luni, 28 august 2017


Asta este cea de-a doua ieșire montană în afara țării de anul ăsta – și la un interval extrem de scurt! După aventura aniversară din Bosnia, când am urcat pe Vf Maglic (acoperișul țării), acum am ocazia să mai cuceresc un alt acoperiș – Vf Rysy din Polonia. O să fie un țur de forță de trei zile – venit, urcat, coborât, plecat – și sper să merite cele multe zeci de ore pe autocar :))))) Până acum însă nu am întâlnit munte pe care să îl regret că l-am urcat, așa că ..... hai cu plecarea, hai cu somnul de frumusețe pe scaune :))) Mi-am făcut antrenamentul acum 2 luni de zile, acum dau examenul =))) __________________________________________________________

Când: iulie 2017
Unde: Slovacia, tranzitare prin Ungaria
Parteneri de tură: multă, multă lume :) 
Transport: autocar
Cazare: hotel Popradské pleso, Slovacia
Highlights: castelul Spis, cimitirul simbolic
Ȋn câteva cuvinte: 16 ore pe autocar, un super castel, plimbat pe malul lacului în ploaie, cimitirul simbolic
__________________________________________________________

Plecarea a fost într-o joi, după orele de muncă. Zi în care am sărit toată ziua în sus, ca un titirez pe arcuri, abia așteptând ora la care să mă urc în autocar și să pornim spre zări îndepărtate. Și ora aceea a venit! Mi-am pus bagajul la cală, mi-am găsit un loc la geam în autocar (țelul meu era să am pe ce să prijin perna, pentru a putea dormi cât de cât comod) ... și am plecat! Slovacia, here we come!

Noaptea a trecut destul de greu, mai ales că majoritatea drumului prin România a fost însoțit  de ploaie torențială. Așa așa, să îi toarne aici toată ploaia, pentru a avea vreme bună pe munte :D Am încercat să dorm, uneori mi-a reușit, uneori nu. Cert e că dimineața m-a prins super somnoroasă și moţăitoare. Nici chef de citit nu aveam, așa că mai trăgeam din când în când câte o ațipeală. Timp e berechet :D

Am trecut granița la unguri și ne-am înscris în linie dreapta, pe autostradă, spre Slovacia. Nu am avut parte de cine știe ce peisaje (mergând numai pe autostradă), dar am văzut o căprioară într-un lan de ceea ce părea porumb și niște păsări albe și grațioase, ce aduceau cu egretele. O minunăție :D

Pe negândite și nesimțite am trecut și granița la slovaci. Eh, aici deja încep să se schimbe peisajele – multă verdeață, multe clădiri... și soare, ceea ce e bine!
 
Prima oprire oficială în Slovacia o facem pentru vizitarea castelului Spis – o adevărată fortăreața cocoțată în vârful unui deal. Plătim biletul și începem să ne plimbăm pe străduțele înguste, pavate cu piatră cubică. Castelul e foarte fain și nouă ne-a luat cam o oră și jumătate să îl vedem – cu tot cu vizitarea subsolului  (unde sunt mai mult expoziții sau diverse camere amenajate în stil medieval), urcatul în turn și așteptatul la coadă pentru urcarea în turn :))) Dar a meritat fiecare moment, panorama de aici este fantastică! Se poate vedea până hăt departe, se pot admira satele, dealurile, munții ... și furtuna care venea spre noi cu pași rapizi. Oare o să ne prindă? O să aflăm cât de curând :)












 Ca și tip: luați-vă o bere locală de la magazin, ieșiți pe terasă de unde se coboară în curte și admirați popândăii ce mișună pe pajiște. E așa de fain :))))


 Am avut noroc – ploaia a început exact când am urcat noi în autocar. Și în ropote de ploaie am plecat spre destinația finală, casa noastră pentru următoarele două zile și locul de unde vom porni traseul spre Vf Rysy – hotelul Popradské Pleso, aflat pe malul lacului cu același nume. Încă de pe drum am avut posibilitatea să fac cunoștință cu masivul Tatra, ce se ridica la orizont ca un pieptene aspru de piatră – acolo o să mergem noi mâine! Abia aștept!



Am lăsat autocarul  jos la baza muntelui, într-o parcare amenajată, ne-am luat toate bagajele și am luat-o la pas către hotel – avem de mers 4 km pe drum asfaltat.Era destul de greu de urcat – aveam doi rucsaci și începuse și să plouă, însă peisajul muntos ce se contura la fiecare pas mă făcea să admir mai mult și să mă plâng mai puțin. E fantaaastic! Atât de colțuroși, de ascuțiți, de zimțați – Tatra sunt minunați!



Locul nostru de cazare este o cabană extrem de cochetă și de mare, amplasată exact pe malul lacului. Un fel de Balea autohton, dar next level – cu terasă, cantină, magazin, dușuri, baie și camere foarte faine. Eu sunt cazată undeva la etajul 1, într-o cameră cu 8 paturi. Sper să nu sforatie nimeni prea tare :)))
 


Am stabilit ședința tehnică undeva în jurul orei 20. Mai aveam cam o oră și jumătate până atunci, timp în care nu doream să dorm. Noroc cu o prietenă ce a spus ca vrea să meargă la Cimitrul Simbolic, aflat de partea cealaltă a lacului. Uu, vin și eu, vin și eu!
  

De la cazare până la cimitir se fac 20 de minute în mers lejer. Se înconjoară lacul, se urcă un pic prin pădure ... și dintr-o dată parcă ajungi în altă lume. Multe plăci, multe cruci, multe monumente ce amintesc de oamenii care au pierit făcând ceea ce probabil le plăcea cel mai mult – să fie pe munte. Era o tăcere sacră, solemnă, întreruptă doar de răpăitul timid al ploii pe coroanele copacilor. Parcă și cerul îi plângea... În momente de genul ăsta înveți să apreciezi mai mult viața, să te uiți înspre tine și să te bucuri de cine ești și pe cine ai alături, că va veni o zi în care vei fi doar un nume pe o placă și o amintire în sufletele unor oameni...










Am plecat de acolo cu sufletul plin de smerenie și mult mai mult respect pentru munte.Și cu promisiunea făcută mie însămi că mâine o să fiu atentă la traseu.
 
Ședința tehnică a fost scurtă și la obiect. S-au menționat programele pentru ambele grupuri – cel care merge pe Rysy și cel care va urca pe Gerlachovský, s-au dat ultimele indicații și s-au  schimbat numere de telefon. O fată întreabă de unde poate cumpăra o hartă. Organizatorul inceara să afle de ce are nevoie de hartă, atâta vreme cât merge cu un ghid. Răspunsul a fost bestial:

- Păi și ce facem în cazul în care leșină ghidul? Să avem și noi o hartă, să știm pe unde să ne întoarcem!

Asta o să rămână fraza excursiei – dacă leșină ghidul =))))?
 
Seara am petrecut-o în sala de mese, la socializare,  jucând  Les Lapins Cretins (brusc toți știam franceză =)))) și delectându-ne cu Tatratea, un lichior de diferite grade de alcoolemie și arome. Eu eram înnebunită după cel de cocos, de 22 de grade.O bunătateeeee!
 
Pe la 22 ne-am retras glorios în camere, să ne facem rucsacii și să ne odihnim pentru traseu. Ne așteaptă un vârf ... în vârf de munte :)
 
 
 Informații utile:
 Taxa intrare castel Spis: 6 euro
 Traseul București – hotel Popradské pe Google Maps:

  
Cati :) luni, 28 august 2017 0 comentarii Citește mai departe :)

Din când în când, îmi place să iau câte o mică pauză de la turele montane și să îmi petrec weekendurile altfel. Fie că stau acasă și mă relaxez (rar, dar se mai întâmplă și din astea :))))!), fie merg în locuri în care să mă pot plimba la pas ... ca să îmi încarc bateriile pentru următoarea tură montană :)) Și de data asta am decis să mă alături trupei lui Vali Gornoavă, ce a organizat o excursie la vecinii bulgari, cu vizitarea unor obiective – cetăți, peșteri, canioane și biserici. Sună bine și relaxant. Să purcedeeem!
 __________________________________________________________
Când: iulie  2017
Unde: Bulgaria
Parteneri de tură: multă, multă lume :)
Transport: mașini personale
Cazare: camping Veliko Tarnovo
Highlights: mănăstiri, peșteră răcoroasă in vreme caniculară, baie in piscină, cascadăăă :D
Ȋn câteva cuvinte: mănăstirea Basarbovo, mănăstirea Ivanovo, Cetatea Cherven, Cetatea Veliko, peștera  Orlova Chuka, canionul Hotnitsa
__________________________________________________________

22 iulie 2017

Am plecat dis, dis de dimineață din București, pentru a prinde cât mai mult din minunata zi ce se contura încă de pe acum și să scăpam cât mai repede de canicula din oraș. Se anunță temperaturi extrem de ridicate în oraș și sperăm din tot sufletul să le lăsăm aici :)

Prima oprire după trecerea la vecinii bulgari a fost într-un loc cunoscut mie – mănăstirea Basarbovo (aflată la 10 km de orașul Ruse, pe valea râului Lom). Am mai fost aici acum doi ani de zile, tot într-o escapadă scurtă văratică. De data asta însă am văzut-o cu alți ochi – am fost mult mai atentă la treptele săpate în piatră, la altar, la scupturile de pe pereți.E același loc, dar parcă are un alt aer. Ceva s-a schimbat – și s-a schimbat în bine!






A doua oprire a fost la mănăstirea Ivanovo, aflate în parcul natural Rusenski Lom (lângă satul Ivanovo, la aproximativ 16 km de Ruse). Am lăsat mașina în parcare (este ceva amenjnajat) și a fost nevoie să urcăm câteva trepte săpate în piatră până la ea. Când am ajuns sus cotim la dreapta și bum – o mică despicătura în stâncă și un nene ce tăia bilete dădeau de veste ca am ajuns la destinație. Hai!

Plătim taxa și intrăm în mica biserică declarată monument UNESCO. E foarte frumoasă – mai ales dacă stai și îi citești povestea și înțelegi frescele – care sunt cele originale, de la pe 1500! Și s-au conservat așa de bine! Cel mai mult mi-au plăcut cele legate de legenda ce înconjoară acest  loc – un cavaler ce a ajutat un leu, care după ce s-a făcut bine, drept mulțumire, l-a lăsat să îl încalece. Chiar dacă sunt destul de șterse, se înțeleg perfect. Oare ce vopsea au folosit :)))?




De la mânăstire se poate ajunge foarte ușor într-un loc de belvedere asupra întregii văi – de la bifurcația în care am făcut dreapta se merge spre stânga aproximativ 2 minute, pe lângă o balustradă. Și panorama este de-a dreptul extraordinară! Mai ales dacă se stă pe marginea unei stânci ce are cădere în gol câțiva zeci de metri ... bine că nu am rău de înălțime :)))




Am plecat și a sosit timpul să vedem prima cetate din cele două programate astăzi – cetatea Cherven (aflată lângă satul cu același nume), ridicată în secolul 6.  Coincidența sau nu, asta e numărul de leva plătit la intrare, înainte de a începe să urcăm scările. Și sunt ceva scări! Traseul nu e greu, însă e atât de cald încât am impresia că mi se lipesc bocancii de stânci și mă scurg înapoi până la bază. Băi, cine a luat canicula din București cu el? Să spună repede :)))

Cetatea în sine e mai mult ruine. Sunt multe ziduri înalte de cel mult 1 m, o veche biserică din care se poți ghici câțiva pereți și un turn aproape întreg. Dacă te plimbi printre ruine poți ghici locuri de case, de biserici,de clădiri. Noi am dat fuga-fuguța la biserică, deoarece era umbrită. Și am tot stat acolo, până ne-am făcut curaj să dăm o fugă și în turn. Bineînțeles, tot la umbră :))))






Porția adevărată de răcoare am luat-o la următorul obiectiv – peștera Orlova Chuka. După o coborâre vertiginoasă pe trepte săpate în stâncă, am schimbat cele 30 și câteva grade din aer pe cele 14 din peșteră. Și e așa de bineeeeeeeee! Ce polar, ce fular, ce mânecă lungă? Lăsați răcoarea să vina la mineeee :)))

Peștera e foarte faină – cu coridoare înguste, săli înalte, stalactite și stalagmite de forme ciudate și pereți frumoși văluriți. Mă uitam în sus și aveam impresia că sunt sub o crustă de prăjitură cu bezea =)))) Ne-am plimbat jumătate de oră, bucurându-ne de frig și umezeală, pierzându-ne prin labirintul de piatră și descoperind noi modalități de a face mersul piticului :))) A fost crunt când am ieșit afară, parcă eram cu toții niște vampiri :)))))






Ultima oprire turistică din această zi a fost la cetatea Trasevets, din Veliko Tarnovo. Vizită de care m-am bucurat, chiar dacă mi-am dat duhul (și vreo câțiva stropi de transpirație) urcând pe scările ce duceau în vârful dealului. Cald, monșer, prea cald, prea ca...nicula!

Două lucruri mi-au plăcut extrem de mult în vizita de la cetate: biserica din vârful dealului, care e foarte atipică – are niște picturi foarte abstracte, cu tentă religioasă, fără icoane, lumânări sau alte lucruri pe care uzual le găsești într-un lasas de cult – și panorama orașului din turn. Ah, și răcoarea de acolo, că bătea un vânticel așa de faaaain :D










Eh, și gata pe ziua de azi! E timpul să mergem la cazare – o să stăm la cort în camping Veliko Tarnovo, o să punem de o masă câmpenească și o dată cu venirea serii să ne scuturăm de arșiță. Mare ne-a fost surpriza când am văzut că putem face lucrul ăsta și mai devreme – camping-ul are piscină! Piscinăăă! Plină ochi cu apă racoroasă! Asta da primire :))

Acum ce mă fac, că eu nu am costum de baie la mine? Și dorință de baie e invers proporțională cu prezența acestuia :)))) Păi ... ce o să fac? O să întru exact așa cum sunt!  Mai am o pereche de pantaloni și un tricou la mine, le pot îmbrăca mâine! Cât despre lenjerie, aia se usucă repede! Deci .... geronimooo! Piscină, here I  come!

A fost cea mai făină baie, ever ever! Ne-am bălăcit, ne-am răcorit, am și înotat un pic, i-am privit pe băieți cum fac tumbe și se întrec în ture de bazin. A fost geniaaaaaaal! Mai vreau, mai vreau, mai vreaaau!


Seara nu am stat foarte mult afară – țânțarii începuseră să dea târcoale și nu știu cum se face, dar toți sunt atrași de mine! Când am intrat în cort eram “bagată în seamă” (ca să nu spun înțepată) de o gașcă întreagă! Mai bine stau aici, la adăpost! Citesc ceva sau mă bag la somn. Sau poate ambele :)

23 iulie 2017

Trezire de bună-voie, undeva în jurul orei 8, într-o răcoare plăcută. Am la dispoziție o întreagă dimineață de leneveală și răsfăț. Ceea ce am și făcut – am stat pe sezlog să citesc, am băut un frappe și împreună cu o prietenă ne-am dat în balansoar, sporovăind vrute și nevrute. Ah, viața e frumoasă :D


Azi aveam de vizitat un singur loc – canionul Hotnitsa. La care am ajuns foarte repede. Am fost întâmpinați de cascada Kaya Bunar – o cădere de apă de o culoare aparte, iar în lacul de la bază ei puteai chiar să faci baie. Ah, unde e un costum de baie când ai nevoie de unul?






Canionul în sine este destul de spectaculos, din prisma traseului. Se pornește de undeva din stânga lacului, urcându-se muntele pieptiș pe niște scări croite parcă pentru un călăreț. Se străbate un coridor îngust săpat în piatră și se ajunge sus, la izvorul cascadei. Și de acolo se șerpuiește pe o serie de scări de lemn și trasee de piatră, unele mai abrupte, unele mai line, urmând cursul apei ce cade în cascade pe tot parcursul traseului. Am ajuns undeva pe la jumătate și am decis să mă întorc -căldura era mult prea mare și exista risc de insolație și arsură, cu toate straturile de cremă pe care le aplicăm din oră în oră. O să vin aici când va fi ceva mai răcoare ... la urmă urmei e destul de aproape :)










Am încheiat aventura noastră cu o doză maaare de înghețată și o sticlă de jumătate de litru de apă, dat gata în vreo 2 minute. Ceva îmi spune ca o să îl transpir până ajungem în București, dar merge =)))))))  

   
Utile:
Program intrare mănăstirea Ivanovo:
Aprilie - Noiembrie: 09.00 – 18:00, L-D
Decembrie-Martie:  închisă

Preturi vizitare mănăstirea Ivanovo:
4 leva – turisti individuali
3 leva/persoana – grupuri mai mari de 5 persoane
1 leva – studenți, pensionari, școlari

Program intrare cetatea Cherven:
Martie – Noiembrie,: 09:00 – 18:00, L-D 

Decembrie – Februarie: închisă


Preturi vizitare cetatea Cherven:
4 leva – turisti individuali
1 leva – studenți, pensionari, școlari
4 leva-  preț tur ghidat


Program vizitare pestera Orlova Chuka:

Aprilie – Octombrie – 10:00 – 17:00, L-V
Noiembrie – Martie: închisă
Se poate intra la interval orar, în grupuri de maxim 15 vizitatori.

Preturi vizitare pestera Orlova Chuka:
6 leva – turiști individuali
5 leva/persoana – grup de minim 5 persoane
2 leva = studenți, pensionari, școlari, persoane cu dizabilități
0.5 leva- copii până în 7 ani.

Program vizitare cetatea Tsarevets:
Noiembrie – Martie: 09:00 – 17:00, L-D
Aprilie – Octombrie: 08:00 – 19:00, L-D

Preturi vizitate cetatea Tsarevets:
6 leva – adulți
2 leva – studenți
6 leva – familie cu maxim 3 copii
2 leva – urcat în turn (se plătește pe loc)
10 leva – ghid în limba bulgară
30 leva  ghid în limbă straină

Obiectivele pe Google Maps:



  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube