vineri, 29 septembrie 2017


Ultima zi din această ieșire montană se anunța cea mai liniștită dintre toate – și asta deoarece trebuia să conțină doar drumul de întors din Petroșani în București. Am avut însă colegi de drumeție care s-au gândit că dacă tot suntem în zonă, putem merge să vizităm câteva obiective locale. Așa, de relaxare, ca o plimbărică ușoară și educativă. Să vedem și altceva în afară de munte, munte, munte :))))  
___________________________________________________________
Când: 04-06 august 2017  
Durată: 3 zile   
Parteneri de tură:  mulți oameni frumoși din toate colțurile țării :)   
Obiective vizitate: Cheile Baniței, Peștera Bolii
Preț bilet Peștera Bolii: 5 RON/adult, 2.5 RON/copil
_____________________________________________________________

Plecarea a fost undeva în jur de ora 11, după o trezire ușoară, un mic dejun copios și nelipsita fotografie de grup. Ne-am luat la revedere cu zâmbetul pe buze, cu multe îmbrățișări și cu promisiunea că ne vom revedea cât mai curând ... la următoarea reuniune sau de ce nu, mai repede, într-o altă tură montană. Am coborât bagajele cu telescaunul (yaay,  plimbărică!), ne-am urcat în mașină și am pornit la drum!



Prima oprire a fost la Cheile Baniței. Nu știam cum arată sau ce ar trebui să văd. Pentru a ajunge la ele trebuie să ieșiți de pe drumul principal și să mergeți cam 500m, pe lângă niște case ce par părăsite, până se înfunda drumul. De acolo până la chei se fac aproximativ 10-15 secunde pe jos.

Cheile sunt pitite în spatele unor arbori.. și nimic nu m-a pregătit pentru frumusețea întâlnită după perdeaua de verde. Niște valuri imprietrite, încadrând de-o parte și de altă un râu foarte puțin adânc. O minunățieee! Am rămas pe mal, admirând cutele și apa, până când cineva a propus să mergem prin apă până unde putem. Inițial nu am vrut, ca nu aveam încălțăminte specială la mine, dar hei! Pot să mă descalț! Chiar dacă după o să am șosetele și bocancii uzi.... e așa de cald afară, că se usucă instant :)))



Cea mai bună decizie. Eveeeer! Senzația de a merge prin acel “tunel” este fantastică! Apa este călduță, fundul albiei este nisipos, e o adevărată plăcere să te aventurezi în aceste chei! Păcat că nu am putut merge mult, la un moment dat apa se adâncește și trecea de genunchi, punct din care nu am mai continuat. Dacă aveam  însă haine de schimb și prosop, mă băgam =))))






Următoarea noastră destinație a fost foarte aproape de chei – și anume Peștera Bolii.  Plătim biletul (5 RON) și ne îndreptăm spre intrare – o imensă despicătura în stâncă, la care am ajuns coborând  o scară cu multe trepte. Deîndată ce intri în peșteră, se schimbă atmosferă – totul devine extrem de calm și liniștit. Parcă locul ăsta e plin de pace interioară! O fi oare deoarece se spune că în această peșteră a locuit Zamolxe :)?

Pe o lungime vizitabila de aproximativ 300 m, peștera rămâne relativ la aceeași adâncime. Sunt multe podete peste care este necesar să trecem, toate diferite între ele, construite în moduri care de care mai ingenioase. Am petrecut aproape 30 de minute în peșteră, mergând încet și explorând toate colțișoarele care mi s-au părut interesante :)








Eh, și de aici .... lungul drum spre casă! Am luat-o pe Transalpina, cu gândul de a vedea niște peisaje frumoase, însă a plouat tot drumul și a fost înnorat. Mai mult timp pentru somn :)
 

  
Cati :) vineri, 29 septembrie 2017 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube