luni, 5 septembrie 2016


Alarma telefonului își face simțit trilul la ora 7, adică exact când am fost setată să sune. I-am dat snooze și m-am lăfăit în pat ca o mică Shererezada ce mă aflam, în vastele mele camere marocane. Se simțea în aer o aromă extrem de plăcută de scorțișoară și alte parfumuri locale, ce-mi gâdilau extrem de delicat nările și îmi dădeau ghes să merg după aroma lor, exact că în desene animate. Hmmm, ce bine miroase! Să te tot trezești în răsfăț olfactiv! Bună ..... dimineața, de pe alt continent :)
________________________________________________________

Când: mai 2016
Unde: Marrakech, Maroc
Parteneri de tură: voluntari (sau nu) ai Asociaţiei Oxigen
Transport: taxi şi perpedes
Cazare: Riad Rose du Desert, Marrakech
Highlights: moscheea Koutubia, palatul Badi
Ȋn câteva cuvinte: moscheea Koutubia, palatul Badi, Jamal el-Fna,  grădinile Menara, mâncare bună, negociere la tot pasul
_________________________________________________________

Ritualul de dimineață a fost gata în 10 minute și am urcat pe terasă, pentru micul dejun. Ne-a întâmpinat un loc cu pereți roșii (pe bune, totul e roșu! Tre să uit că există altă culoare la case :)))! ) și o masă lungă, pregătită pentru noi. Mmmm, perfect, că stomacelul meu începe să cânte fără mine!  Să înceapă micul dejun marocan!

La ei se începe cu un suc de portocale, natural. Vedeam semințele cum zburdă prin pahar și pulpa încă scârțâia de la storcător. A venit o doamnă drăguță și ne-a adus un fel de clătite și o pâinică dintr-un fel de făină neagră, cu mălai pe deasupra. Pe masă a apărut un recipient cu tot felul de dulcețuri și un mic coșuleț cu unt. Delicioooos! Nu știam ce să mănânc prima dată – clătită cu gem, pâine cu gem, gem cu gem, gem cu suc de portocale ... aa, stai, că nu așa se face:)))


La final am primit un fel de cornuri, pe care le-am mâncat tot cu dulceața cea delicioasă. Și am încheiat apoteotic  cu cafea și nelipsitul ceai de mentă. Ah, răsfăț! Se mănâncă bine în Maroc! Îmi place :D

La fix ora la care trebuia să plecăm (plus câteva minute, ce e asta :)))?) am fost jos să purcedem în marea aventură de descoperire a orașului. Ziua de azi e dedicată Marrakech-ului, umblatului pe străduțe, căscatului de ochi la tarabe și multe, multe altele pe care nici noi nu le știm. Nevestele șeicului s-au echipat, au făcut fotografie de before, ne-am luat “soţul” de braț și am purces în necunoscut. Să explorăm :D

Ooops, asta e alt seic :))))

Trei neveste fericite :)))
Am ieșit în strada principală și am urmat același traseu până în apropierea pieței. De data asta însă nu am făcut la stânga, spre piață, ci am mers spre dreapta, îndreptându-ne spre moscheea Koutubia, cea mai mare din zonă. Pe care am admirat-o doar pe dinafară, deoarece noi, că non-musulmani, nu aveam voie înăuntru.  E foarte frumoasă pe exterior, și e și mai spectaculoasă pe interior – dați un search pe amicul Gugăl și veți vedea cu ochișorii voștri. Noi i-am dat un ocol, că doar atât avem voie. Dar frumos ocol :)








De acolo pașii ne-au purtat din nou în direcția pieței, pentru a schimba niște cash, să începem marea aventură prin bazarurile și magazinele lor (așa-numitele souks, în engleză, nu am găsit corespondent în română). Cu buzunarele doldora de dirhami, am intrat în piața Jamal el-Fna, să o vedem și pe timp de zi. Și ce schimbare! Arată ... că o piață normală, cu fructe, tarabe și legume! Nici vorbă de nebunia de aseară! Oamenii erau liniștiți, nimeni de la tejghele nu trăgea de tine sau nu te ademenea într-o limbă care sună  a cuțite tocate. Asta da metamorfoză!



În schimb au apărut vânzătorii ambulanți – cu maimutici, șerpi și  acareturi. Veneau lângă tine și îți aruncau (la propriu!) animalul, fără că tu să ai timp să te dezmeticesti. Așa te trezeai cu o smotoceală zdravănă de la un animăluț cu pampers sau cu o piele rrrrrrece și alunecoasă cum sâsâia amenințător de aproape de ... orice al tău. Eu am fost mai agilă, am făcut curse cu obstacole printre ei și am scăpat de amenințarea maimuței. Alții însă nu au avut această baftă și au trebuit să plătească. Dădeai cât doreai tu, bineînțeles, după o negociere aprigă. Ei începeau de la 200 de dirhami (20 de euro să simți o piele rece pe tine și o poză? Pe bune? Dau eu mâinile înghețate la încălzit, pe timp de iarnă, și nu cer nimic, ba mai zic și mulțumesc :)))!)  și se ajungea la 50-60 dirhami, depinde cât de bine știai să te ții pe poziții. Spectacol de negociere, nu glumă :)))

Clădirile din jurul pieței erau joase, frumos colorate – majoritatea cafenele și restaurante, ce te îmbiau la o ceașcă de ceva bun, o farfurie de aromă și multă relaxare. O minunăție! Noi însă am trecut de ele și am intrat pe o străduță îngustă, către locul unde urma să ne pierdem câteva ore bune -bazarele, piețele lor. Fiecare avea în cap cam ceea ce căuta, însă sugestia Dianei a fost să nu luăm ce ne place de la primul loc unde găsim – e  foarte probabil să găsim exact același lucru ceva mai încolo, la un preț mai bun. Ah, și să nu arătăm că ceva de place, că dacă vânzătorul simte asta, nu o să prea lase la preț, că vede că suntem interesați. Sugestia lui Octav “soţul” a fost chiar să nu folosim cuvinte în engleză care să arate că ne place ceea ce vedem. Băi, parcă mergem la război, nu la shopping =))))

Pe locuri, fiti gata .... shopping :)))
Incursiunea în bazar a fost pe atât de făină, pe atât de amețitoare. Găseai tot ce puteai să îți dorești – de la haine, bijuterii, papuci, genți, mirodenii și creme, până la carcase de animal atârnate și croitorie la comandă. Este peste tot o feerie de culori, care pe mine personal m-a încântat la maxim. Aș fi cumpărat toate eșarfele, numai să le pun în dulap și să am armonia aceea cromatică :))))  Vânzătorii trăgeau de tine, te invitau în buticul lor, te întrebau de unde ești și ce vrei să cumperi. Când auzeau că suntem din România, li se întipărea un zâmbet pe față: “A, România! Mămăligă, Hagi!” Noi rădeam pe sub mustăți :))))

Mozaic pe toti peretii




Nimic interesant ... doar o baie :)))


Vreau 10 paturi sa pun toate cuverturile astea pe ele ;)))


Locul e foarte, foarte fain, și e o experiență ce merită trăită! Eu mi-am găsit o eșarfa superbă, în nuanțe de roșu, roz și orange, pe care am încercat să o negociez de la 200 de dirhami. Nu prea am avut succes, că deh, sunt femeie, cuvântul meu nu e foarte respectat prin zonă. Însă când a intrat un bărbat în vorbă, situația s-a schimbat! Alex a reușit să o scoată la 90 de dirhami. Și așa este destul de mult, dar merită – e foarte, foarte făină :D

Cu mâinile și rucsacele pline de cadouri (pentru noi sau pentru alții) și buzunarele goale, am ieșit din bazar cu zâmbetul pe buze. Aici aș pune orice vânzător  de pe la noi să facă training de negociere – ce cursuri, ce cărți? Aici se vede adevărată măiestrie, când o faci pe banii tăi :)) Artă, nu glumă :))!

Am ajuns într-o intersecție destul de mare, pe care trebuia să o traversăm. Aaaahm... dar cum? Că nu sunt semafoare, nu sunt indicatoare, iar aici circulația seamănă  cu un roi  de muște bete – fiecare pe unde  apuca. Am stat cinci minute pe margine, să ne uităm la mașinile,căruțele și scuterele care se mișcau haotic, de parcă erau trase pe ață. Băi, și nu se ciocneau! Ce vrăjitorie e asta? Aveau magneți pe margine și se respingeau sau .... cum? Altfel nu îmi pot imagina cum în toată îmbulzeala aceea nu se pupau unul cu altul, ba se mișcau și extrem de fluid, fără frâne bruște. Aștia să vină să ne țină și nouă training în România :)))

Cred ca aici baietii puneau pariuri cine o sa se loveasca cu cine :)))

Trafic "normal" la arabi :)))
Următoarea destinație pe listă a fost palatul Badi, cel mai vechi palat de pe acolo. Nu este el în cea mai bună stare – sunt mai mult pereți și ruine, fără nici un fel de mobilă, doar cu tablouri pe pereți – însă incursiunea într-un vechi palat arăbesc mi-a dat ocazia să mă familiarizez mai bine cu arhitectura marocană. Mi-au plăcut îndeosebi pardoselile și scările cu mozaic, o adevărată bijuterie, și panoramele asupra orașului ce se puteai vedea de sus.  Am putut zări inclusiv munții Atlas, încă acoperiți cu zăpadă. Uuuu, me in love, me in love :D E superb!



One big happy family :))))







Toate fetele sherezadele :)

Toti baietii seici si Ali Babi :))))

Told'ya! One big happy family :)))
Am stat în palat cam o oră și ceva, după care a trebuit să plecăm – foamea ne-a dat ghes să mergem să căutăm mâncare. Sau să ne lăsăm căutați, că mâncarea a venit singură la noi – trăgeau patronii de restaurante de noi mai ceva că halterofilii de greutăți :))) Ne-am lăsat convinși până la urmă de un tip ce avea restaurantul la etajul 1 al unei clădiri, de unde se putea zări frumos orașul. Lunch with a view :)




Aici e localul unde am mâncat cel mai bine până acum – de la o supă berberă, la tajine kafta (cu chftelute de carne), la salate diverse și pâine extraordinară, totul stropit cu obișnuitul suc de portocale și ceai de mentă – băi, o nebunie! Nu m-aș mai fi ridicat de la masă, și nici măcar stomacul de rezervă la mine. Mă declar complet îndrăgostită de bucătăria marocană, cu mixul ei fantastic de arome și condimente ! Mai vreaaaau :D
Bunatati marocane
Eh, și  de acum ... plimbare de voie! O luăm agale prin oraș, cu o destinație precisă, pe care Diana a spus-o, dar eu aveam urechile și ochii ațintiți în altă parte. Ne plimbam lent pe străzi, admirând arhitectura frumoasă , bucurându-ne de fiecare moment. Am trecut printr-un parc plin de palmieri și verdeață, ascunzându-ne pentru câteva minute de stropii de ploaie care începuseră să cadă din cer (waaa, Marocul e fericit până la lacrimi să ne vadă! Acum să îl facă cineva să radă, că nu vrem să ne udăm :)))). La primul semn de senin am pornit din nou la drum, numai să ne întâlnim cu ploaia la câteva străzi mai încolo. Ce să facem, ce să facem? Uuuuu, uite un mall! Hai să ne adăpostim acolo :)))




Și am stat în mall cam 10-15 minute, timp suficient să urcăm la etaj și să aruncăm un ochi pe ici pe colo. Băi, până și mall-urile la ei sunt faine! Seamănă cu mici palate – paravane meticulos sculptate, mese ornamentate, făclii pe pereți ... nebunieee! Plus  arcadă aceea specifică de la uși, de care  sunt amorezată. Uuu, oare o fi de vânzare ? :)))

Nu am rezistat tentației și mi-am luat înghețată. Și nu unul, ci două cornete! Am plecat din mall și mergeam cu unul în stânga și celelalt în dreapta, mâncând stereo. Și a început din nou ploaia – și eu ce mă fac? Că nu renunț la nici unul din ele ! Bine că nu a ținut mult :))))

Ultima destinație a zilei au fost Grădinile Menara, un loc pe care Diana l-a descris că fiind extrem de frumos, cu un lac mare. Într-adevăr, era frumos, însă lacul ... ia-l de unde nu-i! Era un mare bazin gol, mirositor a vietăți marine și sărate, în care câțiva băieți jucau fotbal. Am întrebat un localnic și am aflat că în weekend lacul se golește, urmând că să fie umplut lunea. Asta înseamnă că ... ah, azi e duminică! Am și uitat, că toată săptămâna a fost  ca un weekend :))))

Adaugati apa pentru lac :))))))
Ce mi-a plăcut foarte mult în acel parc erau tinerii, care se adunau în găști de 10-20 și cântau, din voce sau la tobe. Stăteau pe iarbă sau în mijlocul aleii și cântau de mama focului, și pe nimeni nu părea să deranjeze acest lucru, ba dimpotrivă, unii chiar se alăturau. Mi s-a părut fascinant :)
Eh, și hai și spre cazare, că ne dor picioarele de la atâta plimbare! Să ne odihnim, că mâine mai avem multe de făcut! Am băut un ceai de mentă, m-am tolănit în pat .. și nu mai țin minte, că deja visam în cădere :)))
 
Utile

Biletul de intrare la palatul Badia a fost 15 dirhami.

Fetelor, vă recomand să nu mergeţi singure prin oraş. Eu şi cu o prietenă am ieşit împreună până la colţ, să luăm o sticlă de apă, şi vânzătorul s-a uitat foarte ciudat la noi. Şi în timp ce aşteptam la tejghea s-a apropiat un străin ce ne-a ţintuit cu privirea, într-un mod în care eu l-am perceput ca fiind ostil. Luaţi-vă bărbat cu voi, nici nu ştiţi cât ajută :)))

Câteva preţuri pe parte gastronomică:
- O cafea sau suc de portocale: 10 dirhami
- Un tajine de pui: 70-75 dirhami
- O salată ce părea a fi bulgărească, dar fără ou: 30-35 dirhami
- O supă: 30-35 dirhami

Jurnalul anterior din aventura marocană îl puteţi citi aici.
Sau puteţi merge la pagina dedicată întregii experienţe :)



Cati :) luni, 5 septembrie 2016 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube