marți, 31 octombrie 2017


După ieșirea de anul trecut, de la Cruce, membri familiei mele mă tot rugau să repetăm experiența. Aparent plăcerea de a merge la munte da dependență și la alții, nu doar la mine :)) Așa că am profitat de ziua liberă de Sf Mărie pentru a organiza încă o ieșire scurtă de o zi. Tot în Bucegi, că e mai aproape de toți. Decizia mea a fost să reiau tura din martie de pe Vf Grecului, e ușoară, scurtă și poate fi făcută și de oameni ce nu au antrenament constant.

Zis și făcut! Am pus la punct detaliile ieșirii și am invitat persoanele care au fost și data trecută. Cum însă veștile în familie circulă repede ... am mai aflat că sunt și alte persoane care vor să vina. Mătuși, unchi, verișori, inclusiv nepoți pe care nu i-am văzut niciodată. Oameni de la 6 la 50 și ceva de ani. O să fie o adevărată reuniune :)))
 __________________________________________________________
Când: 15 august 2018
Durată: 1 zi
Parteneri de tură:  o (mică) parte din familia mea  
Traseu: Azuga  (797 m) – Vf Grecului (1.432 m) – Vf Leuca Mică (1.448 m) - Cabana Diham  (1.320 m) (marcaj triunghi galben, lungime traseu 7 km, durată traseu 3h 15 min)
Cabana Diham – Cabana Gura Diham – Valea Cerbului - Buşteni (marcaj triunghi albastru şi bandă galbenă, lungime traseu 9 km , durată traseu 3 h)
Model traseu: liniar
Punct plecare: gara Azuga
Punct sosire: gara Buşteni
Dificultate traseu: simplu spre mediu
Durată totală traseu: 6h 15 min
Lungime traseu:  16.3 km
Altitudine minimă/maximă: 861 m (Buşteni)/ 1.448 m (Vf Leuca Mică)
Urcare/coborâre:  +844 m/ -899 m 
Stare marcaj: destul de bună. Sunt unele pasaje ȋn care nu există marcaj şi trebuie căutat – mai ales până pe Vf Grecului
Surse de apă:  prima parte a traseului şerpuieste pe lângă un râu, de unde puteți alimenta. La întors sunt destule, mai ales pe Valea Cerbului.
_____________________________________________________________

Gară de Vest de la Ploiești ne-a fost loc de întâlnire și cunoaștere. Mă uitam la grupul acela de oameni, de toate vârstele, gândindu-mă cum se vor descurca ei pe un traseu montan, în condițiile în care unii nu au mai mers de zeci de ani. Dar ne descurcăm noi .... suntem în familie :))))

Am coborât în Azuga, de unde am mai cules 3 prietene ce au venit de la București. Gata, avem grupul complet de aventură, să pornim la drum! Mă bucur să îi văd pe toți entuziasmați și dornici de mișcare, cu zâmbet pe buze și drag de munte în suflet! Un grup ideal :)

Știam intrarea în traseu, doar am abordat-o acum 6 luni de zile. Nefiind însă zăpadă, peisajul este schimbat complet. A apărut albia unui pârâu, pe care trebuie să îl urmăm, precum și multe alte detalii ce mi-au scăpat prima dată. Ca de exemplu, marcajul. Nu este așa de des sau de vizibil astfel încât să  poți să intuiești repede încotro trebuie să te îndrepți. Erau unele porțiuni de traseu în care nu se mai vedea deloc și a fost nevoie să fac muncă de recunoaștere – să dau o fugă până mai în față să văd dacă suntem bine. Uneori nu reușeam să găsesc marcaj din prima, însă când îl găseam, era undeva la 2-3 minute bune de mers de locul de unde lăsasem grupul. Noroc însă că l-am găsit de fiecare dată :)






Ca și indicații principale – după ce se părăsește secțiunea de drum forestier, se urmărește albia râului Grecu. Unele porțiuni sunt secate, ceea ce face mai ușoară (dar mai accidentată) înaintarea, însă nu este dificil de mers. Mai provocator a fost să menținem valea râului, când erau porțiuni secate și ne intersectam cu alte drumuri forestiere utilizate pentru cine știe ce scopuri, care arătau la fel. Aici era mai mare muncă de descoperire a marcajelor, dar ne-am descurcat de fiecare dată. 

Fără zăpadă, traseul e mai solicitant. Erau unele pasaje de care nu îmi aduceam aminte, fiind îngropate în omăt. Și au fost și unele urcări destul de abrupte, care i-au pus puțin la încercare pe oameni. Au făcut sport, nu glumă! Ne-a pus un pic “bețe în roate” și  terenul umed, acoperit cu frunze, pe care, dacă nu erai atent, alunecai de parcă era de gheață. Însă toți s-au descurcat admirabil – mai cu bețe, mai cu mâinile, mai cu ajutor, toți au reușit să depășească toate pantele. Ah, sunt așa mândră de ei :)))))




După ce am ieșit din pădure, în luminiș, am făcut o binemeritată pauză. Ne-am desfătat cu bunătăți homemade (spun asta pentru că oamenii din familia mea chiar știu să gătească!), fructe, bomboane și ciocolată. Ne-am tolănit în iarbă și am rămas acolo, preț de câteva minute, pentru a ne face siesta. Și e așa de bineeeee!

Încărcați cu forțe proaspete, ne-am pus în mișcare și în câteva minute am ajuns pe vârful  Grecului. Prima dată pentru ei, a doua oară pentru mine. Hooo-ray! Erau ceva nori la orizont, însă tot am avut parte de o panoramă frumoasă a Bucegilor. Mă simț super bucuroasă că am reușit să îi aduc până aici, deoarece chiar se bucură de reușita lor :)

Am zăbovit un pic pe vârf, admirând Bucegii, în  momentele când se iveau de după perdeaua de nori. Ne-am îndreptat agale spre pădure, parcurgând traseul ce de acum a devenit mult mai ușor și mai lin, cu gândul la ceaiul cel bun de la cabană. Pentru că da, le-am povestit de băutura aromată de la mama Oara :)





Fiind așa de aproape, am profitat de moment și am dat o fugă scurtă și pe vârful Leuca Mică. Nu e marcat în nici un fel, însă are o priveliște foarte frumoasă asupra Bucegilor. Măcar pentru asta merită să ajungeți aici :)


Pe varful Leuca Mica


De pe vârf până la cabană am mai făcut maxim 20 de minute. Am avut noroc de un câine care s-a aciuat pe lângă noi, probabil de la Diham Militari, și ne-a însoțit până aproape de intrare. Mai un pas, mai o mângâiere de blănos, mai un râset – și iată-ne la cabană! Yay, finally putem să bem minunatul ceai! Care e la fel de bun precum îmi aduceam aminte :)





Am poposit la cabană pentru o porție de mâncare  și o cană de căldură (a)rom(ată). Nu am putut sta mai mult, era destul de târziu și aveam un tren de prins. Așa că am făcut o fotografie de grup și am luat-o agale spre Gura Diham, mergând ceva mai rapid de dată asta. Era și mai ușor, fiind în coborâre, și mă bucur că oamenii au parcurs traseul exemplar, fără să dea semne de dureri musculare sau disconfort. Am ajuns în gară la timp pentru a prinde trenul, ei au coborât la Ploiești, eu am mai mers o oră până în capitală :)




Detalii tehnice:

Harta traseului:



Eleveţia traseului complet:

Traseul pe Google Maps:


Cati :) marți, 31 octombrie 2017 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube