miercuri, 21 septembrie 2016

  
Nu aveam ceva planificat când am venit în Elveția – nici ce vrem să vedem, nici ce o să facem. Ne pusesem toată încrederea în Damian, care urma să ne spună ce putem să vizităm prin preajmă, astfel încât să putem să mergem o zi hai-hui. Bun! Așa că în dimineața asta am stat toți trei grupați la o masă, cu ochii ațintiți într-un monitor – unul căutând destinații, și alți doi așteptându-le. Era o zi ploioasă afară, Damian ne-a sugerat să nu mergem foarte departe. Așa că s-a ales .. Rheinfall, o super mega cascadă renumită prin zonă – cum ar fi Urlătoarea la noi, dar la nivel elvețian. În poze arată bine .. hai să o vedem și live :)
  ________________________________________________________ 

Când: iulie 2015
Unde: Rheinnfall şi Schlaffhausen - Elveţia 
Partener de tură: Radu
Transport: tren 
Cazare: la Damian, în Zurich
Highlights: Rheinfall, pod cu lacăte, taxi pe apă
Ȋn câteva cuvinte: o super cascadă, un orăşel cochet, panoramă de la înalţime, taxi acvatic
__________________________________________________________ 

Încă nu închiriasem mașină, așa că am fost nevoiți să mergem cu trenul până la destinație ( orașul Schlaffhausen).  Hai până la gară (de acum știam drumul) și am mers la ghișeu să luăm bilete. Am dat peste aceleași doamne drăguțe și cu zambaretul la purtător, ce ne-au oferit informații despre trenul de dus și chiar despre trenul de întoarcere. Și când am auzit prețul, mi-a pierit mie zâmbetul: 50 de franci, pentru un bilet, dus-întors. Oh Doamne.. unde găsesc în Elveția un copac cu bani, să mai culeg câțiva :)))?




Călătoria a durat cam 40 de minute dar nici nu am simțit – trenul mergea super lin, aveam super confort ... și un întreg  compartiment la dispoziție. Plus un monitor unde puteai vedea următoarea oprire, cât mai ai până la destinație și destinația finală. Star Trek în albastru :)))
Primul contact cu Rheinfall a fost din tren – am văzut cascada pe geam, la trecerea unui pod. Și într-adevăr, chiar e frumoasă! Mai ales că în preajmă e și un pod și un castel – combinația perfectă! Abia aștept să o văd mai de aproape!



De unde ne-a lăsat trenul am luat autobuzul 1 preț de 7 stații, după care am coborât, una la stânga și două la dreapta.. și uite, cascadele în față! Eram undeva sus, pe un alt podeț, și le puteam admira în toată splendoarea lor. Nu sunt înalte, însă sunt foarte late și zgomotoase. Hai să mergem mai aproape :)

Nu există drum clar marcat până la ele (gen potecă), așa că ne-am încercat și noi norocul pe drumurile de pe acolo. Ba un asfalt, ba un nemarcat, ba o scară ce nu știam unde duce .. și până  la urmă am reușit să ajungem jos, la ele. Și uuuu, sunt chiar faine :D O ditamai întinderea de apa ce cădea zgomotos iintr-un rău ceva mai jos, cu o stâncă exact la jumătate, pe post de cărare. Stâncă pe care te puteai urca – erau bărcuțe care te duceau până în apropiere și țup-țup pe scări, până în vârful stâncii. Nu cred că puteai auzi mare lucru, însă hei – erai în mijlocul cascadei, pe un pietroi acoperit cu mușchi. Nu te putea ataca nimeni :))






Ne-am plimbat pe malul cascadei și al apei. Din când în când puteai coborî până aproape de lac și plecai de acolo cu hainele stropite și aproape hidratat, dacă stăteai cu gura deschisă. Mai aveam norocul că din când în când să mai găsim câte un tufiș cu mure și mai luăm și o gustărică. Miaaam!

După ce ne-am plictisit de atâta baie involuntară, la cererea mea, am mers să vizităm și castelul. Intrarea costă 5 franci și te plimbi un pic printr-o curte plină de tarabe cu suveniruri și clătite supradimensionate, după care iei un lift panoramic și urci la castel, pe care îl vezi pe dinafară. De acolo se coboară pe niște scări săpate în stâncă până se ajunge sub cascadă ... iar senzația este amețitoare! De aici se simte extrem de bine puterea apei, forța ei, plus că zgomotul e ... wow, aproape incredibil. Sunt momente că astea în care îmi dau seama câtă forță poate avea natura, chiar dacă nu o simțim pe deplin sau nu o percepem. Nu am putut sta mult acolo, după 3 minute deja mă durea capul de la intensitatea sunetului :)








După ce am ieșit din tunel am fost nevoiți să facem o plimbare de aproximativ o jumătate de oră până la locul de intrare. Am trecut prin partea mai liniștită a cascadei – dar la fel de spectaculoasă – și pe un pod de cale ferată plin ochi cu lacăte.  Parcă eram în mica Veneție elvețiană! Mă opream din când în când să admir lacătele acelea frumoase, citind numele încrustate cu migală. Oare câte povești de iubire a văzut podul ăsta? Și câte mai sunt de actualitate :)?






Am plecat de la cascade după aproximativ 2 ore și ceva – mai mult nu ai ce să faci în zonă. Am luat autobuzul 1 până în Schlaffhausen, unde ne-am pus pe explorat – mai avem suficient timp la dispoziție. Am fost până în Coop (supermarketul lor aflat la tot pasul, un fel de Mega Image autohton) de unde am luat ceva de mâncare, ne-am cocoțat pe o bancă în parc și am înfulecat cu nesaț un sandviș, într-un peisaj de vis. Ah, ce bine e în vacanță! Și ce bine e să nu te știe nimeni în zonă – e o senzație de libertate fantastică :D




Cu burticile pline, parcă și orașul a căpătat mai multă culoare! Am luat-o la picior și am vizitat capela Sf Ana și Biserica Franceză – o minunăție arhitectonică, înconjurată de o grădină verde și liniștitoare. O adevărată plăcere să te plimbi pe aleile ei :) Și de acolo am mers direct la Munoz, cetatea de pe deal, de unde am avut o panoramă minunată asupra orașului. Cred că aici am stat cel mai mult, cu ochii ațintiți în zare, bucurându-mă de priveliște. E fantastiiic :D

Capela Sf Ana




Biserica Franceza
Deasupra orasului
Panorama Schlaffhausen



Munoz are si caprioare:)
Statuie in Schlaffhausen
  Ziua de viziteala s-a terminat la 17, când am luat trenul de întoarcere spre Zurich. Și ne-am gândit noi .... de ce să luăm tramvaiul sau autobuzul până la cazare, când putem lua ... barca? Dap, în Zurich se poate  merge și cu aşa ceva! Sunt pontoane unde se poate aștepta, maxi-barca oprește, îți iei bilet  și mergi până unde vrei tu. Noi am avut noroc, cum am ajuns pe ponton a și venit plutitoarea . Am plătit 2,5 franci biletul și ne-am legănat pe valuri până la Enge. Și e așa de fain! Cred că m-aș putea obișnui să iau barca până la serviciu :))))))


Vedere din barca

Vedere din barca


Ponton

Si ... aproape acasa :D
Gata, s-a terminat prima zi de Elveția. A fost frumoasă și foarte, foarte plină – dovadă fiind că am picat lată. Mă odihnesc pentru mâine. Încă nu știu unde mergem, o să fie o surpriză și pentru mine :)

Aparat foto utilizat: Nikon D 5000 + Tamron 17-50 mm, f 2.8

Prima parte a aventurii elvețiene îl poți citi aici
Cati :) miercuri, 21 septembrie 2016 0 comentarii Citește mai departe :)

marți, 20 septembrie 2016


Yaaaay, a sosit! Concediul mult așteptat din 2015, în care voi hoinări prin Elveția și Alpii Italieni! Va fi prima ascensiune pe unul sau mai mulți patru miari, prima întâlnire cu ghețarul, prima plimbare prin paradisul ciocolatei și al ceasurilor de precizie astronomică. O super mega deconectare de 12 zile, cu orașe, ciocolată, bere, plimbări, frig și (sper să nu!) un pic de rău de altitudine! Aventură, veniiim!
 ________________________________________________________ 
Când: iulie 2015
Unde: Zurich - Elveţia 
Parteneri de tură: Radu şi Damian
Transport: avion, tren, tramvai 
Cazare: la Damian, Zurich
Highlights: zbor cu avionul, servicii ireproşabile, labirint de coridoare prin aeroport
Ȋn câteva cuvinte: zbor, aeroport pe muuulte nivele, primul contact cu preţurile elveţiene
__________________________________________________________ 

Mega-aventura a început cu un zbor direct București-Zurich, în care am avut norocul să stau la geam, pe o vreme superbă. Și bine că a fost așa, am avut ce face patru ore , cât timp am stat în aer – cu ochii lipiți de geam și aparatul pornit non-stop. Am văzut orașe, nori, ape și munți, mulți munți frumoși. Mă minunam încontinuu de efectul produs de interacțiunea filtrului meu de polarizare cu sticla hubloului – brusc apăreau o mulittudine de curcubee în cadru :)))










Am aterizat în Zurich pe o vreme înnorată și rece. Ne-am recuperat bagajele (pfiu! Sunt toate și sunt întregi! Mie îmi era de echipament, în ce mai cuceream eu ghețarul, în săndăluțe și fustă :))) ? ) și ne-am întâlnit cu Damian, ce ne aștepta la Sosiri. Îmbrățișări, pupături, strângeri de mână – deh, tot tacâmul de urări de bine și disipare de dor. E bine că am ajuns cu bine :)

Până aici a fost totul … aproape normal. Eram familiarizată cu aterizările, aeroporturile, forfota și trolerele atașate de oameni. Însă în aeroportul din Zurich am trecut la next level. Locul ăsta este atât de mare și de vast, mă simțeam într-un mușuroi de furnici supra-etajat. Aici nu există numai tren subteran … nu nu! Există tren sub-subteran! Adică două magistrale îngropate (nivelurile -2 și -3, cred), fiecare cu codurile ei, indicatoare, semnalizare și multe altele. Un fel de double decker, dar fiecare nivel merge pe unde vrea el.O întreagă nebunie :)))

Trebuia să luăm trenul pentru a ajunge în oraș. Eh, și aici altă aventură! Ce tip de bilete luăm? Că la ei sunt pe zone, pe zile, pe regiuni … și pe mulți bani! Un day pass de o zi, pentru zona aeroportului și încă o zonă, costă 12 franci. Aproximativ 50 de lei. Un chilipir :)) Am avut noroc cu oamenii foarte simpatici și săritori de la ghișeu, care ne-au recomandat cea mai bună variantă  pentru noi și ne-au oferit și niște pliante ajutătoare. Și toate astea cu un ton extrem de prietenos și un zâmbet mare pe față. Cred că o să îmi placă aici :)

Am luat trenul și am mers preț de jumătate de oră, până la Bahnhof  Enge. De data asta ne-am descurcat mai repede cu ieșitul și în câteva minute am pus piciorul în Zurich. Și arată bine, bine de tot :D

Gara pe interior
Welcome to Zurich :D!
Tuturor ne era extrem de foame, așa că am amânat ducerea bagajelor la cazare în favoarea unei mese copioase. Damian ne-a luat și ne-a dus la plimbare pe Bahnhofstrasse,  strada lor principală de cumpărături, care începea exact din fața gării. Era ca un mall, doar că foaaaarte lung :))) O groază de magazine, toate mărcile pe care le știai și multe de care nu auzisem în viața mea. Ce mi-a plăcut însă cel mai mult a fost diversitatea oamenilor – multe rase și culturi, se putea auzi o amestecătură de limbi și accente peste tot în jur. Persoanele erau extrem de relaxate, râdeau, zâmbeau, nu li se citea nici un rîd de îngrijorare sau stress. Parcă am ajuns în altă lume :)

Mega Mall-ul luuuung de o strada :)))
Ne-am oprit să mâncăm la unul din restaurantele preferate ale lui Damian - și aici a fost prima dată când mi-a stat inima în gât și frica în portofel. Știam că Elveția este scumpă, dar nu 32-Franci-un-fel-principal-de-mâncare scumpă. Și 5-6 franci o bere. Hâc, tre să găsesc o metodă de a înmulți economiile mele de un an de zile, că altfel rămân portofelul și contul meu naked-sexi în câteva zile. Bine măcar că e cald și nu răcesc :)))

Mâncarea a fost bună, servirea ireproșabilă (e ceva cu elvețienii și zâmbetul de pe față, cred ca e opțiune standard la ei!), după care am plecat la Damian la apartament să ne lăsăm bagajele – acum avem și combustibil că să putem căra :) O plimbare cu un tramvai preț de câteva minute ne-a lăsat într-un cartier cochet, cu case și blocuri de maxim 2 nivele, prin care am pornit agale. Am observat că strada era în renovare, însă totul era extrem de curat și aranjat – nici nu zici că se lucra! Fiecare echipament era pus la locul lui, materialele la fel, pe jos era măturat … iar mașinile se așteptau una pe alta și își dădeau prioritate, în liniște deplină, fără claxoane sau înjurături pe geam. Băi, chiar e altă lume aici :))))

In tramvai :)

Cartier elvetian
Seara am ieșit un pic la plimbare în centru, pentru a ne familiariza cu orașul. Ne-am perindat pe malul apei, admirând toate clădirile superbe , toate bisericile cu arhitectură impresionantă și pontoanele frumos luminate. Abia aștept să le descopăr în zilele ce urmează :)






Aparat foto utilizat: Nikon D5000 + Tamron 17.50 mm f2.8
Cati :) marți, 20 septembrie 2016 0 comentarii Citește mai departe :)
  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube