vineri, 8 iulie 2016


Prima parte a aventurii (ascensiunea în Piatra Mică)  o puteți citi aici.

Am avut parte de o noapte cu extrem de multe treziri – în mare datorate căldurii aproape insuportabile din cabană (suntem aproape 15 oameni în aceeași cameră!), dar și furtunii de blitz-uri și tunete ce se putea întrezări pe fereastră. A plouat de s-a rupt cerul la Curmătura, pe toată durata nopții. Și noi aveam în plan să mergem în Creastă de cum se crapă de lumină … Dar ce traseu să faci, când toată stâncă e udă și alunecă mai ceva ca gresia unsă cu vaselină? Ce siguranță pot să am că acolo unde pun piciorul, acolo o să rămână? Nu mi-am luat bocanci cum are Spiderman, aderenți la orice suprafata… Hai că vorbesc cu băieții când ne trezim (oficial) și vedem ce și cum. S-ar putea să facem reconfigurare de traseu :)

Nici nu am avut nevoie de ceas deșteptător – la ora 06:30 eram toți cu ochii larg deschiși, pregătiți pentru o nouă zi de umblat pe munte.  Se resimte traseul de ieri, mai ales la umeri, de la cărat rucsacul greu până la cabană, și la tendonul piciorului drept, așa că mă mișc un pic în reluare. Băieții în schimb nu au nimic, zici că nici nu au făcut traseu ieri :)) Stăm toți trei, în paturile noastre alăturate, și eu deschid discuția – ce facem azi? Mai urcăm în creastă, având în vedere avalanșa de ploaie ce abia s-a terminat? Mie sincer nu îmi surâde ideea, parte pentru că îmi este un pic teamă să merg pe piatră udă, parte pentru că oboseala acumulată mă împiedică să mă mișc așa cum aș vrea eu. 

Arunc un ochi la Alex și surprind un pic de îndoială și pe fața lui – parcă nici el nu s-ar aventura, mai ales ca pentru el tura asta este mai mult de relaxare, nu de hei-rup și acrobații pe lanțuri. Celălalt ochi îl îndrept spre George, iar la  el nu văd nici o preferință, este pentru prima dată în Crai și nu cunoaște tipul de traseu. Deci decizia este la mine și la Alex. După vreo 10 minute de discuție cu harta în față am hotărât să abandonăm planurile noastre înălțătoare de Ascuțit și să mergem mai pe undeva pe la poalele muntelui, undeva unde este mai safe și de unde nu prea ai unde să pici (de prea sus). O să dăm o tură prin Măgura, și așa discutasem ieri de frumusețea acestui sat și ne exprimasem dorința de a merge aici o dată. Bun, deci Măgura rămâne!  
____________________________________________________________

Când: iunie 2016 
Durată: 2 zile 
Parteneri de tură: Alex și George 
Traseu: Cabana Curmătura – Prăpăstiile Zarnestilor (marcaj punct galben, lungime 2.3 km, durată 1h 15 min)
Prăpăstiile Zarnestilor – Sat Măgura – Prăpăstiile Zarnestilor (marcaj dungă albastră în Prăpăstii, nemarcat spre sat Măgura; lungime traseu 11.8 km, durată 5 h)
Prăpăstiile Zarnestilor – Cabana Curmătura  (marcaj dungă albastră, lungime traseu 2.7 km, durată 1h 20 min)
Tip traseu: hiking și plimbărică
Model traseu: dus-întors
Punct plecare: Cabana Curmătura 
Punct sosire: Cabana Curmătura 
Dificultate traseu: ușor spre mediu
Durată totală traseu: 7h 30 min
Lungime traseu: 16.8 km 
Altitudine minimă/maximă: 840 m (Prăpăstiile Zărnestilor)/ 1.470  m (Cabana Curmătura) 
Urcare/coborâre:  traseu dus +648 m/-1.063 m; traseu întors +1.014 m/-573 m; total +1.662 m/ -1.636 m 
Stare marcaj: bună, atât că poziționare cât și că frecventă. 
Surse de apă:  Cabana Curmătura, un râuleț ce șerpuiește în prima parte a traseului de coborâre spre Prăpăstii, râul ce șerpuiește de-a lungul Prăpăstiilor. 
 _____________________________________________________________

O dată cu schimbarea destinației a dispărut și graba cu care eram nevoiți să plecăm în traseu. Ne-am făcut rucsacul agale, după care am coborât la măsuțele de lângă cabană și am luat micul dejun tacticos, bucurându-ne de peisaj și de vremea racoroasă. Ah, cât ne-a lipsit răcoarea asta ieri! Și cât o să îi mai ducem dorul și astăzi, că se anunță iar o zi extrem de caniculară. Inclusiv Muki, superbul câine de la cabană, se bucură de vremea de afară, dormind relaxat în mijlocul drumului. Siestă câinească la început de zi :)

Muki cel balos si pofticios de orice

Corturile de pe pajistea din fata cabanei
Traseul nostru de astăzi începe de undeva din lateralul cabanei. Coborâm prin poiana largă, luând cu noi ultima porție de soare înainte de a intra în pădure.  Suntem singurii prin zonă și asta ne da ocazia să vorbim un pic mai tare și să ne croim potecă pe unde vrem noi, pentru  a evita șuvoaiele de apă ce au împânzit poteca o dată cu ploaia de aseară. Se simte ca a turnat din plin :)


După vreo 10 minute am ajuns la o bifurcație. Două trasee, două marcaje (bulină galbenă și dungă albastră), ambele ducând în același loc, spre Prăpăstii. Mă uit pe hartă pe care o am eu printată – apare doar traseul cu dungă galbenă. Norocul face să am aplicația “Munții Noștri” și harta de Crai instalată, așa că arunc un ochi și acolo – aham, sunt ambele trasee! Pesemne cel bulinat este mai nou, de aceea nu apare pe harta mea. Bun … și acum pe care mergem? Părerile erau împărțite. Dar până la urmă urmei … de ce să alegem? O să ne ducem pe unul, o să ne întoarcem pe celălalt. Și pentru că sunt curioasă din fire .. o să îl abordăm primul pe cel cu bulină, deoarece nu am mai fost pe aici și mă roade curiozitatea. Să ne aventurăm spre necunoscut … marcat :))

Hmm..... incotro?
Ah, și ce bine am ales! Traseul ăsta șerpuiește frumos pe marginea stânga a poienii pe care o vedeam de sus, de la cabană. E multă, multă liniște, se aud doar păsărelele și când în când un lătrat de câine sau o talangă de cornută, de la stâna de mai sus.  Di-vin! Îmi place la nebunie când regăsesc pacea și liniștea asta pe traseele de munte, în care ai timp să te minunezi de tot ce te înconjoară, de peisaj și atmosferă asta magică.  Când ești numai tu cu gândurile tale și asta te bucură, deoarece tot ce este în jur aduce bucurie prin ceea ce este.  Adică super :D





La un moment dat intrăm în pădure și ne bucurăm de răcoare. Suntem tot singuri pe traseu, până aproape de ieșirea spre Prăpăstii, când ne intersectăm cu un domn și o doamnă, ce au spus că urcă la Curmătura. Îi întrebăm de unde vin … din Măgura! Ia uite ce coincidență! Unii vin, alții pleacă :)) Am fost curioși cât au făcut până aici și ne-au spus că aproximativ 2 ore. După care ne-au dat indicații despre cum să descoperim mai bine intrândul spre traseu – din câte am înțeles de la Alex este nemarcat. Aventuri, aventuri :)




Nu m-am putut abtine :)))))))


Prin Prăpăstii nu am mai fost din iarna lui 2014, când am dat o tură scurtă cu Asociația Oxigen. Și uitasem cât de frumos este traseul ăsta! Chiar dacă este simplu, gen  plimbare pe o potecă, este plăcut ochiului și relaxant. Dar lung …. Extrem de lung! Mult mai lung decât cel făcut ieri, din Zărnești spre Fântâna lui Botorog. Și mult mai aglomerat – era plin de oameni ce veniseră la o plimbărică de evadare din rutină, plus o groază de bicicliști – am aflat că tocmai azi se desfășura în zonă concursul 4Mountains, faza Piatra Craiului. Era practic o cursă cu obstacole, în care noi eram obstacolele. Trebuia să fim super atenți :)



Am reușit să găsim într-un final intrandul în traseul spre Măgura, pe partea dreaptă a drumului – e o potecuță care șerpuiește în sus, pe deal. Urcăm un pic, când în întâmpinarea noastră vine un salvamontist, întrebându-ne dacă vrem să urcăm pe aici spre sat. Aaaahm, da, altceva ce am putea face – parapantă :))?  Ne-a rugat să nu abordăm acest drum, deoarece face parte din traseul de concurs și, fiind foarte îngust, nu au bicicliștii cum să coboare în siguranță. Ne-a indicat însă o altă variantă de a ajunge în sat – să ne întoarcem spre Prăpăstii și, unde vedem o cascadă mică de tot pe marginea drumului, pe partea stânga, să o luăm în sus. Cică e și un drumeag bătătorit, o să ne dăm seama imediat.  Oh well …. Reîncepem jocul de v-ați găsitelea :)

Locul indicat era la vreo 600 m , pe partea stângă – se vedea cascada și drumeagul. Bun! Am început să urcăm – nu cu mult elan, eram deja destul de obosiți și urcușul susținut. Noroc că tot “chinul” s-a terminat în maxim 10 minute, când am ieșit în luminiș și .. hooray, eram deja în sat! Traseul ăsta chiar ține cu noi :))

Asta e poteca ce urca spre Magura
Dacă nu ați fost până acum în Măgura, vă recomand cu toată căldura (și nu de afară!) să mergeți. Locul e superb! Căsuțe idilice împrăștiate pe dealuri, iarbă înaltă cât vezi cu ochii, câmpuri întregi de flori, culoare și poteci fantastice printre gardurile și casele oamenilor, plus o liniște și o atmosferă ce îmbie la relaxare și voioșie. Să nu mai vorbim de panorama superbă a Bucegilor și a Pietrei Craiului, de cerul ce pare oleacă mai senin sau de oamenii blajini ai locului. E fantastic!



Cornuta in poteca



Noi ne-am croit drum printre casele oamenilor, pe o alee străjuită de garduri și flori până am ieșit la stradă principală. Căutăm o pensiune ceva să mâncăm, eram lihniți de foame și toți pofteam la ceva bunătăți locale. Am intrat într-o pensiune recomandată de un om căruia îi cerusem indicații, și întrebăm dacă putem comanda ceva de mâncare. Gazda ne-a spus că ea deobicei nu face mâncare pentru oamenii ce nu sunt cazați la ei, dar o să facă excepție pentru noi. Yaaay, avem noroc! Și noi, și burțile noastre :)

Ne-a poftit pe terasă, într-un loc plin cu verdeață. Cineva tocmai strângea materiale din ceea ce părea să fi fost un training. Intru în vorbă și așa aflu că a avut loc un curs de educație outdoor, desfășurat cu copiii de grădinițe și din clasele 1-4.  Învață despre natură, despre respectarea și protejarea acesteia, elemente de educație de mediu, și care sunt beneficiile petrecerii orelor libere la munte. M-am bucurat la MAXIM că mai sunt oameni care se implică în asemenea activități – cu ei natura are toate șansele să fie în continuare ocrotită și respectată, iar copiii se vor dezvolta armonios, devenind adulți responsabili, cu dragoste față de mediul înconjurător. E ….. super bine :D!


Mâncarea noastră a venit foarte repede, mai repede decât ne așteptam noi. Și a fost … mmm, delicioasă! O mămăligă mare și aburindă, brânză, cașcaval, smântână de casă și cea mai delicioasă  slană pe care am mâncat-o vreodată! Plus 3 felii de cozonac, din partea casei. Chiar și acum, când scriu, îmi plouă în gură după șunculița aceea cu usturoi, atât de bună a fost :)))) Am mâncat toți trei cu poftă, și chiar dacă am fost toți lihniți, nu am reușit să terminăm tot ce era pe masă. Probabil gazda ne-a văzut mai infometați decât păream și ne-a dat, să ne ajungă :))

Pisica Maguriceasca, cu pofte de slanina :)))
Eh, și acum cu burțile pline și zâmbetul pe față, plecăm mulțumiți pe traseul de întoarcere. Facem mai întâi un mic popas ceva mai jos, pe o pajiște proaspăt cosită, să ne priască mâncarea. E încă devreme, nu e nici o grabă la întors! Așa că stăm tolăniți o jumătate de oră, cu ochii închiși și vântul în plete. Cred că am și adormit un pic, atât era de bine, de calm, de răcoare. Waaaa, dacă aveam corturile la noi, cred că aici îl puneam și nu mă mai mișcăm până a doua zi de dimineață ! Leneveală la putere :)

Poveste si odihna la fir de iarba :)

Cum însă nu aveam așa ceva la noi, ne-am pus în mișcare pentru a ajunge înapoi la cabană. Coborâm în Prăpăstii pe același traseu pe care am urcat, facem drumul înapoi și, la urcare, abordăm traseul cu dungă albastră. Care din însemnele de pe indicator este mai scurt decât cel de la venire cu aproximativ o jumătate de oră. Hai să vedem!

Și am înțeles de ce era mai scurt ... Pentru că era ceva mai abrupt. Adică urcai pieptiș, cu limba scoasă de trei coți. Exact ce aveam nevoie așa, pe final de traseu, că să nu ne plictisim :)) Din fericire porțiunea a fost scurtă, și am ieșit din nou în poiana în care ne-am plimbat de dimineață. Și fiindcă Universului i s-a părut că a fost cam indulgent astăzi cu noi, ne-a dat și o mică ploicică, pe ultima sută de metri.  Să nu scăpam neudati :))


Și uite așa s-a terminat și aventura noastră pe ziua de azi. Nu ne mai rămâne decât odihnă, ziua de mâine fiind dedicată întoarcerii la București. E rost de leneveală și somn, de odihnit mușchii și relaxat umerii. Să luăm exemplu de la Portocală, pisoiul smotocibil de la cabană :)



Detalii tehnice:

Traseul pe hartă (portocaliu dus, maron întors), marcat doar până la intrarea în traseul spre Măgura:


Traseul pe Google Maps (roșu dus, verde întors):


Elevaţia traseului:
 




Cati :) vineri, 8 iulie 2016 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube