vineri, 9 februarie 2018


Prima tură din luna octombrie o să fie ușoară și lejeră. Vom merge la Cuca, pentru o binemeritată porție de natură, munte, prieteni, mâncare bună și chităreală. Motiv un plus de sărbătoare este ziua de naștere a unui membru fondator al grupului PMCF. Cunoscându-l, o să se lase cu super mega distracție, mâncare bună, invitați surpriză și câte și mai câte pe care mintea mea nu le poate concepe acum. Plus un traseu montan (Marian, sper că ai inclus un traseu montan, da? Asta să fie una din surprize, e musai :))). Să înceapă weekendul!
___________________________________________________________
Când:  octombrie 2017
Durată: 2 zile
Parteneri de tură:  gașca PMCF (Prietenii, muntele, chitara și focul)  
Traseu: Cabana Cuca – nemarcat pe valea râului Frăcea – creastă – Cabana Cuca (nemarcat,  lungime 7.2 km, durată 5h 40 min )
Model traseu: circular
Punct plecare: cabana Cuca
Punct sosire: cabana Cuca
Dificultate traseu: mediu
Durată totală traseu: 5h 40 min (cu muuulte pauze)
Lungime traseu:  7.2 km
Altitudine minimă/maximă: 1.124 m/ 1.745 m
Urcare/coborâre:  +824 m/ -798 m 
Stare marcaj: nemarcat!
Surse de apă:  valea râului Frăcea
_____________________________________________________________

Lumea  a dat startul petrecerii încă de vineri, însă eu nu am putut să îmi iau liber pentru a ajunge. Așa că reluăm ritualul cu trezitul sâmbătă de dimineață, făcut rucsacul,urcat în mașină și teleportat la munte. Singura diferență este că de data asta mașina m-a lăsat exact la buza cabanei Cuca. Ok, și eu cum mai urc până la cazare, dacă ea este la 2 pași de mine? Obișnuința își cam spune cuvântul :)))
 
Gașcă era deja obosită după seara de vineri. Mi-au povestit că au chitărit până pe la 2 dimineața, au stat la foc și s-au distrat big time. Acum se refac pentru petrecerea 2.0, ce va fi diseară. Și cum să se refacă mai bine, dacă nu cu o plimbare în natură, pe poteci nemarcate? Necunoscut la putere! Să mergeeeeem!
 
Traseul nostru începe din fața cabanei Cuca, coborând către Cabana Voina. Am urmat drumul forestier cam jumătate de oră, până la micul baraj care este în partea dreaptă (e  destul de vizibil – cred că e și ultimul loc în care se pot parca mașinile).  Părăsim familiarul, urcăm digul și începe să parcurgem o potecă destul de bine marcată. Aha, aparent acest nemarcat nu e chiar așa de neumblat! Sunt curioasă unde duce :D


Prima parte a drumului este prin pădure, urmând îndeaproape cursul râului. Din când în când mai treceam de pe un mal pe altul, după cum era mai comod la mers. Traseul e ușurel, așa că am putut fi cu ochii peste tot, admirând pădurea și micile detalii. Cum ar fi ciupercile și multitudinea de verdeață din jur. Pare a fi o pădure magică :D
 
Pe măsură ce traseul avansează râul devine mai dificil de urmat. Apar porțiunile cu bușteni, sariturile de pe un mal pe altul, strategiile de a ajunge pe partea cealaltă fără a lua apă în bocanci. Au fost și unele porțiuni în care nu aveai pe unde să treci decât prin mijlocul râului. Acelea erau momentele cele mai faine – unde și cum să calci pe pietrele alunecoase, astfel încât să ajungi acolo unde ți-ai propus cu cât mai puțină apă la bord? Unora le-au ieșit calculele, altora nu – și s-au ales cu șosete fleașcă în bocanci înmuiați în apă rrrrrece de munte. Bine că e destul de cald afară și apa rămânea lichidă :)))




Încet-încet pădurea s-a rărit, lăsând extrem de vizibilă matca râului. Noi continuăm să urcăm și să mergem, către .... mă, nu știu unde o să ajungem! În depărtare se văd niște culmi domoale, dar oare vom ajunge la ele? Cine știe .. până atunci, stai că am de trecut o porțiune de râu aflată lângă un perete de stâncă. Pe care nu prea am unde să pun piciorul ..... Mda, am luat și eu niște apă în bocanci. O aduc suvenir la cabană :)))





Am urcat ce am mai urcat ... până ce am ajuns la o fundătură destul de evidentă, străjuită de o cascadă. Am avut ocazia să ne odihnim un pic, până când ghidul nostru a mers să caute în continuare traseul. Bun, un pic de soare și de relaxare! Facem și niște fotografii, admirăm căderea de apă, ne întrebăm pe unde o să continuăm – că oriunde te uitai nu părea a fi prea accesibil. Vom vedea noi!



La întoarcerea ghidului din recunoaștere am aflat că și noi vom face la fel – ne vom întoarce înapoi, până într-un punct în care putem să urcăm pe unul din versanții laterali. Bun, să îi dăm la vale! Cu aceeași grijă să nu cărăm și apă în bocanci sau să nu alunecăm – una e să urci pe noroi, alta e să cobori :)) Am parcurs traseul înapoi până într-un punct cu o pantă plină de grohotiș, pe care am fost îndrumați să urcăm. Și dă-i și urcă ușor, că să nu arunci cu pietre în capul celui de sub tine, sau mai rău ... cu tine însuți :)) 


Am trecut cu bine de porțiunea pietroasă și de aici începe  greul – pentru că urcăm niște pante destul de abrupte, unde uneori abia găseai puncte de sprijin și chestii de care să te ții pentru a înainta. Știu că într-o porțiune am făcut un fel de trenuleț de susținere, în care unii dintre noi ajutau ceilalți membri să urce. A fost interesant :)))) Partea bună e că această porțiune s-a terminat și ea rapid și am ajuns într-o zonă cu drum forestier. Pfiu, de aici pare mai accesibil! Eu eram și un pic cu piticii panicați – unde suntem, cât mai avem până găsim din nou traseul bun, oare înnoptăm pe aici? Sunt urși prin zonă? Au auzit un câine, oare latră un urs :)))? Aveam niște pitici foarte curioși :))))
 
De aici încolo traseul devine super simplu. Ieșisem aproape de creastă și practic urmăm o curbă de nivel până când am pășit în spațiu gol. Uuu, și ce frumos se vede de aici! E prima dată când privesc Iezerul din partea asta și e genial! Se pot vedea și câteva vârfuri, precum și traseul ce duce spre Păpușa. Super panoramă!





În acest peisaj mirific am făcut noi popas de masă – și ce masă! Toată lumea a scos ceea ce avea prin rucsac și am pus-o de un adevărat festin! Cu brânzeturi, carne, legume, fructe și dulciuri. Răsfăț, și nimic mai prejos :)))



Aaaah, și ce ușori avem acum rucsacii! O să zburăm la vale! Ne punem aripi la bocanci și începem coborârea în pași rapizi. Trecem pe lângă  o stână părăsită și apoi ne afundăm în pădure, pe o potecă forestieră destul de accidentată. Care coboară din ce în ce mai repede și mai abrupt la vale. Mă bucur că nu am urcat pe aici :))) După aproape o oră de stânga-dreapta-stânga-dreapta (Serpuiti la vale? Șerpuim, Măria Ta!) am ajuns într-o vale cu un dig și un râu aproape inexistent. Și de aici am făcut mai puțin de 5 minute până la cabană, ieșind exact în locul în care am parcat mașinile. Gata și aventura pe ziu de azi. Ne-am udat și adventurat destul pe coclauri neatinse de picior omenesc :)))






Eh, și de aici începe nebunia petrecerea! Am avut mâncare făcută la ceaun/ditamai oala, salată de icre în cantitate industrială, un ditamai peștele (știți bancul ăla cu „Uite atâta era peștele”? Cred că pescarul e printre noi :)))!) făcut la grătar, DJ ce a pus muzică în pauzele noastre de liniște, focuri de tabără, chităreală la 3 voci și 3 chitări, tort și butelie cu heliu. Ne-am hlizit la maxim inhalând și cântând Adrii Popa. Sună ... băi, de ce nu a filmat nimeni :))))))? Am dansat până târziu în noapte, am chitarit până mi s-au închis ochii de somn și vocea nu mai ținea cu mine. Adică până pe la vreo 3 noaptea, când mi-am zis că e timpul să merg la somn. Nu de alta, dat mai vreau voce mâine să mă mai joc cu heliu, e mult prea fain :D




 
Somnul a fost în reprize, și asta pentru că am dormit cu toții sus în pod și sforăieile se audeau surround. M-am trezit undeva în jurul orei 10, fără voce la purtător. Mă duc să o caut afară, poate am lăsat-o la foc :)
 
Avantajul trezirii înaintea celorlalți a fost că m-am putut bucura de hamacul poziționat strategic lângă cabană. M-am legănat, am citit, am stat la soare. Waaa, e super fain! Cred că în curând o să devin și eu posesoare de hamac. Dublu, ca să mă pot și înveli :)))
 
Aventura s-a încheiat undeva în jurul orei 13, după ce oamenii au lăsat cabana și împrejurimile super-curate. Am mâncat repede un prânz delicios (diferite cărnuri la grătar, miaaaaam!) și am pornit-o spre casă în aceeași atmosfara relaxantă de la venire.  Cu tot cu voce la purtător :D

Detalii tehnice:

Traseul pe harta:



Elevația traseului:



Traseul pe Google Maps:


Cati :) vineri, 9 februarie 2018 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube