Social media

Sustine Chitara Calatoare.ro

Dacă poveştile mele te-au ajutat (în orice fel), poţi susţine blogul printr-o mică donaţie. Cam cât o cafea de mică. Mulţumesc mult 🙂 !

Scotia si Irlanda 2016 – ziua 2 – Glasgow, oras de poveste

 
M-am trezit brusc – și nu pentru că undeva, la etaj, un vecin a dat drumul la televizor sau pentru că nu puteam să dorm bine în patul cel nou. Pur și simplu am făcut ochii mari-mari și nu am putut să îi închid. Și parcă cineva îmi dădea ghes să mă ridic din confortul plapumei și să mă duc la geam. Oh well, se pare că piticul meu vrea la lumină …. Wow, și ce lumină! Afară e un super-mega-giga răsărit de soare, cu un cer roșu și minunat! Am pus instant mână pe aparat și am tras câteva cadre, după care am rămas cu ochii lipiți de roșeața norilor. Mulțumesc mult, piticule, știam eu de ce te iau cu mine 🙂 
 
  __________________________________________________________
Când: octombrie 2016
Unde: Glasgow, Scoţia
Parteneri de tură: just me 😀
Transport: avion, autobuz, perpedes
Cazare: Glasgow, Scoţia
Highlights: Kelvingrove Museum, University of Glasgow, Kelvingrove Park
Ȋn câteva cuvinte: muzeu interactiv, facultate ca în Harry Potter, hrănire de veveriţe, ceai bun-bun 🙂
__________________________________________________________
Pentru ziua a doua a aventurii scoțiene mi-am propus să explorez Glasgow-ul mai în detaliu. Dacă ieri am făcut o mică incursiune în centru și m-am minunat de frumusețea clădirilor, astăzi o să am ocazia să explorez facultatea și zonele adiacente acesteia – și asta deoarece fiica cea mare a gazdei o să mă ia cu ea să mi le arate. Uuu, abia aștept să văd cum sunt facultățile la ei 🙂
 
 Am luat alt autobuz de data asta și am coborât după vreun sfert de oră. Mergeam pe partea stânga a carosabilului, când la orizont au apărut câteva clădiri ce păreau a fi castele, atât de frumos și bogat ornamentate erau. Întreb ce este acea minunăție… și mi se răspunde simplu și la obiect: “Facultatea!” Adică .. aia e facultatea? Clădirea aia gotică, cu turn și multă dantelărie de piatră e facultate? Wow, dacă învățam aici, nu chiuleam o singură zi :)))
 
 
 
Am lăsat-o pe Ana să se ducă la cursuri, iar eu am pornit teleleu în plimbare. Prima destinație – facultatea! Era cocoțată sus pe un deal, așa că am avut un pic de urcat până la ea. Dar și când am ajuns … băi, nu pot să cred că asta e facultate! Pare un castel gotic, o ditamai biserica, orice mai puțin a instituție de învățământ! Mi-am făcut un pic de curaj și am intrat și înăuntru, chiar dacă s-ar putea să fiu întoarsă înapoi de către vreun gardian zelos – măcar să încerc să văd mai mult 🙂
 
 Am avut noroc de libertate deplină și am putut să explorez în voie. Facultatea asta e fantasticăăă! De la arhitectură la panourile de îndrumare, la oamenii de aici și atmosferă, totul e .. mega, mega wow! Mai că îmi vine să vin să fac un curs aici, la cât de fain e locul ăsta 🙂 M-aș simți ca în Harry Potter :)))
 
Drumul spre cancelarie
Curtea interioara
Curtea interioara
Nu m-aș mai fi dat dusă de aici, însă timpul e scurt și multe, multe de văzut pe listă. Așa că am părăsit facultatea, păstrând același Wow într-un colț de minte, și m-am îndreptat către altă clădire fantastică – Muzeul Kelvingrove, cel mai mare din oraș. Este la o aruncătură de băț de facultate, într-o locație super verde. Și ca totul să fie perfect … muzeele din Glasgow pot fi vizitate gratis. Dap, am scris bine, gratis! Nu se plătește bilet la nici unul din ele, însă poți face o donație pentru a susține gratuitatea și întreținerea acestora. Cât de tare e asta?
 
 
Am poposit aproape o oră în interiorul muzeului, și nu am avut nici o secundă de plictiseală. Și asta pentru că este extrem de interesant și interactiv! Sunt multe expoziții, fiecare cu specificul ei – de desene, de animale, diverse epoci și stiluri de pictură, arhitectură, haine și diverse obiecte. E pentru prima dată când mă uit cu interes la tablouri, fiind interesată și de pictor în sine, nu numai de opera lui. Cel mai mult mi-au plăcut niște tablouri cu munte (oare de ce??), pictate de Gustave Dore, Horatio Mc Culloch și Jacob More. Adevărate opere de artă 🙂
 
Erau sectoare în muzeu interactive – puteai să te joci sau să creezi propria ta operă de artă. Am putut să îmi creez propriul meu tablou, să mă joc cu niște bucățele de lemn sau să îmi creez propriul meu design de model scoțian. O nebunie! Și cu atâta interactivitate, nici nu mă mir ca am văzut multe clase de copii la muzeu. Gălăgioși și plini de viață, cu un ditamai clipboard în mână, se plimbau printre exponate și luau notițe. A fost fascinant să îi privesc 🙂
 
 
După atâta frumusețe realizată de mâna și sufletul omului, am simțit nevoia de o mostră de măiestrie de artă din partea Mamei Naturi. Am părăsit muzeul și mi-am purtat pașii către Parcul din apropiere – Parcul Kelvingrove, până la care avem de mers câteva minute. M-am abătut un pic din drum pentru o fotografie cu muzeul, îmi plăcea mult unghiul. Trag cadrul, când privirea îmi este atrasă de o mișcare în tufișuri. Un animăluț cu coadă stufoasă iese dintre crengile unui arbust și se îndreaptă spre o bancă, unde era o fată și citea. O veveriță 🙂
 
Am stat pe loc, cu gândul să nu o sperii. Dar nu era cazul. Posesoara de blăniță e foarte prietenoasă. A fost până la bancă și se uită la fată, parcă aștepta ceva. Ea a scos o alună și i-a întins-o, iar veverița a luat-o de parcă era cel mai natural gest cu putință. Stătea acolo și ronțăia fericită. Apoi a plecat iar în tufișuri, poate să își facă siesta!
 
M-am căutat și eu de ceva bun prin rucsac, poate reușesc și eu să o atrag. Dar de unde! Nu aveam nimic! Noroc cu fata care m-a văzut că mă buzunăresc singură, și mi-a întins câteva alune. Și cum mi le-a dat, cum a apărut Miss Codiță Înfoiată! A venit până la mine, așteptând parcă bunătățile din mâna mea. M-am aplecat și i-am întins aluna. Și a luat-o! A devorat-o, după care a venit la mâna mea să mă caute de alune. Eram mânărită de o veveriță, a fost genial =))))
 
 
Am sperat să mai văd veverițe și în parcul mare, însă aparent fără ceva bun la tine ești invizibil pe radarul lor alunesc. M-am bucurat însă de o plimbare în parcul cel verde și liniștit, sub căldura soarelui de octombrie.Am urcat sus până pe un deal, de unde aveam o panoramă frumoasă a locului, și unde am dat de un cartier de locuit. Wow, cum ar fi să stai în mijlocul parcului, în oază de verdeață? Să ieși afară din casă și dai cu nasul de copaci și statui 🙂
 
Cartierul din centrul parcului
Universitatea
La ora 13 trebuia să mă întâlnesc cu Ana, așa că am mers să o aștept să iasă de la cursuri … cursuri ce aveau loc într-o veche biserică (să mai spun o dată că vreau să fac aici facultatea :))))?). Și am luat-o împreună la pas să îmi arate împrejurimile. Am fost într-un alt corp de clădire ceva mai modern și mai înalt, de unde am putut să trag câteva cadre cu Glasgow-ul la înălțime, după care am trecut pe lângă cea mai mare bibliotecă pe care am văzut-o vreodată – avea 11 etaje. Și da, era gratuită și asta :)))
 
 
 
 
În plimbarea noastră am ajuns și pe strada care se spune că ar fi inspirat seria Harry Potter – foarte tare! Seamănă un pic cu imaginea pe care eu mi-am creat-o despre Diagon Alley (fanii știu :)!) Am intrat și într-un bar specific locului, pentru ca să poposim într-o ceainărie mică, pitită între case. Ceainărie în care m-am simțit instant acasă! Se stă pe perne și au o mulțime de sortimente de ceai. Locul e boem, decorat super fain, cu un pian dezafectat și draperii între mese, cu separe-uri intime sau multe cărți și jocuri, de care te poți folosi cât timp stai. A fost o adevărată plăcere să stau aici și să povestim câte în lună și stele, despre călătorii, oameni și experiențe de viață 🙂
 
Harry Potter was born here 🙂

Ceainaria cea faina 🙂
De la ceainărie am mai dat o mică tură prin centru, să identific exact locul de plecare al autocarului (plec în largul Scoției, yay!), după care acasă. Mâine mă trezesc dis de dimineață pentru o aventură de pomină. Abia asteeeeept 😀
 

Răspuns

Notă comentariu

Despre mine

Bună 🙂 Numele meu este Cătălina, insă toată lumea îmi spune Cati. Sunt pasionată de munte, călătorii, chitară, culori, handmade şi fotografie. Am început acest blog în 2013, din dorinţa de a ajuta oamenii să îşi descopere propria pasiune pentru călătorii şi a oferi informaţii celor ce doresc să facă trasee montane.
Ȋţi urez bun venit în cercul meu de poveşti! Şi mulţumesc pentru vizită 🙂

Sustine Chitara Calatoare

Sustine Chitara Calatoare.ro

Dacă poveştile mele te-au ajutat (în orice fel), poţi susţine blogul printr-o mică donaţie. Cam cât o cafea de mică. Mulţumesc mult 🙂 !

Social

Arhive

×