marți, 18 aprilie 2017


Multă muncă. Și la birou, dar și în particular. Oboseala se acumulează, somnul devine mai agitat, motoraşele interne încep să nu mai funcționeze la randament maxim. E nevoie de o pauză, de o reîncărcare a bateriilor, de o deconectare de la viața cotidiană. Și unde mai bine, dacă nu la munte, locul de unde mă întorc de fiecare dată cu extra-energie, chiar dacă am consumat multă pe traseu?

Îmi doream o tură simplă, de maxim o zi, ca un fel de plimbare prin pădure. Nu mă simt în stare să abordez trasee mai dificile – și nici nu cred că e cazul. Așa că am decis să merg împreună cu Mihai într-o tură organizată de el în Bucegi, unde vom ajunge la cabana Diham trecând prin vârful Grecului. Și munte, și scurt, și vârf, și ceai bun – se pare că am fost foarte cuminte în ultima perioadă :)
  ___________________________________________________________
Când: 09 aprilie 2017
Durată: 1 zi
Parteneri de tură:  mulți oameni frumoși :)
Traseu: Azuga  (797 m) – Vf Grecului – Cabana Diham  (1.320 m) (marcaj triunghi galben, lungime traseu 7 km, durată traseu 3h 15 min)
Cabana Diham – Cabana Gura Diham – Valea Cerbului - Buşteni (marcaj triunghi albastru şi bandă galbenă, lungime traseu 9 km , durata traseu 3 h)
Model traseu: liniar
Punct plecare: gara Azuga
Punct sosire: gara Buşteni
Dificultate traseu: simplu
Durată totală traseu: 6h 15 min
Lungime traseu:  16 km
Altitudine minimă/maximă: 875 m (Buşteni)/ 1.432 m (Vf Grecului)
Urcare/coborâre:  +981 m/ -1.043 m  
Stare marcaj: bună, atât ca poziționare, vizibilitate și frecventă
Surse de apă:  fiind zăpadă multa pe traseu, nu am reuşit să identific vreun pârâu pe drumul de dus. La întors sunt destule, mai ales pe Valea Cerbului.
_____________________________________________________________

Plecarea duminică dimineaţă, cu arhicunoscutul Regio 3001. Ne-am întâlnit în gară, unde am cunoscut gașca de munţomăneală. Pentru că da, nu cunoșteam pe nimeni ... nici măcar pe Mihai, în persoană! Ne-am conversat pe FB de câteva ori, însă acum e prima dată când ne întâlnim față în față. Tură nouă, oameni noi, locuri noi :)

Am coborât în Azuga, unde ne-a dat binețe o boare răcoroasă de vânt montan. Brrrr, e timpul pentru echipare! Am plecat dintr-un București călduros și am ajuns într-o gară cu vreme tomnatecȊ. Cine știe, poate mai sus e iarnă :)?

Traseul începe chiar din gară. Mergem pe un drum neasfaltat câțiva zeci de metri, după care cotim spre stânga (peste un podeț) și intrăm în pădure. Aici este un amestec de primăvară spre iarnă – petece de zăpadă, combinate cu mult noroi și mocirlă.  Bocancii noștri sunt la spa, se fac tineri :)))




Urcușul prin pădure este lejer, ceea ce ne dă prilejul să admirăm peisajul. Iarna începe ușor-ușor să își intre în drepturi, cărarea transformându-se toată în covor alb, iar copacii etalându-și haina albă  ce îmbracă toate crengile. Iar când se mai zărea și câte un petec de cer albastru prin coronament și razele de soare ajungeau până la noi, totul devenea aproape magic. M-am oprit de vreo câteva ori, fascinată de-a dreptul de spectacolul naturii. O frumusețe :D












Ieșind din pădure, ne apare în față una din destinațiile traseului de astăzi – Vf Grecului. Pare mai mult un deluleț, acoperit cu zăpadă și tronat de o pădurice rară de brazi.  Începem să urcăm, simțind tot mai acut vântul ce începe să  bată din ce în ce mai puternic.  Mă închei la geacă, pun gluga, scot și mănușile din buzunar și îmi continui drumul. Și pe măsură ce înaintam, privirea îmi era furată de către panoramă ce începea să se deschidă. Se vedeau extrem de frumos Baiului, Postăvarul, Piatra Mare, Neamțului ..... ah, și uite și brândușe! Abia se văd sub zăpadă, au doar căpșoarele ițite din covorul de alb ... și sunt așa de multe! Yu-huuu, vine primăvara :D





Vârful Grecului este de fapt un mic platou, iar vârful propriu-zis este marcat de o mică ridicătură din piatră. De aici s-a deschis într-adevăr panorama și au apărut Bucegii, în toată splendoarea lor.  Avem noroc de o vreme senină, ce ne permite să admirăm toate crestele și încrengăturile de piatră. Ce contează că vântul bate că turbat? Să bată, să alunge norii, să putem să admirăm și mai mult, și mai mult ... și mai mult :)))






Dacă nu plecăm noi în maxim 10 minute, mai mult că sigur ne lua vântoasa și ne arunca peste culme – deci tot duși am fi fost :). O luăm la pas din nou către pădure, spre Cabana Diham. De la vârful Grecului am ajuns în maxim 15 minute la cabana Diham Militari (nedeschisă publicului), după care am ieșit în luminișul cu antenele și de acolo, 20 de minute până la Diham. Plimbare relaxantă, ce să mai :)




La cabană am avut aproape o oră de relaxare.Am băut o groază de ceai (știți ceaiul de la mama Oară, nu-i așa ?), am mâncat mâncare caldă și ne-am răsfățat cu prăjituri.  Am stat la soare, am râs, am glumit, ne-am reîncărcat bateriile.  Nu m-aș mai fi dat dusă de aici :))))

Dacă nu aveam oră fixă de întors în București, aș mai fi stat prin zonă, bucurându-mă de energia muntelui. Cum însă de sosirea mea în capitală depindeau și alte persoane, am luat-o încet-încet la vale, pe traseul pe care am coborât de atâtea ori în Bușteni, și care astăzi mi s-a părut extrem de scurt. L-am parcurs în mai puțin de o oră, fără să simt că forțez! O dată ajunși la Cabana Gură Diham, ne-am luat la revedere de la unii  participanți și am plecat spre gară, parcurgând toată Valea Cerbului la picior. Lungă plimbarea de azi :)









Ne-am încadrat perfect în timp și am reușit să prindem trenul estimat. Și în trei ore am fost în București, după scurte reprize de somn și privit la poze. Am cântat “Si-altă dată, Și-altă data, O s-o facem și mai și mai lată!” în mijlocul peronului, după care fiecare a plecat spre casile lui. Cu bateriile reîncărcate, of cors :))))

Detalii tehnice:

Harta traseului:


Eleveţia traseului complet:


Traseul pe Google Maps:

  

Cati :) marți, 18 aprilie 2017 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube