunec pe o mică limbă de zăpadă. Bine că m-am oprit la timp! Și mi-a ieșit și poza :))






Prima parte a coborârii a fost familiară – până în Șaua Tigăilor. După care  cotim finuț la dreapta și o luăm  (la propriu!) pe arătură, prin jnepeni și tufișuri, căutând o potecă imaginară (traseul pe hartă este marcat, însă aparent marcajele joacă pititea cu noi!).  Am orbecăit un pic pe versant, am înotat printr-o mare jnepeniș și niște limbi de zăpada, însă până la urmă am ieșit pe traseul consacrat.  Asta ca să nu spunem că nu avut parte și de niște aventură în această  tură :)))





De aici, poteca devine mai lină. Traseul ne poartă prin păduri plini de flori (floarea paștelui, brândușe, ghiocei), după care iese în luminiș și urcă un pic până în Poiana Teslei, de unde avem o panoramă superbă asupra Ciucaşului. Ah, e momentul perfect pentru o a doua pauză lungă! Și un somn bun la soare :)






Drumul de coborâre este lung, dar lin și plin de frumuseți. Am întâlnit foarte multă măseaua-ciutei (prima dată când văd floarea asta!), multe brândușe și ghiocei (peste toooooot!), plus o mega panoramă în partea dreaptă. Yap, de acolo venim noi , de pe ... eh, nu știu care e vârful, dar sigur e pe acolo pe undeva :))




Nici nu știu când am ajuns la mașini.  Nu sunt deloc obosită, zici ca nici un am făcut traseu azi :)))) Ne luăm la revedere, ne urcăm în mașini și am plecat spre căşile noastre, cu multe amintiri frumoase și ceva nou învățat astăzi – nu subestima niciodată familiarul, doar privește-l din alt unghi ;)
 
Detalii tehnice traseu:

Traseul pe harta:



Traseul pe Google Earth:



Elevaţia traseului:



Aparat foto utilizat: Nikon D5000 + Tamron 17-50 mm f 2.8
Tracker utilizat: Endomondo
 Elevaţie realizată cu ajutorul Gps Visualiser

Cati :) marți, 10 iulie 2018 3 comentarii

3 comentarii :

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Fain.Hai si pe partea dinspre Valea Stanii. O sa descoperi o alta 'perspectiva', cel putin tot atat de frumoasa!

    RăspundețiȘtergere

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube