luni, 30 ianuarie 2017


Nu prea am dormit noaptea. Mă tot învârteam în pat ca un mixer în bolul cu cremă, așteptând dimineața. Eram așa de nerăbdătoare să plec în excursie, încât eram dispusă să renunț la cele câteva ore de somn, numai să ajung mai repede în autocar și să pornim la explorat ținuturile scoțiene. Și mi-a prins bine nelipirea genelor – am putut să observ un răsărit de soare superb de la fereastra sufrageriei. Dar hei, nu sunt toate răsăriturile superbe în Scoția :) ? __________________________________________________________
Când: octombrie 2016
Unde: Scoţia
Parteneri de tură: alţi doritori de frumos :D
Transport: microbuz
Cazare: Glasgow, Scoţia
Highlights: Loch Lomond, Glen Croe Valley, Inveraray Castle, oraş Oban, Glencoe Region
__________________________________________________________


Cultura inainte de excursie - unul din simbolurile orasului :)
Întâlnirea cu cei ce organizau excursia era la ora 09, în George Square. Am ajuns destul de devreme, ca deh, lipsă de somn și localizare exactă de ieri a locului de plecare. La 08:45 a venit microbuzul să ne ia și am fost întâmpinată de cel mai jovial și zâmbareț scoțian de până acum, cu un accent impecabil și o voce extrem de plăcută. Că să nu mai spun extrem de politicos și cu toate glumele la el. Presimt că o să fie o zi superbă :)

Stephen (căci ăsta este numele ghidului nostru) a început să ne povestească încă de când a pornit mașina. Până am ieșit din oraș ne-a atras atenția asupra clădirilor istorice de pe marginea drumului, istorisindu-ne fapte interesante despre fiecare. Și după ce am ieșit din oraș, ne spunea câte ceva despre locurile prin care treceam – cărui clan au aparținut, povestea clanului, diverse amănunte care te făceau să îl asculți cu drag. Eh, dacă aveam și eu un așa profesor de istorie, sunt sigură că bătăliile și anii de domnie ai tuturor domnitorilor se rețineau mai ușor :)))

Prima oprire a fost în satul Luss, pe marginea lacului Loch Lomond, cel mai mare lac din Scoția. Am luat-o la pas, străbătând străduțele mici până am ajuns la marginea apei, apoi am mers pe mal până la o bisericuță frumoasă, pe care am vizitat-o doar pe exterior (ah, și ce lacăt frumos avea pe ușă! Așa de frumos că l-aș fi luat suvenir :)))!).  Se pot face și croaziere pe lac, iar eu o să fac una peste două zile. Abia aștept :)











Următoarea oprire a fost una din cele “extra”, pe care ghidul ni le-a promis că facem dacă respectăm timpii  și suntem la mașină la ora menționată. Am trecut printr-o zonă muntoasă extrem de frumoasă și ne-am oprit deasupra văii Glen Croe, unde a avut loc nu știu ce bătălie. Vederea era într-adevăr wow :) Luați de vă convingeți :)






Eh, și după atâta natură și verdeață, era timpul să vizităm și ceva făcut de mână omului – în speță un castel, după care eu sunt topită. Și nu orice castel, ci Inveraray, care este încă locuit de ducele  și ducesa de Argyll. Deci basmul poate fi adevărat – chiar dacă nu ești prințesă, ci ducesă, poți să ai un prinț duce și să locuiești într-un castel, cu servitori și tot tacâmul. Pe ce lista mă înscriu, este vreuna :)))?

Castelul este foarte bogat ornamentat pe interior, contrastând cu aspectul auster și gri din exterior. Candelabre somptuoase, tablouri cât tot peretele, o cameră întreagă numai cu farfurii de porțelan (bunica ar fi fost fericită!), o sală plină ochi cu arme (bunicul ar fi jubilat!), o bucătărie imeeeensă (aici sunt eu cu ochii cât cepele!) și multe, multe alte lucruri frumoase le puteți vedea aici. Mai ales grădina, care este supeeerbă! Mare, verde, liniștită, îngrijită, cu multe băncuțe pe margine și locuri unde te poți ascunde pentru câteva minute de relaxare, oaza asta de verdeață le are pe toate :)











Următoarea oprire a fost tot una bonus – la Saint Conan’s Kirk – o bisericuță mică, dar cu multă însemnătate istorică. Aici e prezent un fragment de os al lui Robert the Bruce (mare om, mare conducător, mare cinste!), unul dintre cei mai importanți regi ai Scoției. Și locația are ceva magic în ea, nu pot descrie în cuvinte. Or fi zâne și spiriduși :)? Ah, nu, numai pisici :)






Pentru masă și relaxare am făcut popas în orașul Oban, aflat pe malul unui golf. Am avut la dispoziție o oră în care puteam să facem ce dorim noi, cu condiția să fim înapoi la autocar la ora indicată. Mie nu îmi era foame, așa că am luat-o la pas spre dealul unde Stephen zicea că ar fi un mini colosseum – Mc Caig’s Tower. Se urcă la pas, pe un drum pietruit, presărat cu multe, multe tufe de mure. Cine are nevoie de fish&cips, când am blackberries&more blackberries? Cred că am  devorat un kilogram :)))) 

Turnul în sine nu m-a impresionat extrem de tare, însă panorama asupra golfului ... wow, mega wow! Aș fi putut să stau acolo și să admir câteva ore în șir.  Se vedeau foarte frumos orașul, golful, insulele din depărtare, vasele care brăzdau apa .. o minunăție :)











M-am despărțit cu greu din vârful dealului, însă gândul de a nu rămâne în oraș mi-a dat aripi până la autocar (nu aș fi dorit să rămân blocată aici :))). Ne-am pus în mișcare și am făcut o scurtă oprire la castelul Stalker, doar pentru fotografiere (e pe o insulă în larg, aproape în ruine) și pe ritmuri de muzică irlandeză am ajuns la zona Glencoe, în locul numit Cele trei surori, care după spusele lui Stephen au apărut și în Harry Potter. Cu câteva efecte cinematografice și multă post-producție, sigur apare și niște magie :)))





Ultima oprire a fost și cea mai spectaculoasă. Eram undeva pe un drum de țară, aproape de o casă, când  Stephen s-a dat jos din microbuz și a început să strige într-un fel aparte. Parcă chema ceva. Toți stăteam și ne uitam contrariați – oare ce așteaptă? Poate vine vreun balaur sau monstrul din Loch Ness însuși (magie, Harry Potter, orice e posibil!). Dar nimic. Nici o mișcare vizibilă și nici un zgomot nu tulbura iarbă cea înaltă. Însă după câteva minute, se văd două siluete venind degrabă pe drum. Și pe măsură ce se apropiau – daaa, căprioare! Două căprioare frumoase și sprintene se îndreptau spre noi! Fără frică :)

Au stat cu noi vreun sfert de oră, interval în care am avut ocazia să le hrănesc și eu (erau topite după felii de pâine și morcovi). Și după ceva vreme a mai venit încă una, un pic mai timidă și mai retrasă. Se pare că deja a devenit tradiție – acum ieri o veveriță, azi o căprioară. Mâine oare ce urmează :))?




Aș fi vrut să le mângâi, dar sunt totuși animale sălbatice – si ce mi-aș fi trecut mâna peste boticul lor :) 

Drumul de întoarcere în Glasgow a fost lung și plin de peisaje frumoase. Conduceam prin regiunea muntoasă și am avut ocazia să văd multe masive, lacuri și pajiști verzi. Inclusiv cea mai bântuită casă din Scoția, după spusele lui Stephen :)





Am ajuns în Glasgow exact la ora care trebuia (doar am respectat timpul cu strictețe :)))). Mi-am luat la reverede de la cel mai fain ghid avut până acum și m-am îndreptat spre casă, cu intenția clară de a mă odihni. Vizitatul asta e treabă grea, dom’le! Și mâine o iau din nou de la capăt :)))

 
Utile:
Eu mi-am luat excursia asta de o zi de la cei de la Timberbush Tours. Au fost super profesioniști în tot,  atât în  comunicare, cât şi în timp de vizitare și explicații. Plus multele surprize oferite – de la muzică tematică la explicații bune și haioase :)

Traseul parcurs azi:





Halò! Aici găseşti toate povestile din aventura scoţiană. Ia-ţi un pahar de whisky şi esti gata de lectură :)
Cati :) luni, 30 ianuarie 2017 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube