joi, 15 iunie 2017


Unul din avantajele majore pe care le experimentez atunci când merg la culcare destul de devreme este trezitul înaintea alarmei, perfect odihnită și cu zâmbetul pe față. Ceea ce s-a întâmplat și dimineața asta, cu toate trezirile intermediare cauzate de perna cea mult prea tare și pătura ce niciodată nu dorea să stea pe mine, ci fugea spre colega de cameră ca pirita spre magnet. Că să nu mai spun că mi-am readus aminte de ce nu îmi plac păturile de lână – arăt de parcă am venit de la o petrecere de pisici flocoase  ce au dat toată noaptea din coadă pe lângă hainele mele. Încă două nopți aici și am suficient material să îmi fac haină de blană :))))
__________________________________________________________
Când: 02 iunie  2017
Unde: Bosnia-Herţegovina, Muntenegru
Parteneri de tură: un autocar intreg :)
Transport: microbuz, barcă pneumatică
Cazare: Camping TriVodenice, Bosnia Herţegovina
Highlights: rafting pe Tara, ploaie torenţială, chităreală la foc
Ȋn câteva cuvinte: rafting, baby!, apă turcoaz, trecut graniţa pe apă, chităreală, aniversare, cadouri bahice
__________________________________________________________

Yaaaay, azi e ziua cu rafting! Și deși sunt mega-entuziasmată, am și un mic bob de teamă în mine – mai ales că nu  știu să înot prea bine. De parcă ar conta acest lucru – când te prinde vâltoarea, face ce vrea din tine, cu tot skill-ul tău de înotător. Însă Andrei ne-a asigurat ca nu este chiar așa de complicant sau periculoas precum pare, dimpotrivă, e posibil că la final să mai vrem. Ok, așa e musai de văzut! 

Aveam nevoie de energie pentru a aluneca grațios pe apă, așa că am luat un mic-dejun sățios și copios. Am primit diverse tipuri de cărnuri, puțină brânză, dulceață, unt și cele mai delicioase gogoșele, pe care le puteai mânca așa goale sau umplute cu tot felul de bunătăți. Ne-am înfruptat, nu alta! Să nu  exagerăm, totuşi, că nu mai încap în costumul de rafting :)))

După masă am mers în curte pentru a primi echipamentul. Știindu-mă friguroasă, am cerut un costum întreg. Merg la căsuță și reușesc cu chiu cu vai să îl îmbrac (era super strâmt!), îmi pun casca, vesta și șoșonii ... gata sunt pregătită de bătaia cu apă! Să înceapă nebuniaaaaa :D!




Primul instructaj l-am primit în fața cabanei. Ne-a spus Andrei câteva noțiuni introductive, am primit câteva și de la organizatori (câteva, deoarece nu știau foarte multă engleză), am semnat formularele necesare și ne-am urcat în mașini, pentru a merge la locul de plecare al aventurii. Care este ... în Muntenegru! Yeap, mergem în altă țară să ne dăm la vale pe râu, trecând granița pe apă înapoi în Bosnia. O să fi suuuper!


Toata gasca de rafting :D
Am făcut un pic peste jumătate de oră până la locul de plecare, cu tot cu așteptat la granița (a patra graniță în două zile, uuu, ăsta e un nou record personal!) Am avut ocazia să văd din mașină canionul pe unde o să mergem și e geniaaaaaaal! Munți și dealuri înalte de-o parte și de alta a râului, iar apa – Doamne ce albastru turcoaz perfect!  Pare aproape ireală :) Și de departe, dar și de aproape – e așa de curată și de transparentă! Abia aștept să plutesc pe ea :)


S-au făcut echipele de câte opt oameni + instructor, ne-am dus barca până pe apă, ne-am urcat ... și gata, plutim! Ne-a învârtit râul de vreo două ori (noi habar nu aveam cum să folosim padelele), însă am ancorat pe un mic ponton (în așteptarea celorlalți) și ni s-a făcut instructajul final. Seamănă un pic cu caiac-canoe,e foarte simplu: la Go începi să padelezi în sincron cu ceilalți, la Stop nu mai padelezi. Instrucțiuni simple și eficiente. Și cam singurele cuvinte pe care instructorul nostru le știa în engleză :)




Prima dată am stat în spate de tot, ultima din rând, și nu aveam padea . M-am bucurat de priveliște și de apă, ținându-mă cu ambele mâini de sfoara aflată pe marginea bărcii. Și a venit prima vâltoare – primul contact cu apa, prima stropșeală. Vorba cântecului-Barca pe valuri .....nu plutește ușor :))))))) Ne-a zgâlțâit și ne-a săltat ca pe niște sticks-uri într-o mașină de spălat. Și a fost așa de faaaaaaain :D

Nu știu de ce mi-a fost așa de teamă de experiența asta, pentru că ..... îmi place la nebunie! Mai ales  după ce am luat și eu o padea și am mai căpătat un pic de încredere (picioarele îmi erau bine ancorate pe fundul bărcii și aceasta nu se înclina așa de tare pe cât mi-am închipuit eu), abia așteptam  sectoarele mai agitate! Navigam pe ele că un călăreț pe un taur mecanic, unduindu-mă o dată cu barca, tăind frumos valurile și bucurându-mă de stropii de apă ce veneau de peste tot. Waaaaa, e genial!



Și a fost și mai genial când instructorul nostru ne învârtea prin valuri (carusel  baby!) sau când ne-a băgat sub o cascadă. Sau când unii săreau în apă. Sau când luai o dușcă sănătoasă direct din râu (pentru că da, apa este potabilă).  Sau când .... uof, sunt prea multe de spus =)))

 Am făcut popas pe undeva pe la jumătatea traseului, pentru o sesiune de relaxare și o vizită la o cascadă mică din zonă.  După care am fost pe malul apei, într-un fel de foișor din lemn, unde am băut ceva răcoritor. Că de ceva lichid duceam lipsă :))







După aproximativ 20 de minute ne-am pus din nou în ... plutire.  Și de data asta am mers ceva mai repede, pentru că din spate venea amenințător un ditamai norul de furtună. Îl vedeam cum apare de după dealuri, căpătând noi nuanțe din ce în ce mai închise de gri. În curând au început să se audă tunete. Ok .... să padelăm, echipa mea :) Everybody ..... go!





Turcoaz, turcoaz ..... cat turcoaz :)))))


Am avut marele noroc să prindem un fenomen extraordinar din punct de vedere estetic – și anume ceață pe suprafața apei. E ... fără cuvinte!  Mai ales când ne mișcam succesiv între peticele succesive de transparență și opacitate. Super, super, supeeeeer! 








Norișorul furios a început să își verse încărcătura exact când am terminat noi partea de rafting. Am tras la mal și a început să plouă. Și în 20 de secunde a început să toarne cu găleata. Am scăpat de apa de sub picioare, bun venit apă din cer :))) Am cărat barca până sus, la mașini, pe o răpăială torențială, după care am plecat spre cazare. Am tras o alunecătură zdravănă, noroc cu apa care care a spălat noroiul de pe costum.  Și întrăm în foișor triumfător, uzi leoarcă, dar fericiți =)))))

Turna cu galeata... sau cu raul =))))
Eh, și acum.... trebuie să dăm costumele înapoi. Așa a urmat a treia sesiune de duș – cea fără nici un fel de protecție la apă! Pur și simplu am ieșit în ploaie desculță, m-am dus la băieți și le-am dat echipamentul, după care am luat-o lent la pas până la căsuță unde eram cazată. Ce atâta grabă, la câtă apă am văzut azi, ce mai contează câteva picături :)))?

Și ce merge bine după atâta aventură și udătură? Un foc de tabără și o cântare, bineînțeles! M-am dus și mi-am luat chitara, oamenii și-au luat versurile și am încins o chităreală să se audă peste dealuri. Se pare că ploii nu i-a plăcut, deoarece la scurtă vreme a plecat, însă ce ne păsa?  Cântăm și ne distrăm, că doar suntem în vacanță :))))





Anul ăsta am ales să nu fac mare tam-tam cu ziua mea, așa că foarte puțină lume știa că ieri a fost aniversarea mea. Asta până când s-a aflat în grup – și în loc să le cânt eu lor, au început să îmi cânte ei mie :)))) A fost un moment special, mai ales că e prima dată când un grup atât de mare de oameni îmi urează mie La mulți ani! :) Și cei de la camping au fost super drăguți, mi-au dat cadou o sticlă de vin, cu o mini-felicitare scrisă în română și bosniacă. Le mulțumesc tuturor încă o dată, surpriza a fost maximă!


Seara am avut aceeași mâncare delicioasă (e musai să aflu rețeta, e mult prea bună! ) și nu am mai stat foarte mult la socializare - trezirea de mâine  o să fie extrem de matinală (plecăm pe munte, yaaay!), deoarece avem drum lung de mers până la intrarea în traseu.

Ta daaa, noapte bună! Mâine plecăm spre acoperișul Bosniei :)
 


Cati :) joi, 15 iunie 2017 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube