vineri, 20 iulie 2018



Recunosc că a fost prima dată când am auzit de munții ăștia. Tătaru – oare pe unde sunt? În zona .. aham, Buzău, pe lângă Siriu și Ciucas.  Nu știu cum sunt că relief, dar vreau să aflu! De aceea am răspuns prezent la tura organizată de Andinio Travel, în care vom parcurge toată creastă, cu atingerea Vârfului lui Crai. Și trecem și pe la rezervația de zimbri  de la Acris, să admirăm giganții cei blânzi. 
 
 Se anunță o zi interesantă :)
 __________________________________________________________
Când: mai 2018
Durată: 1 zi
Parteneri de tură:  oameni cunoscuţi şi necunoscuţi 
Traseu: Pasul Boncuței – Tabla Buții – Vf lui Crai (1.473 m) – sat Slon ( marcaj cruce albastră și nemarcat, lungime traseu 26.7 km, durata traseu 7h 30 min)
Model traseu: liniar
Punct plecare: Pasul Boncuței
Punct sosire: sat Slon
Dificultate traseu:  simplu
Durată totală traseu: 7 h 33 min, cu pauze incluse
Lungime traseu:  26.7 km
Altitudine minimă/maximă: 664 m (sat Slon)/ 1.473 m (Vf lui Crai)
Urcare/coborâre:  +779 m/ -1.050 m 
Stare marcaj: bună (pe porțiunile marcate) + nemarcat!!!!
Surse de apă:  doar pe traseul de coborâre, un izvor captat, la vreo 5-6 km de satul Slon
_____________________________________________________________

Plecare dis-de-dimineață, cu autocarul. Mă fac comodă și încerc să citesc ceva … dar e după mine? Capul cade singur și balansul mă trage la somn. Să tragem pe dreapta și să ne odihnim, că e așa de bine! Noroc că mi-am luat și pernuță de călătorie-foarte inspirată alegere! Să pot să dorm cât mai comod :)

Prima oprire am făcut-o la rezervația de zimbri de la Acriș. Am văzut niște uriași în toată regulă, puiuți super simpatici (și timizi, deoarece erau retrași) și un animal pe care nu l-am recunoscut. Semăna cu un cerb, dar nu părea a fi cerb, deoarece avea coarnele scurte și pufoase. Un animal cu cornițe înmuiate în Cololino! Era super simpatic, mergea alături de noi în țarc și ne urmărea îndeaproape. Când am întâlnit un îngrijitor l-am întrebat ce specie -prea eram curioasă! Cică e ren, doar că i-au căzut coarnele (și nu îi mai cresc) și are nu stiuce boală, de îl face posesor de pufosenii. Ce interesant =))






Următoarea oprire a fost la cascadă Urlătoare de la Vama Buzăului. Este specială – adică nu este ca o cădere de apă ȋngustă, ci extinsă pe o bucată mare de teren. Un fel de cascadă întinsă și plată =))) Și de acolo am plecat spre punctul de intrare în traseu – dar nu orișicum. Am mers cu o remorcă cu băncuțe, ce ne-a purtat aproximativ 10 km pe drum de țară. A fost genial :))) Vânt în plete, soare în aer, legănare și peisaje de vis – e bineeeee!




La o intersecție de drumuri am coborât și de acolo am început să mergem. Urmăm drumul forestier ce ne afundă în pădure și începe să ne urce ușor. Mi-am găsit un partener de discuție extrem de interesant – o tipă extrem de veselă și jovială pe nume Ellie, alături de care am sporovăit tot drumul. Călătorește super mult și a avut ce să îmi povestească din toate drumurile, țările și continentele pe care le-a vizitat. E o adevărată enciclopedie turistică! Așa am aflat de o  mulțime de locuri faine în care merită să ajung cel puțin o dată în viață :)

Ajungerea în creastă ne-a răsplătit cu o panoramă inedită asupra Ciucașului și un peisaj pe măsură. Frumos, frumos! De aici traseul devine ceva mai lin, convertindu-se într-o potecă extrem de vizibilă ce șerpuiește pe versant. O hooo, și cât se duce! Avem ceva de mers :)))









Abia când am ajuns într-un mic vârf mi-am dat seama că eu am mai fost aici. Uite monumentul Eroilor din Tabla Buții! Am ajuns aici într-o primăvară, dintr-o traversare din Ciucaș spre Tătaru, prin Siriu. Uite cum merge omul în locuri în care nu își mai amintește cum se numesc =))) Și atunci am stat la soare exact lângă monument, am lenevit, am pozat șopârle =))))

Traseul continuă exact în același stil - drum super vizibil, marcaje din când în când, întinzându-se leneș pe creastă.  Este ușor de parcurs, însă este luuuuuuuuung! Cred că este mult mai fun dacă vii aici cu ATV-ul sau cu motocicleta, e loc de distracție! Așa … facem o plimbare lejeră de primăvară de la un capăt al altul al muntelui. Noroc ca suntem mulți și suntem toți vorbăreți :)











A mai existat un mic hei-rup înainte de vârf … și iată-ne ajunși! Vârful lui Crai nu este marcat în nici un fel, așa că l-am evidențiat noi într-o fotografie. Nu am poposit foarte mult, deoarece eram deja în întârziere și mai aveam tot atât de mers până jos, în sat, de unde ne va recupera autocarul. La valeeee! 

Parcă am coborât o eternitate. Știam de la Andrei că lungimea estimată a traseului, și cu cât ne apropiam de kilometrajul respectiv cu atât creșteau și așteptările mele ca în curând să se termine. Când însă am văzut că am depășit lungimea și satul nici măcar nu se vede …. Oh well, mai e de mers! Cât? Nu știu, dar înapoi nu mă întorc =)) nu mai are cum să fie așa de mult, deja se aud câinii lătrând. Se joacă de-a v-ați ascunselea cu noi :)))







Când am ajuns în sat, bucuria a fost de scurtă durată. Și asta pentru că am mai mers jumătate de oră până la biserică, unde ne aștepta autocarul :))) Dar am ajuuuns! Și culmea, nu simț nici un fel de sfârșeală sau febră musculară (încă!). Sper să rămână așa și în zilele următoare :)))
 
PS Traseul chiar e frumos – pentru peisajele sale și lejeritatea cu care se parcurge. Se poate ajunge în creastă și cu mașini de tip 4x4 – am fost 2 care ne-au depășit – dar ce mai fain rămâne cu motorul sau ATV-ul. 
    
 Detalii tehnice:
 
 Traseul pe Google Maps:


 Elevația traseului:



Cati :) vineri, 20 iulie 2018 4 comentarii Citește mai departe :)

joi, 19 iulie 2018




Prima parte a turei (Vf Leaota cu plecare de la Cantonul Făgețel) o puteți citi aici.

M-am trezit de dimineață super bine dispusă. După o zi de ploaie și udătură, ce poate fi mai bine decât o dimineață uscată și călduroasă? Am lenevit în pat, mi-am luat micul dejun, m-am uitat la poze … Și așteptam să se facă ora 09, pentru a se trezi oamenii și a pleca spre casă. Luasem de ieri decizia ca azi să nu mai facem traseul programat, deoarece prognoza de azi arată mult mai rău ca cea de ieri. Și dacă ieri a turnat, azi … șuvoieste =)))

Când m-am dus în sală de mese, lumea deja terminase de luat micul dejun. Și au hotărât că facem totuși traseul!  Plecarea era în 10 minute! M-am uitat la colegii din mașina mea, să vedem dacă ei vor să meargă. Erau și ei nehotărâți …. Până la urmă am spus să încercam. Și dacă nu ne țin puterile, coborâm împreună.  O să îmi duc febra musculară la plimbare =)))
 __________________________________________________________
Când: mai 2018
Durată1 zi
Parteneri de tură:  oameni cunoscuţi (Deni, Liviu, Mery, Ioana) şi necunoscuţi 
Traseu: sat Dragoslavele – Vf Piatra Dragoslavelor (1.434 m) (marcaj triunghi albastru, lungime traseu 4.4 km, durată traseu 2h 50 min)
Vf Piatra Dragoslavelor – nemarcat – sat Dragoslavele (nemarcat + triunghi albastru, lungime traseu 5.6 km, durată traseu 3h 10 min)
Model traseucircular
Punct plecare: sat Dragoslavele
Punct sosire: sat Dragoslavele
Dificultate traseu:  simplu spre mediu. Pe alocuri e epuizant :)
Durată totală traseu: 6 h, cu pauze incluse  
Lungime traseu:  11 km
Altitudine minimă/maximă: 692 m (sat Dragoslavele)/ 1.434 m m (Vf Piatra Dragoslavelor)
Urcare/coborâre:  +796 m/ -796 m 
Stare marcajcât de cât bună (pe porțiunile marcate) + nemarcat!!!!
Surse de apă:  pompa de apă de la ȋnceputul traseului
_____________________________________________________________

Intrarea în traseu se face de pe partea dreaptă a drumului, unde veți găsi o mică parcare și un set de indicatoare. De acolo se inaintează pe o ulicioară ce urcă ușor printre casele oamenilor, unde veți întâlni și unica sursă de apă de pe traseu – o pompă de culoare albastră. Ne-am făcut plinul la bidoane și am continuat urcușul lin. La un moment dat se ajunge la o bifurcație de drumuri (vârful aflându-se în față, în toată splendoarea lui) și trebuie luat la dreaptă, pe o cărăruie ce se afundă în pădure. Undeva pe un copac există și marcaj, doar că este bine ascuns de coronament și se vede mai greu. Noi urmăm triunghiul albastru :)




Poteca este lată, vizibilă, imposibil de ratat. Mergem aproximativ 20 de minute,  după care cotim la stânga, intrăm și mai adânc în pădure .. eh, și de aici să te ții! Ne ia în primire o panta prostului, continuată cu alte porțiuni de urcuș susținut.  Când am văzut vârful de jos, nimic nu dădea semne că o să fie așa de … înclinată poteca :D

Sunt unele porțiuni în care marcajul nu este vizibil, a trebuit să balaurim un pic până să găsim drumul corect. Prima astfel de porțiune a fost exact la ieșirea din pădure, pe porțiunea de grohotiș. Muntele ăsta mic are porțiuni de Crai :))) A urcat fiecare pe unde a crezut că este mai accesibil, cu grijă de nu ajungă la baza pantei de-a dura. Ah, și ce panoramă frumoasă ni s-a deschis în fața ochilor! Se vedea satul de unde am plecat, satul învecinat, culmile verzi …mic mic, dar frumos masiv :)







Și de aici … da, cum era de așteptat, tot în sus! După o scurtă urcare prin pădure am ieșit în ceea ce credeam a fi un fel de creastă, foarte stâncoasă. Pentru cine a fost, aduce un pic cu porțiunea din Buila Vânturarița, exact înainte de vârf.  Pădure în stânga, prăpastie în dreapta…. Traseu în față :) Mă bucuram foarte tare când mă intersectăm cu partea de pădure, afară fiind foarte cald și zăpușeală. Un petec de răcoare face minune pentru moral :)






Ultima porțiune a traseului este în gol alpin, în același stil caracteristic de hei-rup! Am luat-o mai încet, știind că sunt aproape de destinație. Mă mai opream din când în când și admiram floricele, panorama, satul de dedesubt. Cum o fi să locuiești acolo, și să ai posibilitatea să urci aici ori de câte ori vrei? Cred că e foarte fain primăvara, când totul e înflorit, să vii și să privești natura cum revine la viață. Sau toamna, când sunt culorile faineee! Cred că e super :D

Vârful este marcat printr-o cruce  înaltă, de care este agățat un steag. Yaaay, am ajuns! Am făcut câteva fotografii, după care ne-am retras un pic mai jos, pe un prag cu panoramă extraordinară, pentru a lua prânzul. Am avut chiat timp să trag un mic pui de somn, neintenționat, dar așa de binefăcător! Parcă mi-am mai revenit! Și nici mușchii nu mă mai dor așa de tare :)










Traseul de coborâre este nemarcat. Am urmat o cărăruie prin pădure, am ieșit în luminiș (cumva în spatele masivului) până am ajuns la un drum forestier, ce ne-a adâncit din nou în vegetație. Și au început să apară din nou peisajele cu grohotiș! Noi mergeam pe la baza versantului și am putut observa cum ne-a purtat creasta la dus. Dacă știam ce hău este în partea dreaptă, cred că mergeam cu și mai multă atenție :))))

Într-un final, traseul revine în poteca cea cunoscută, în pădure. E bine, de data asta nu mai urcăm, ci coborâm :)) Îi dăm repede la vale, ieșim în drumul forestier, ajungem din nou la intersecție, apoi la pompa cea albastră și cât ai zice Dragoslavele am fost la mașini.  Yaay, am reușit să facem traseul! Și am avut și vreme super bună! Acum la odihnă cu noi, că merităm din plin :)









 
Detalii tehnice:
 
Traseul pe Google Maps:



Elevația traseului:


Cati :) joi, 19 iulie 2018 2 comentarii Citește mai departe :)
  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube