sâmbătă, 1 iulie 2017


Dimineața zilei de 04 iunie m-a prins un pic tristă. Știam că aventura noastră bosniacă s-a terminat – raftingul, plimbarea pe munte, serile fun cu oamenii, chităreală – și că de acum ne așteaptă un drum lung până în România, plus o vizită scurtă în Belgrad. Și cu toate astea ... wow, ce super a fost! Mă bucur că am avut oportunitatea să le experimentez, să mă bucur de ele și să le adaug la lucrurile fantastice de care m-am bucurat. Plus că am scăpat de frica de apă, m-am lăsat purtată pe valuri și am avut parte de o ieșire la munte ce m-a trecut prin toate anotimpurile. 

O să plec de aici cu sentimentul ăsta de bucurie în suflet. Bucurie pe care o să o amplific imediat – urmează micul dejun cu gogoșele delicioase :D
________________________________________________________
Când: 04-05 iunie  2017
Unde: Serbia, Bosnia-Herţegovina, România
Parteneri de tură: un autocar intreg :)
Transport: autocar
Cazare: Hotel Jugoslavija, Belgrad
Highlights: Belgrad, Donje Milanovac
Ȋn câteva cuvinte: plimbare în Belgrad, mâncare pe vapor, cafea la Dunăre, mamut, îngheţată, acasă :)
_________________________________________________________

După micul dejun am mai stat un pic, făcându-ne bagajele și luându-ne la revedere de la un loc fantastic ce ne-a găzduit 3 nopți. Plec de aici cu multe amintiri plăcute, cu prieteni noi, cu povești frumoase pe care abia aștept să le povestesc celor dragi. Și cine știe, poate mă voi întoarce, pentru o nouă rundă de adrenalină și umezeală :)







Ne-am urcat în autocar ... eh, și de aici opțiunile de a petrece timpul au devenit foarte limitate. Pentru că ce poți să faci într-un autocar :)))? Unii au ales să se joace diverse jocuri, alții butonau de zor telefonul mobil, alții dormeau duși. Eu am ales să citesc, am ajuns la jumătatea cărții mele și deja m-a prins, chiar vreau să știu ce se întâmplă mai departe. Mă bucur că pot să citesc în autocar :)






Am avut câteva pauze scurte  la benzinării, pentru mâncare și alte necesități – cât să nu simțim că ni se lipește posteriorul de scaun și spatele de spătar. M-am plictisit de atâta stat jos și chiar vreau să ajungem mai repede în Belgrad, să las bagajele și să ies la plimbare. Plus ceva de mâncare, deoarece stomacul își cere și el drepturile și s-a săturat de covrigei și alte ronţăieli :)

Am intrat în Belgrad undeva pe la ora  18, la puțin timp după ce am terminat de citit cartea (yeap, cea de 600 de pagini, care eu credeam că o să mă țină și mâine! Sper să fac rost de altă de la un coleg :)))). Văzut din autocar pare un oraș că toate celelalte, fără a avea ceva special sau wow – blocuri de diverse înălțimi, poduri, macarale, reclame. Nu are nimic care să mă atragă. Poate o să facă o impresie mai bună de aproape :)

Și așa a și fost! Înainte de a merge la hotel, am avut la dispoziție o oră să ne plimbăm prin centru. La început am mers cu grupul, după care mi-am rotit ochii în stil titirez la tot ceea ce mă înconjura și m-am pierdut. Sunt pe cont propriu, pot merge unde vreau eu, să mă las purtată de picioare și de ochi. Yay, libertate! O să mă duc să mă plimb un pic prin parc, după care poate ajung la cetate, sau prin centru .... am multe de văzut și doar 60 de minute la dispoziție!






După vreo 5 minute de bălăureală m-am întâlnit cu grupul (uof :))!) și am decis să rămân cu ei. Ne-am plimbat pe  una din străzile principale din centru – nu i-am reținut numele, însă știu că era centrală deoarece am văzut toate brandurile cunoscute de magazine. Și simt că nu am posibilitatea să cunosc esența și frumusețea unui oraș, unicitatea și specificul acestuia dacă merg în zone oarecum “familiare”. Și asta pentru că nu mă duc într-un oraș nou să fac cumpărături, sunt destule magazine și mall-uri în România pentru asta. Mă duc într-un oraș nou pentru a descoperi acea fărâmă de autenticitate locală, acel ceva ce face acel loc unic. Și asta nu e dat de lanțurile internaționale de consumerism :)))

Am ajuns într-o secțiune de oraș ceva mai veche, cu case vechi (și renovate),  ce aduceau un plus de farmec. Super! Și dacă tot am ajuns aici, hai să dăm o fugă și până la cetate, care este în apropiere. Am făcut maxim 5 minute până la locație și mi-a plăcut foarte mult – mai ales că se vedea așa de frumos Dunărea la apus! Cetatea în sine nu e spectaculoasă, însă panorama ... merită fiecare moment petrecut aici :)













După obișnuita poză de grup (pe care am făcut-o alături de un grup de chinezi, ce a venit la noi :)))))!) ne-am îndreptat către hotel. Suntem cazați la Hotel Jugoslavija -ce pare mai mult o fortăreață decât un loc de cazare. Holuri super lungi, mochetă ce mă duce cu gândul la România anilor ’80 și niște camere ... hai să le spunem  acceptabile. Partea bună e că stau aici doar o noapte, mâine o luăm din loc .. ah, și am vedere la Dunăre :)

Seară am ieșit cu toții să mâncăm. Ne-am despărțit în două grupuri și fiecare și-a ales locația. Eu am ajuns cu gașca într-un  bar pe vapor, ce mă ducea cu gândul la o atmosferă africană. Am băut bere, am mâncat bunătăți, am râs, ne-am relaxat ... și după aceea la somn, că e greu după o zi de nefăcut nimic :))))
 
05 iunie 2017

Trezire liniștită, într-un soare orbitor și o căldură plăcută.  Ultima zi din mini-vacanță începe bine :) Mă duc să iau micul dejun la hotel – avem bufet suedez. mi-am luat cafeaua și am mers pe balcon, unde m-am desfătat cu o panoramă fantastică a Dunării. Să tot ai asemenea priveliște în față ochilor – pur răsfăț!


Ne-am îmbarcat în autocar – pentru ultima dată în această excursie. Am reușit să fac rost și de o carte nouă – mă vor delecta cu “In aerul rarefiat” a lui Jon Krakauer – o poveste despre o tragedie din Himalaya. Sunt tare curioasă cum e ;)









Ultima oprire înainte de a intra în țară am făcut-o la Donje Milanovac, unde am avut aproape o oră de plimbare și pentru mâncare. Nu îmi era foame, așa că m-am lăsat purtată de pași. Astfel am ajuns la monumentul orașului – o statuie cu un mamut, m-am plimbat pe malul Dunării și am mâncat o tonă de înghețată. Nu de alta, dar era caniculă și înghețata era super ieftină :)))





Eh, și asta a fost ultima oprire ce merită menționată. De aici am mai petrecut încă 6 ore în autocar până am ajuns înapoi în București. Partea bună e că am terminat cartea și am ajuns înapoi în timp util pentru a prinde metroul.

A fost o aventură de pomină :D
 


Cati :) sâmbătă, 1 iulie 2017 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube