miercuri, 27 decembrie 2017


Și uite-așa,  în ritm de colinde și miros de cozonaci, conștientizez că am mai ajuns la finalul unui alt an. Un an plin cu de toate, în care am fost provocată (din nou) să cresc și să devin mai bună, mai autentică, mai onestă, mai conștientă de sufletul meu și de tot ceea ce mă înconjoară.

Cum am simțit anul ăsta? Destul de intens, cu multe aventuri, transformări și decizii. Un an plin și diversificat, în care am avut ocazia să experimentez situații noi, să trăiesc mai intens, să îmi asum responsabilitatea pentru cine sunt, ce spun și ce fac. Un an în care am privit în interior și am conștientizat mai bine ce este acolo – cu bune și mai puțin bune. Ca mai apoi, cu mânecile suflecate, iubire și mult curaj, să mă apuc să fac curat. Uneori am reușit, alteori am renunțat, uneori nu am vrut să mă ating de ceea ce am găsit acolo. E ok, toate la timpul lor.

Dacă ar fi să descriu anul ăsta în careva cuvinte, aș spune probabil “iubire la sine”. O întoarcere către mine și o atenție sporită la nevoile, dorințele, năzuințele, crezurile, gândurile și emoțiile mele. O împrietenire cu ceea ce eu sunt, fără judecată sau resentimente. O împăcare cu ceea ce am făcut și o incurajare pentru ceea ce voi realiza, cu convingerea că oricând se poate mai bine și că ceea ce a fost nu prevede întotdeauna ceea ce va urma. O grijă a mea pentru mine din toate punctele de vedere: fizic, emoțional, mental, spiritual, relațional, profesional. Procesul e abia la început, dar ce promițător e începutul ăsta :)

Văzut din exterior, anul a fost plin cu evenimente, experiențe și oportunități. Le redau mai jos, într-o ordine aleatoare:)
 
Chităreală – recitaluri și alte muzichii
Ohoo, și ce bogat a fost anul ăsta în chităreală :)))) Am avut bucuria de a cânta la prima ediție Cântece de munte la mare, în White Horse (un loc cu multe amintiri frumoase), am susținut alături de Mihaela mici recitaluri de Mărțișor și Crăciun, am împărțit scena cu prieteni dragi .. ba chiar am cântat și la o nuntă:))) Chitarelile la cabană, în jurul focului, alături de oameni super faini au fost ceva obișnuit. Și am reușit performanța să chităresc până la 6 dimineața :))))))





Voluntariat și acte de caritate
Ceva mai puține anul acesta, însă prezente :) Am hrănit lilieci, am gătit pentru oameni, am donat obiecte și cadouri de Crăciun pentru cei care au mai multă nevoie decât noi. Chiar, dacă aveți lucruri de care nu mai aveți nevoie și doriți să le donați,  le puteți dona către mine, pentru a le da mai departe :)


 
Handmade cu dragoste
Am simțit nevoia să diversific gama de creație. Așa că, pe lângă obișnuitele tehnici quilling și împletituri din noduri, am mai experimentat lucrul în fetru, colorarea și tricotatul. Multe din obiectele create le-am făcut pentru mine (self love, da?), altele le-am oferit cadou de Crăciun prietenilor dragi. 


Activism și asumare
Am fost și voi mai merge în stradă. Cu asumare, cu perseverență, cu gânduri pașnice. Voi exprima în continuare ceea ce doresc de la țara în care vreau să trăiesc și de la oamenii aflați în fruntea ei. 
 
Călătorii – bucurii pentru suflet
Mă simț extrem de binecuvântată din acest punct de vedere. Și asta deoarece anul ăsta am avut ocazia să văd 10 țări, fiecare cu minunile ei: Grecia (mâncare bună, cultură și mult soare), Spania (plajă în martie! Îmi placeeee!), Serbia (malul sârbesc al Dunării e extraordinar!), Bosnia-Herțegovina (mâncare super bună, râuri repezi, munți surprinzători de frumoși și prăpăstioși), Polonia (Varșovia, my love! Cele mai bune gogoși, artă cât cuprinde și un je ne sais quoi ce mă face să vreau să revin), Slovacia (Tatra Tea – și am spus tot :))))))!), Bulgaria (cetăți și castele – o nebunie!), Belgia (ciocolată, bere, arhitectură – ce să mai vrei :))))?), Germania (cârnați și bere – cheers!), Cehia (stil de viață și și mai multă bere – double cheers!). Mă bucur că am avut ocazia să le descopăr. Mai vreaaaaaau :)








Ascensiuni în Alpii Dinarici (Bosnia-Herțegovina) și munții Tatra (Slovacia)
Ha, anul asta mi-au ieșit două ieșiri internaționale pe munte! Ambele au fost un cadou de la mine pentru mine (double self love, da?). Am descoperit niște masive fan-tas-ti-ce, pe alocuri dificile, dar extrem de frumoase. În Tatra m-aș mai întoarce, sunt așa de multe trasee de făcut :D

Schimbare și creștere prin învățare
Schimbarea este continuă – așa că de ce nu am alege direcțiile în care vrem să ne schimbăm?  Asta a fost deviza sub care anul ăsta m-am dus la diverse cursuri și seminarii – relaționale, emoționale, spirituale. Îmi doresc să cresc, să devin cea mai bună versiune a mea, din toate punctele de vedere. Și asta se face cu asumare,implicare, deschidere, iubire și conștientizare. Le mulțumesc încă o dată tuturor care au împărtășit cunoștințele lor, creându-mi astfel oportunitatea de a afla lucruri noi despre mine și ceilalți. Mă înclin cu recunoștință :)

Prieteni și cunoștințe noi
Și dacă aș vrea să îi enumăr, nu am cum :))))))) Am cunoscut anul acesta o mulțime de oameni frumoși, alături de care am avut bucuria de a împărți momente, experiențe, bucurii, lacrimi și evenimente: PMCF (aventuri multe și diverse la anul, da?), Drumeții Montane (să mai cântăm la un foc și o aniversare), grupul vesel de la sală, toți oamenii cărora le-am zâmbit pentru prima oară anul ăsta, pe o potecă de munte și nu numai .... va mulțumesc pentru că sunteți voi. Și că împărțiți minunea de a fi cu mine ;)


Proiect fotografic ... din inimă
A început că o joacă, și a continuat la fel de frumos. Proiectul “Hearts of..” și –a propus să aducă iubirea din locurile vizitate de către mine, prin fotografierea inimilor, acolo unde le întâlneam, sub orice formă le întâlneam. Și atunci când te concentrezi pe iubire, e mult mai ușor să îți iasă în cale. Săreau inimioarele de oriunde :))))








Muntele – a doua mea casă
Prezentă constantă de-a lungul anului, muntele mi-a adus multe din experiențele memorabilede anul acesta. Ca să nu mai spun de fotografii :))))) Aici am râs, aici am plâns, aici am cântat, aici am cunoscut oameni faini, aici mi-am dat seama mai bine de limitele și capacitățile mele. Muntele are în el o magie pe care sufletul meu o înțelege și o îmbrățișează ori de câte ori poate, cu dor și dorință de creștere :)















Familie
Atât cea de sânge cât și cea de suflet. Anul care a trecut ne-a unit, ne-a îmbogățit, ne-a ajutat să ne înțelegem mai bine și să ne deschidem unii către alții, cu mai multă iubire, compasiune și înțelegere. Nu au fost întotdeauna momente roz, într-adevăr, dar și norii au avut rolul lor :)

 Sănătate 
 ... pentru că într-adevăr este cea mai bună dintre toate! Asta e una din marile conștientizări de anul ăsta. Am și o să am în continuare grijă de sănătatea mea, pe toate planurile: fizic, emoțional, mental. Mai mult sport, mai multă îngrijire, atenție la mâncare, gânduri și emoții. Am conștientizat că toate au impact. Și mă doresc sănătoasăăăăă :D

 
Pentru prima dată în acest an:
-  Prima hrănire de lilieci! Sunt atât de simpatici coltosii ăștia :)))
-  Prima gătire pentru alții
-  Prima graniță trecută pe apă
-  Prima graniță precuta pe munte
-  Primul rafting – oooh yeah! E geniaaaal!
-  Prima cântare la nuntă – interesantă experiență:)))
-  Prima apariție într-o carte – mulțumesc, Doina, că m-ai inclus în poveștile tale :)
-  Prima mini-scenetă produsă integral de mine – sunt foarte mândră de asta! Pentru finalul unui curs a trebuit să facem o mini-scenetă de 5 minute cu ceea ce am asimilat. Inspirația mi-a bătut la  poartă (de fapt a dărâmat-o :))) și am făcut cam tot ce se putea face pentru acea mini piesă: regia, scenariul, decorul, fundalul muzical, casting-ul. Și ca să vezi ... am și jucat în ea :)))) Ce mai, experiența completă :))))
-  Prima dirijare de mini-orchestră – e mind-blowing! Am zâmbit după aia în neștire ore bune :))))))

2017, in cifre

Munte
22 de zile pe munte
 19 vârfuri atinse
- 182 de kilometri de trasee montane bătute la pas
- Elevaţie câştigată de 13.800m

Călătorii
10 ţări vizitate
- 9 oraşe descoperite: Atena, Alicante, Donje Milanovac, Belgrad, Varsovia, Veliko Tarnovo, Brugge, Nuremberg, Praga
 Prima călătorie solo-solo
 9 zboruri cu avionul

Bloggăreală
29 de articole scrise (inclusiv acesta!)
- 4 articole noi pe site-ul de crafts
- 4 ani de Chitara Călătoare :)
- 2 ani de Create de Cati :)

Chităreală
Un recital fantastic la Cântece de munte la mare, în White Horse Costineşti
- O super cântare cu Ana Teodora în Brăneşti
O vestire de Mărţişor cu Mihaela, la Anticaffe Ploieşti
- Prima cântare la nuntă :))))
O vestire de colinde la Compassion and Care Ploieşti, alături de Mihaela
- Un concert cald de iarnă la Green Tea
- Muuulte cântări la cabane şi refugii
- Multe sesiunide colinde pe la cunoscuţi (şi nu numai)


Din punct de vedere munţomănesc, anul ăsta arată cam aşa:

Ieşiri montane (pe masive, în ordine aleatoare):

Bucegi: 3 ieşiri
Făgăraş: 3 ieşiri
Ceahlău: 1 ieşire
Cindrel: 1 ieşire
Iezer: 1 ieşire
Cozia: 1 ieşire
Parâng: 1 ieşire
Perşani: 1 ieşire
Tatra (Slovacia): 1 ieşire
Alpii Dinarici (Bosnia-Herţegovina): 1 ieşire


Ieşiri montate (împărţite pe zile, în ordine descrescătoare):

Bucegi: 4 zile
Făgăraş: 4 zile
Ceahlău: 2 zile
Cindrel: 2 zile
Cozia: 2 zile
Parâng: 2 zile
Alpii Dinarici: 2 zile
Tatra: 2 zile
Iezer:1 zi
Perşani: 1 zi


Vârfuri atinse (în ordinea descrescătoare a înălţimii):

Vf Parângul Mare (munţii Parâng): 2.519 m
Vf Vânătarea lui Buteanu (munţii Făgăraş): 2.507 m
Vf Rysy (munţii Tatra, Slovacia): 2.499 m
Vf Stoiniţa (munţii Parâng): 2.417 m
Vf Iezerul Caprei (munţii Făgăraş): 2.417 m
Vf Cârja (munţii Parâng): 2.405 m
Vf Paltinu (munţii Făgăraş): 2.401 m
Vf Lăitel (munţii Făgăraş): 2.390 m
Vf Maglik (Alpii Dinarici, Bosnia-Hertegovina): 2.386 m
Vf Netedu (munţii Făgăraş): 2.351 m
Vf Piatra (munţii  Parâng): 2.080 m
V Vf Buteanu (munţii Făgăraş): 2.056 m
Vf Parângul Mic (munţii  Parâng): 2.074 m
Vf Toaca (munţii Ceahlău): 1.904 m
Vf Cozia (Ciuha Mare) (munţii Cozia): 1.668 m
Vf Leuca Mica (munţii Bucegi): 1.448 m
Vf Grecului (munţii Bucegi): 1.432 m
Vf Hoapecu (munţii Perşani): 980 m
Vf
Am fost la înălţime :) ! Total vârfuri: 19


Intenţii pentru 2018

- Sănătate fizică, emoţională, mentală, spirituală, profesională (şi nu numai) la cote maxime
- Echilibru, abundenţă, bucurie şi pace, pe toate planurile şi fiecare moment
- Bucurie, fericire, entuziasm, curiozitate, chef de joacă, creativitate, răbdare, perseverenţă
 Autenticitate şi constiinţă activă in fiecare moment
- Călătorii – interne şi externe, dintre care cel puţin una în afara Europei
 Multe excursii montane – cel puţin 12, dintre care cel puţin una în afara ţării



Să ne vedem cu bine în 2018 :)
Cati :) miercuri, 27 decembrie 2017 0 comentarii Citește mai departe :)

marți, 31 octombrie 2017


După ieșirea de anul trecut, de la Cruce, membri familiei mele mă tot rugau să repetăm experiența. Aparent plăcerea de a merge la munte da dependență și la alții, nu doar la mine :)) Așa că am profitat de ziua liberă de Sf Mărie pentru a organiza încă o ieșire scurtă de o zi. Tot în Bucegi, că e mai aproape de toți. Decizia mea a fost să reiau tura din martie de pe Vf Grecului, e ușoară, scurtă și poate fi făcută și de oameni ce nu au antrenament constant.

Zis și făcut! Am pus la punct detaliile ieșirii și am invitat persoanele care au fost și data trecută. Cum însă veștile în familie circulă repede ... am mai aflat că sunt și alte persoane care vor să vina. Mătuși, unchi, verișori, inclusiv nepoți pe care nu i-am văzut niciodată. Oameni de la 6 la 50 și ceva de ani. O să fie o adevărată reuniune :)))
 __________________________________________________________
Când: 15 august 2018
Durată: 1 zi
Parteneri de tură:  o (mică) parte din familia mea  
Traseu: Azuga  (797 m) – Vf Grecului (1.432 m) – Vf Leuca Mică (1.448 m) - Cabana Diham  (1.320 m) (marcaj triunghi galben, lungime traseu 7 km, durată traseu 3h 15 min)
Cabana Diham – Cabana Gura Diham – Valea Cerbului - Buşteni (marcaj triunghi albastru şi bandă galbenă, lungime traseu 9 km , durată traseu 3 h)
Model traseu: liniar
Punct plecare: gara Azuga
Punct sosire: gara Buşteni
Dificultate traseu: simplu spre mediu
Durată totală traseu: 6h 15 min
Lungime traseu:  16.3 km
Altitudine minimă/maximă: 861 m (Buşteni)/ 1.448 m (Vf Leuca Mică)
Urcare/coborâre:  +844 m/ -899 m 
Stare marcaj: destul de bună. Sunt unele pasaje ȋn care nu există marcaj şi trebuie căutat – mai ales până pe Vf Grecului
Surse de apă:  prima parte a traseului şerpuieste pe lângă un râu, de unde puteți alimenta. La întors sunt destule, mai ales pe Valea Cerbului.
_____________________________________________________________

Gară de Vest de la Ploiești ne-a fost loc de întâlnire și cunoaștere. Mă uitam la grupul acela de oameni, de toate vârstele, gândindu-mă cum se vor descurca ei pe un traseu montan, în condițiile în care unii nu au mai mers de zeci de ani. Dar ne descurcăm noi .... suntem în familie :))))

Am coborât în Azuga, de unde am mai cules 3 prietene ce au venit de la București. Gata, avem grupul complet de aventură, să pornim la drum! Mă bucur să îi văd pe toți entuziasmați și dornici de mișcare, cu zâmbet pe buze și drag de munte în suflet! Un grup ideal :)

Știam intrarea în traseu, doar am abordat-o acum 6 luni de zile. Nefiind însă zăpadă, peisajul este schimbat complet. A apărut albia unui pârâu, pe care trebuie să îl urmăm, precum și multe alte detalii ce mi-au scăpat prima dată. Ca de exemplu, marcajul. Nu este așa de des sau de vizibil astfel încât să  poți să intuiești repede încotro trebuie să te îndrepți. Erau unele porțiuni de traseu în care nu se mai vedea deloc și a fost nevoie să fac muncă de recunoaștere – să dau o fugă până mai în față să văd dacă suntem bine. Uneori nu reușeam să găsesc marcaj din prima, însă când îl găseam, era undeva la 2-3 minute bune de mers de locul de unde lăsasem grupul. Noroc însă că l-am găsit de fiecare dată :)






Ca și indicații principale – după ce se părăsește secțiunea de drum forestier, se urmărește albia râului Grecu. Unele porțiuni sunt secate, ceea ce face mai ușoară (dar mai accidentată) înaintarea, însă nu este dificil de mers. Mai provocator a fost să menținem valea râului, când erau porțiuni secate și ne intersectam cu alte drumuri forestiere utilizate pentru cine știe ce scopuri, care arătau la fel. Aici era mai mare muncă de descoperire a marcajelor, dar ne-am descurcat de fiecare dată. 

Fără zăpadă, traseul e mai solicitant. Erau unele pasaje de care nu îmi aduceam aminte, fiind îngropate în omăt. Și au fost și unele urcări destul de abrupte, care i-au pus puțin la încercare pe oameni. Au făcut sport, nu glumă! Ne-a pus un pic “bețe în roate” și  terenul umed, acoperit cu frunze, pe care, dacă nu erai atent, alunecai de parcă era de gheață. Însă toți s-au descurcat admirabil – mai cu bețe, mai cu mâinile, mai cu ajutor, toți au reușit să depășească toate pantele. Ah, sunt așa mândră de ei :)))))




După ce am ieșit din pădure, în luminiș, am făcut o binemeritată pauză. Ne-am desfătat cu bunătăți homemade (spun asta pentru că oamenii din familia mea chiar știu să gătească!), fructe, bomboane și ciocolată. Ne-am tolănit în iarbă și am rămas acolo, preț de câteva minute, pentru a ne face siesta. Și e așa de bineeeee!

Încărcați cu forțe proaspete, ne-am pus în mișcare și în câteva minute am ajuns pe vârful  Grecului. Prima dată pentru ei, a doua oară pentru mine. Hooo-ray! Erau ceva nori la orizont, însă tot am avut parte de o panoramă frumoasă a Bucegilor. Mă simț super bucuroasă că am reușit să îi aduc până aici, deoarece chiar se bucură de reușita lor :)

Am zăbovit un pic pe vârf, admirând Bucegii, în  momentele când se iveau de după perdeaua de nori. Ne-am îndreptat agale spre pădure, parcurgând traseul ce de acum a devenit mult mai ușor și mai lin, cu gândul la ceaiul cel bun de la cabană. Pentru că da, le-am povestit de băutura aromată de la mama Oara :)





Fiind așa de aproape, am profitat de moment și am dat o fugă scurtă și pe vârful Leuca Mică. Nu e marcat în nici un fel, însă are o priveliște foarte frumoasă asupra Bucegilor. Măcar pentru asta merită să ajungeți aici :)


Pe varful Leuca Mica


De pe vârf până la cabană am mai făcut maxim 20 de minute. Am avut noroc de un câine care s-a aciuat pe lângă noi, probabil de la Diham Militari, și ne-a însoțit până aproape de intrare. Mai un pas, mai o mângâiere de blănos, mai un râset – și iată-ne la cabană! Yay, finally putem să bem minunatul ceai! Care e la fel de bun precum îmi aduceam aminte :)





Am poposit la cabană pentru o porție de mâncare  și o cană de căldură (a)rom(ată). Nu am putut sta mai mult, era destul de târziu și aveam un tren de prins. Așa că am făcut o fotografie de grup și am luat-o agale spre Gura Diham, mergând ceva mai rapid de dată asta. Era și mai ușor, fiind în coborâre, și mă bucur că oamenii au parcurs traseul exemplar, fără să dea semne de dureri musculare sau disconfort. Am ajuns în gară la timp pentru a prinde trenul, ei au coborât la Ploiești, eu am mai mers o oră până în capitală :)




Detalii tehnice:

Harta traseului:



Eleveţia traseului complet:

Traseul pe Google Maps:


Cati :) marți, 31 octombrie 2017 0 comentarii Citește mai departe :)
  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube