După
ieșirea de anul trecut, de la Cruce, membri familiei mele mă tot rugau să
repetăm experiența. Aparent plăcerea de a merge la munte da dependență și la
alții, nu doar la mine :)) Așa că am profitat de ziua liberă de Sf Mărie pentru
a organiza încă o ieșire scurtă de o zi. Tot în Bucegi, că e mai aproape de
toți. Decizia mea a fost să reiau tura din martie de pe Vf Grecului, e ușoară,
scurtă și poate fi făcută și de oameni ce nu au antrenament constant.
Zis și
făcut! Am pus la punct detaliile ieșirii și am invitat persoanele care au fost
și data trecută. Cum însă veștile în familie circulă repede ... am mai aflat că
sunt și alte persoane care vor să vina. Mătuși, unchi, verișori, inclusiv
nepoți pe care nu i-am văzut niciodată. Oameni de la 6 la 50 și ceva de ani. O
să fie o adevărată reuniune :)))
__________________________________________________________
Când: 15
august 2018
Durată: 1 zi
Parteneri de
tură: o (mică) parte din familia mea
Traseu: Azuga (797 m) – Vf Grecului (1.432 m) – Vf Leuca
Mică (1.448 m) - Cabana Diham (1.320 m)
(marcaj triunghi galben, lungime traseu 7 km, durată traseu 3h 15 min)
Cabana Diham
– Cabana Gura Diham – Valea Cerbului - Buşteni (marcaj triunghi albastru şi
bandă galbenă, lungime traseu 9 km , durată traseu 3 h)
Model traseu:
liniar
Punct
plecare: gara Azuga
Punct sosire:
gara Buşteni
Dificultate
traseu: simplu spre mediu
Durată totală
traseu: 6h 15 min
Lungime
traseu: 16.3 km
Altitudine
minimă/maximă: 861 m (Buşteni)/ 1.448 m (Vf Leuca Mică)
Urcare/coborâre: +844 m/ -899 m
Stare marcaj:
destul de bună. Sunt unele pasaje ȋn care nu există marcaj şi trebuie căutat –
mai ales până pe Vf Grecului
Surse de
apă: prima parte a traseului şerpuieste
pe lângă un râu, de unde puteți alimenta.
La întors sunt destule, mai ales pe Valea Cerbului.
_____________________________________________________________
Gară de
Vest de la Ploiești ne-a fost loc de întâlnire și cunoaștere. Mă uitam la
grupul acela de oameni, de toate vârstele, gândindu-mă cum se vor descurca ei
pe un traseu montan, în condițiile în care unii nu au mai mers de zeci de ani.
Dar ne descurcăm noi .... suntem în familie :))))
Am coborât
în Azuga, de unde am mai cules 3 prietene ce au venit de la București. Gata,
avem grupul complet de aventură, să pornim la drum! Mă bucur să îi văd pe toți
entuziasmați și dornici de mișcare, cu zâmbet pe buze și drag de munte în
suflet! Un grup ideal :)
Știam intrarea în traseu, doar am abordat-o
acum 6 luni de zile. Nefiind însă zăpadă, peisajul este schimbat complet. A
apărut albia unui pârâu, pe care trebuie să îl urmăm, precum și multe alte
detalii ce mi-au scăpat prima dată. Ca de exemplu, marcajul. Nu este așa de des
sau de vizibil astfel încât să poți să
intuiești repede încotro trebuie să te îndrepți. Erau unele porțiuni de traseu
în care nu se mai vedea deloc și a fost nevoie să fac muncă de recunoaștere –
să dau o fugă până mai în față să văd dacă suntem bine. Uneori nu reușeam să
găsesc marcaj din prima, însă când îl găseam, era undeva la 2-3 minute bune de
mers de locul de unde lăsasem grupul. Noroc însă că l-am găsit de fiecare dată
:)
Ca și
indicații principale – după ce se părăsește secțiunea de drum forestier, se
urmărește albia râului Grecu. Unele porțiuni sunt secate, ceea ce face mai
ușoară (dar mai accidentată) înaintarea, însă nu este dificil de mers. Mai
provocator a fost să menținem valea râului, când erau porțiuni secate și ne
intersectam cu alte drumuri forestiere utilizate pentru cine știe ce scopuri,
care arătau la fel. Aici era mai mare muncă de descoperire a marcajelor, dar
ne-am descurcat de fiecare dată.
Fără
zăpadă, traseul e mai solicitant. Erau unele pasaje de care nu îmi aduceam
aminte, fiind îngropate în omăt. Și au fost și unele urcări destul de abrupte,
care i-au pus puțin la încercare pe oameni. Au făcut sport, nu glumă! Ne-a pus
un pic “bețe în roate” și terenul umed,
acoperit cu frunze, pe care, dacă nu erai atent, alunecai de parcă era de
gheață. Însă toți s-au descurcat admirabil – mai cu bețe, mai cu mâinile, mai
cu ajutor, toți au reușit să depășească toate pantele. Ah, sunt așa mândră de
ei :)))))
După ce am
ieșit din pădure, în luminiș, am făcut o binemeritată pauză. Ne-am desfătat cu
bunătăți homemade (spun asta pentru că oamenii din familia mea chiar știu să
gătească!), fructe, bomboane și ciocolată. Ne-am tolănit în iarbă și am rămas
acolo, preț de câteva minute, pentru a ne face siesta. Și e așa de bineeeee!
Încărcați
cu forțe proaspete, ne-am pus în mișcare și în câteva minute am ajuns pe vârful Grecului. Prima dată pentru ei, a doua oară pentru mine. Hooo-ray! Erau ceva
nori la orizont, însă tot am avut parte de o panoramă frumoasă a Bucegilor. Mă
simț super bucuroasă că am reușit să îi aduc până aici, deoarece chiar se
bucură de reușita lor :)
Am zăbovit
un pic pe vârf, admirând Bucegii, în momentele când se iveau de după
perdeaua de nori. Ne-am îndreptat agale spre pădure, parcurgând traseul ce de
acum a devenit mult mai ușor și mai lin, cu gândul la ceaiul cel bun de la
cabană. Pentru că da, le-am povestit de băutura aromată de la mama Oara :)
Fiind așa
de aproape, am profitat de moment și am dat o fugă scurtă și pe vârful Leuca
Mică. Nu e marcat în nici un fel, însă are o priveliște foarte frumoasă asupra
Bucegilor. Măcar pentru asta merită să ajungeți aici :)
Pe varful Leuca Mica |
De pe vârf
până la cabană am mai făcut maxim 20 de minute. Am avut noroc de un câine care
s-a aciuat pe lângă noi, probabil de la Diham Militari, și ne-a însoțit până
aproape de intrare. Mai un pas, mai o mângâiere de blănos, mai un râset – și
iată-ne la cabană! Yay, finally putem să bem minunatul ceai! Care e la fel de
bun precum îmi aduceam aminte :)
Am poposit
la cabană pentru o porție de mâncare și
o cană de căldură (a)rom(ată). Nu am putut sta mai mult, era destul de târziu
și aveam un tren de prins. Așa că am făcut o fotografie de grup și am luat-o
agale spre Gura Diham, mergând ceva mai rapid de dată asta. Era și mai ușor,
fiind în coborâre, și mă bucur că oamenii au parcurs traseul exemplar, fără să
dea semne de dureri musculare sau disconfort. Am ajuns în gară la timp pentru a
prinde trenul, ei au coborât la Ploiești, eu am mai mers o oră până în capitală
:)
Detalii
tehnice:
Harta
traseului:
Eleveţia
traseului complet:
Traseul pe
Google Maps:
0 comments :
Trimiteți un comentariu