miercuri, 28 iunie 2017


Asta e – ziua cea mare, în care vom urca pe acoperișul Bosniei! Sunt extrem de entuziasmată, abia asteeeept! Mai ales că nu am făcut nici un fel de research și habar nu am cum arată munții, cât de greu  sau cât de lung este traseul până în vârf ..... îmi doresc să fie o surpriză completă, să fiu luată prin surprindere, să mă bucur la maxim de necunoscut! Până acum asta am făcut în toată această excursie și a fost minutat, așa că ... inainteee!
 ___________________________________________________________
Când: 03 iunie 2017
Durată: 1 zi 
Parteneri de tură:  mulți oameni frumoși din toate colțurile tării :) 
Țară: Bosnia-Herțegovina, Muntenegru (yeap, muntele se află exact pe graniță :D)
Locație: Sutjeska Nacionalni Park
Masiv: Alpii Dinarici
Traseu: drum forestier – Vf Maglic ( marcaj punct roșu, durată traseu 3h 10 min, lungime traseu 5 km) și retur pe același traseu
Model traseu: dus-întors
Punct plecare: drum forestier
Punct sosire: același drum forestier
Dificultate traseu: mediu spre dificil, dacă aveți rău de înălțime. Ultima treime a traseului este echipată cu lanțuri, iar  ultimul hei-rup este cățărare la liber. Seamănă un pic cu creasta Pietrei Craiului :)
Durată totală traseu: 6h 10 min
Lungime totală traseu:  10.1 km
Altitudine minimă/maximă: 1.644 m (drum forestier)/ 2.386 m(Vf Maglic) 
Urcare/coborâre:  +1.454 m/ -1.454 m  
Stare marcaj: bună, atât că poziționare, vizibilitate și frecventă 
Surse de apă:  nu prea sunt surse de apă pe traseu, așa că vă recomand să vă luați la voi cantitatea de apa necesară pe întreagă durată a acestuia!
___________________________________________________________

După un mic dejun excelent (același ca și ieri, însă mă bucur – am mai avut parte de gogoșele delicioase!), ne-am urcat în aceleași jeep-uri ce ieri ne-au dus la rafting și am plecat spre locul de intrare în traseu, aflat la aproximativ două ore de mers. Moment propice pentru a continua somnul de frumusețe! Mai moțăiam, mai deschideam ochii la o curbă bruscă luată de șofer (am impresia că toți sunt șoferi de NASCAR, așa de repede conduc!) și mai prindeam o priveliște cu un munte încețoșat sau un sat mic cocoțat în vârf de deal. Oare toată Bosnia e numai munte și ceață :)?
 
Oprim la un moment dat să ne luăm ghizii montani ... moment în care s-a dus și posibilitatea somnului. Ați văzut vreodată cât vorbesc două prietene ce nu s-au mai văzut de ceva vreme? Ei bine, luați același debit verbal, înmulțiți-l cu  cel puțin doi și veți fi pe aproape de conversația ce avea loc între ghizi și  șofer. Adăugați la asta o limbă străină ce sună a rusește și l-am înțeles perfect pe colegul din față când s-a întors către noi, cu ochii tulburi, lăsând să scape un:
-              Băi, cine vrea să facă schimb cu mine, să asculte Moartea Căprioarei în altă limbă?
 Noi ne tăvăleam pe jos de râs, bărbații vorbeau mai departe în ritm alert :)))
 
Primul popas lung l-am făcut la intrarea în parc, unde am oprit pentru a cumpără bilete de acces. Bine, șoferii noștri cumpărau, noi ne aruncam ochii în stânga și în dreapta, familarizandu-ne cu locul. Eram într-o pădure deasă, cu multe flori de leurdă, admirând copacii, ceața deasă și piscurile pietroase din jur. Sper să avem noroc și de vreme bună, gazdele ne-au spus ca este posibil să plouă undeva mai pe după-amiază …. însă avem încredere:D
 



Al doilea popas mai lung l-am făcut câțiva kilometri mai încolo, când am oprit pentru a merge la un punct de belvedere. Am luat-o agale prin pădure și după câteva minute am ajuns la un mic platou îngrădit cu garduri. Acela a fost primul moment în care am văzut munții bosniaci în toată splendoarea lor, și s-a lăsat cu un mare WOW! Sunt superbi! Niște împletituri masive de piatră și verdeață, unele încă purtând remiscente din iarnă ce tocmai a trecut. O minunatieee! Acolo o să urcăm noi ... și abia aștept :D
 


Ne-am dat cu greu desprinși de peisajul fantastic, ne-am întors la mașini și am mai mers 10 km, până într-o poieniță verde și plină de flori – locul de intrare în traseu. Ne-am echipat, Andrei ne-a prezentat ghizii și ne-a dat ultimele indicații prețioase, după care am plecat în pas vioi pe traseu. Se simte așa de bine pe munte, după aproape 2 luni de pauză! Acum simt că mi-a lipsit :)




Prima porțiune este primăvăratică – poienițe verzi, urmate de o pădure aerisită și primitoare. Traseul e ușurel, un soi de plimbare, fără prea multe difente de nivel. Și a păstrat aceeași tendință și când am ieșit pe un platou întins, un fel de pajiște alpină cu jnepeniș și multe, multe flori. Mă simțeam că Heidi în Alpi :)))) 
 
Păreau  frumoși la depărtare ... însă sunt și mai frumoși văzuți de aproape. La orizont s-a  conturat imaginea masivului în care vom urca azi, iar undeva în fundal se vedeau și munții din Muntenegru. Am rămas cu ochii alipiți de pereții de piatră, de grohotiș și înălțimile amețitoare. Ghidul ne-a arătat și unde vom urca astăzi – o mini-piramidă de piatră, la baza căreia să căsca un hău de grohotiș și zăpadă. Uuuuu, o să fie interesant :D! 







Se vede Maglic! E varful central :)



Acolo sus vom ajunge noi astazi :)


Un mic popas de hidratare și ceva dulce, după care o luăm din nou la pas, în șir indian. O dată ajunși la baza masivului, cotim ușor spre stânga și începem să ne croim drum printre jnepeniș, ocolind oarecum prin spate o ditamai formație stâncoasă. Traseul începe să fie un pic mai dificil, dar e ok – avem antrenament și multe peisaje frumoase de admirat. Plus că e atâta veselie în grupul nostru, incar nimănui nu îi mai pasă de câteva grade în pantă :)))

Partea frumoasă a acestui traseu (una din ele, bineînțeles) este că trebuie să treci în Muntenegru pentru a ajunge pe vârf. Azi trec granița pe munte, ieri am trecut-o pe apă. A treia zi de granițe trecute. Sună bine :D E prima dată când mă plimb așa de mult între țări :)))






O dată cu trecerea în Muntenegru, traseul se schimbă. Lăsăm în urmă partea de potecă și trecem la next level – cățărarea pe stâncă și lanțuri. Yay, un pic de adrenalină! Mergeam destul de încet – fiind mulți, dar e ok! Avem timp să ne concentrăm pe fiecare pas, pentru că deși sunt lanțuri de care să te ții, unele porțiuni necesită atenție sporită – sunt acoperite de pământ umed sau stânca e mai spălată. Încercam totuși să mergem în ritm constant – la orizont și-au făcut apariția nori albi, unii purtători de ploaie. Sper doar să își țină bine încărcătura :)
 
Dar de unde! Am simțit primele picături de ploaie exact la ieșirea dintr-o porțiune de lanțuri. M-am oprit pe o mică limbă de pământ să mă echipez de ploaie, moment în care cerul s-a gândit să ne binecuvânteze cu un pic de grindină. Puțină, doar cât să simțim că iarna încă nu a trecut pe munte, dar suficientă că să ne facă să ne zgribulim un pic. Grindină, în iunie? Îmi aduce aminte de Parângul de acum 2 ani, din aceeași perioadă, unde  ne-am luat o porție zdravănă de bobițe înghețate. Unele lucruri nu se schimbă :)
 




Am avut noroc că episodul umed a durat puțin, suficient cât să lase traseul în stare bună de mers. Scăpasem de porțiunea de lanțuri și acum urcam mai pieptiș pe o cărăruie de piatră și pământ, destul de instabilă. În față ni s-a deschis panorama – se putea observa tot platoul și o parte bună din masivul muntos, grohotișul, petele de zăpadă, crestele zimțate de piatră. O frumusețe :D
 
Ultimul popas l-am făcut aproape de creastă, de unde am putut zări pentru prima dată vârful ițindu-și capul din pardeaua de nori. Seamănă un pic cu Vihren – aceeași formă, aceeași alură, aceeași apariție impunătoare. Nu văd pe unde am putea urca, cred că tot pe ocolite, ca și până acum. Mai avem puțin – să mergem :D            







 Am intuit bine – traseul ocolește vârful prin stânga. Ajungem la o porțiune ce necesită cățărare pe liber, ajungem pe un mic platou, trecem de o formațiune stâncoasă similară cu cele de pe creasta Pietrei Craiului ... și gata, am ajuns! Ne întâmpină steagul Iugoslaviei și o pătură deasă de nori, ce acoperea cu totul partea stângă. Yu-huuu, suntem pe acoperișul Bosniei! It’s a king of Maglic :)
 
Poze peste poze, felicitări, multă bucurie și explozie de voci care de care mai vesele – astea au fost experiențele pe care le-am trăit în timpul petrecut aici. Timp scurtat de fulgerele pe care le auzeam în depărtare, de pe creastă – gata, o luăm înapoi, dacă vrem să ajungem teferi și întregi :)




Planul inițial era să ne întoarcem pe creastă până la lacul Trnovacko Jezero și de acolo să ne preia mașinile. Avand în vedere situația furtunoasă, ne-am consultat cu ghizii și am decis să ne întoarcem pe același drum. O dată că este mai scurt ( 3 ore în loc de aproape 6), și a doua oară că nu implică mersul pe creastă. Asta e – mi-ar fi plăcut să văd și lacul în formă de inimă, însă prefer să fiu sănătoasă pentru a reveni altă dată :)

Am luat decizia corectă – la maxim o oră după ce ne-am pus în mișcare a început să plouă – mărunt și mocănește.  Ceea ce făcea traseul  să fie mult mai greu. Dacă la urcare mai era cum era pe lanțuri, la coborâre trebuie să fiu de două ori mai atentă – stâncile ude capătă brusc proprietăți  de gheață, așa sunt de alunecoase! Recunosc că mi-a fost un pic teamă, mai ales pe ultima porțiune, unde abia aveam unde pune piciorul – dar am reușit să ajung jos cu doar o căzătură la activ. Yay!
 
Ploaia ne-a însoțit până la mașini, ce ne așteptau la locul de întoarcere. Mi-am dat jos o parte din hainele impermeabile, moment în care am descoperit că au nevoie de ceva reimparmeabilizare. Noroc că am bluze uscate la mine :) Ne-am urcat în mașini și am plecat spre locul de cazare, înfrigurați și uzi, dar cu multă satisfacție în suflet – am văzut locuri minunate și avem noi experiențe la bord :)
 
Seara a fost extrem de liniștită – am luat o cină bună (am avut pește, miam!), am băut împreună cu gașca sticla de vin primită cadou de la gazde și am râs pe saturate, tot povestind aventuri (o fi fost și vinul de vină, cine știe ;)?) M-am dus la somn în momentul în care am simțit ochii închizându-se de oboseală, cerându-și dreptul la odihnă.  Că doar am consumat energie azi ... și nu oriunde, ci pe munte! A fost magnific :D
 
Detalii tehnice:

Traseul pe hartă:


Traseul pe Google Earth + elevație:



Google Maps – de la locul de cazare până la locul de intrare în traseul montan: 

Cati :) miercuri, 28 iunie 2017 0 comentarii Citește mai departe :)

joi, 15 iunie 2017


Unul din avantajele majore pe care le experimentez atunci când merg la culcare destul de devreme este trezitul înaintea alarmei, perfect odihnită și cu zâmbetul pe față. Ceea ce s-a întâmplat și dimineața asta, cu toate trezirile intermediare cauzate de perna cea mult prea tare și pătura ce niciodată nu dorea să stea pe mine, ci fugea spre colega de cameră ca pirita spre magnet. Că să nu mai spun că mi-am readus aminte de ce nu îmi plac păturile de lână – arăt de parcă am venit de la o petrecere de pisici flocoase  ce au dat toată noaptea din coadă pe lângă hainele mele. Încă două nopți aici și am suficient material să îmi fac haină de blană :))))
__________________________________________________________
Când: 02 iunie  2017
Unde: Bosnia-Herţegovina, Muntenegru
Parteneri de tură: un autocar intreg :)
Transport: microbuz, barcă pneumatică
Cazare: Camping TriVodenice, Bosnia Herţegovina
Highlights: rafting pe Tara, ploaie torenţială, chităreală la foc
Ȋn câteva cuvinte: rafting, baby!, apă turcoaz, trecut graniţa pe apă, chităreală, aniversare, cadouri bahice
__________________________________________________________

Yaaaay, azi e ziua cu rafting! Și deși sunt mega-entuziasmată, am și un mic bob de teamă în mine – mai ales că nu  știu să înot prea bine. De parcă ar conta acest lucru – când te prinde vâltoarea, face ce vrea din tine, cu tot skill-ul tău de înotător. Însă Andrei ne-a asigurat ca nu este chiar așa de complicant sau periculoas precum pare, dimpotrivă, e posibil că la final să mai vrem. Ok, așa e musai de văzut! 

Aveam nevoie de energie pentru a aluneca grațios pe apă, așa că am luat un mic-dejun sățios și copios. Am primit diverse tipuri de cărnuri, puțină brânză, dulceață, unt și cele mai delicioase gogoșele, pe care le puteai mânca așa goale sau umplute cu tot felul de bunătăți. Ne-am înfruptat, nu alta! Să nu  exagerăm, totuşi, că nu mai încap în costumul de rafting :)))

După masă am mers în curte pentru a primi echipamentul. Știindu-mă friguroasă, am cerut un costum întreg. Merg la căsuță și reușesc cu chiu cu vai să îl îmbrac (era super strâmt!), îmi pun casca, vesta și șoșonii ... gata sunt pregătită de bătaia cu apă! Să înceapă nebuniaaaaa :D!




Primul instructaj l-am primit în fața cabanei. Ne-a spus Andrei câteva noțiuni introductive, am primit câteva și de la organizatori (câteva, deoarece nu știau foarte multă engleză), am semnat formularele necesare și ne-am urcat în mașini, pentru a merge la locul de plecare al aventurii. Care este ... în Muntenegru! Yeap, mergem în altă țară să ne dăm la vale pe râu, trecând granița pe apă înapoi în Bosnia. O să fi suuuper!


Toata gasca de rafting :D
Am făcut un pic peste jumătate de oră până la locul de plecare, cu tot cu așteptat la granița (a patra graniță în două zile, uuu, ăsta e un nou record personal!) Am avut ocazia să văd din mașină canionul pe unde o să mergem și e geniaaaaaaal! Munți și dealuri înalte de-o parte și de alta a râului, iar apa – Doamne ce albastru turcoaz perfect!  Pare aproape ireală :) Și de departe, dar și de aproape – e așa de curată și de transparentă! Abia aștept să plutesc pe ea :)


S-au făcut echipele de câte opt oameni + instructor, ne-am dus barca până pe apă, ne-am urcat ... și gata, plutim! Ne-a învârtit râul de vreo două ori (noi habar nu aveam cum să folosim padelele), însă am ancorat pe un mic ponton (în așteptarea celorlalți) și ni s-a făcut instructajul final. Seamănă un pic cu caiac-canoe,e foarte simplu: la Go începi să padelezi în sincron cu ceilalți, la Stop nu mai padelezi. Instrucțiuni simple și eficiente. Și cam singurele cuvinte pe care instructorul nostru le știa în engleză :)




Prima dată am stat în spate de tot, ultima din rând, și nu aveam padea . M-am bucurat de priveliște și de apă, ținându-mă cu ambele mâini de sfoara aflată pe marginea bărcii. Și a venit prima vâltoare – primul contact cu apa, prima stropșeală. Vorba cântecului-Barca pe valuri .....nu plutește ușor :))))))) Ne-a zgâlțâit și ne-a săltat ca pe niște sticks-uri într-o mașină de spălat. Și a fost așa de faaaaaaain :D

Nu știu de ce mi-a fost așa de teamă de experiența asta, pentru că ..... îmi place la nebunie! Mai ales  după ce am luat și eu o padea și am mai căpătat un pic de încredere (picioarele îmi erau bine ancorate pe fundul bărcii și aceasta nu se înclina așa de tare pe cât mi-am închipuit eu), abia așteptam  sectoarele mai agitate! Navigam pe ele că un călăreț pe un taur mecanic, unduindu-mă o dată cu barca, tăind frumos valurile și bucurându-mă de stropii de apă ce veneau de peste tot. Waaaaa, e genial!



Și a fost și mai genial când instructorul nostru ne învârtea prin valuri (carusel  baby!) sau când ne-a băgat sub o cascadă. Sau când unii săreau în apă. Sau când luai o dușcă sănătoasă direct din râu (pentru că da, apa este potabilă).  Sau când .... uof, sunt prea multe de spus =)))

 Am făcut popas pe undeva pe la jumătatea traseului, pentru o sesiune de relaxare și o vizită la o cascadă mică din zonă.  După care am fost pe malul apei, într-un fel de foișor din lemn, unde am băut ceva răcoritor. Că de ceva lichid duceam lipsă :))







După aproximativ 20 de minute ne-am pus din nou în ... plutire.  Și de data asta am mers ceva mai repede, pentru că din spate venea amenințător un ditamai norul de furtună. Îl vedeam cum apare de după dealuri, căpătând noi nuanțe din ce în ce mai închise de gri. În curând au început să se audă tunete. Ok .... să padelăm, echipa mea :) Everybody ..... go!





Turcoaz, turcoaz ..... cat turcoaz :)))))


Am avut marele noroc să prindem un fenomen extraordinar din punct de vedere estetic – și anume ceață pe suprafața apei. E ... fără cuvinte!  Mai ales când ne mișcam succesiv între peticele succesive de transparență și opacitate. Super, super, supeeeeer! 








Norișorul furios a început să își verse încărcătura exact când am terminat noi partea de rafting. Am tras la mal și a început să plouă. Și în 20 de secunde a început să toarne cu găleata. Am scăpat de apa de sub picioare, bun venit apă din cer :))) Am cărat barca până sus, la mașini, pe o răpăială torențială, după care am plecat spre cazare. Am tras o alunecătură zdravănă, noroc cu apa care care a spălat noroiul de pe costum.  Și întrăm în foișor triumfător, uzi leoarcă, dar fericiți =)))))

Turna cu galeata... sau cu raul =))))
Eh, și acum.... trebuie să dăm costumele înapoi. Așa a urmat a treia sesiune de duș – cea fără nici un fel de protecție la apă! Pur și simplu am ieșit în ploaie desculță, m-am dus la băieți și le-am dat echipamentul, după care am luat-o lent la pas până la căsuță unde eram cazată. Ce atâta grabă, la câtă apă am văzut azi, ce mai contează câteva picături :)))?

Și ce merge bine după atâta aventură și udătură? Un foc de tabără și o cântare, bineînțeles! M-am dus și mi-am luat chitara, oamenii și-au luat versurile și am încins o chităreală să se audă peste dealuri. Se pare că ploii nu i-a plăcut, deoarece la scurtă vreme a plecat, însă ce ne păsa?  Cântăm și ne distrăm, că doar suntem în vacanță :))))





Anul ăsta am ales să nu fac mare tam-tam cu ziua mea, așa că foarte puțină lume știa că ieri a fost aniversarea mea. Asta până când s-a aflat în grup – și în loc să le cânt eu lor, au început să îmi cânte ei mie :)))) A fost un moment special, mai ales că e prima dată când un grup atât de mare de oameni îmi urează mie La mulți ani! :) Și cei de la camping au fost super drăguți, mi-au dat cadou o sticlă de vin, cu o mini-felicitare scrisă în română și bosniacă. Le mulțumesc tuturor încă o dată, surpriza a fost maximă!


Seara am avut aceeași mâncare delicioasă (e musai să aflu rețeta, e mult prea bună! ) și nu am mai stat foarte mult la socializare - trezirea de mâine  o să fie extrem de matinală (plecăm pe munte, yaaay!), deoarece avem drum lung de mers până la intrarea în traseu.

Ta daaa, noapte bună! Mâine plecăm spre acoperișul Bosniei :)
 


Cati :) joi, 15 iunie 2017 0 comentarii Citește mai departe :)
  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube