Dublă aniversare în familie! Plimbări la înălțime prin Brașov

Mulți ani trăiască! Mulți ani trăiască! Muuulți, muulți, aaaani! Dap, de trei ori! În perioada asta e mare sărbătoare la mine în familie – în decurs de 10 zile facem tri-party: Sf Constantin și Elena, aniversarea mea și aniversarea mamei. Trei fete se simt în centrul atenției și primesc cadouri – unele chiar de două ori :)) Și cum anul ăsta suntem toți membri acasă (de la mic la cel mai mare), am decis să facem ceva nou, diferit de clasica petrecere cu șampanie și tort: o plimbare de o zi! Eu doream un traseu ușurel pe munte (pretty logic, huh?), sora mea dorea să dăm o raită la Brașov, că și așa e aproape și sunt multe de vizitat. Ce să alegem, ce să alegem? Ca să împăcăm și capra și varza, am mers pe varianta de mijoc ….. Brașov. Că are munte lângă =)))

________________________________________________________

Când: mai 2016

Unde: Brașov

Durată: 1 zi

Tip excursie: plimbare și urcare pe vârful Tâmpa (960m)

Transport: tren

Cazare: nu este cazul 🙂

În câteva cuvinte: vârful Tâmpa, Biserica Neagră, Turnul Alb, Turnul Negru, Cetatea Brașovului __________________________________________________________

Am plecat dis-de-dimineață cu binecunoscutul  Regio3001, din Ploiești. Era extraordinar de liber pentru o duminică însorită, așa că am avut locuri libere berechet din care să alegem. Și am petrecut următoarele 2 ore și jumătate citind sau scriind articole pentru ieșirea din Spania. Ah, asta e frumusețea când mergi cu trenul -nu au un volan în mână și poți să îți folosești mâinile și la altceva decât la învârtit :))

 

Când am coborât în Brașov era deja infernal de cald. Genul ăla de “Băăi, unde-i piscina sau două tone de umbră cu gheață? ” cald, de te făcea să intri în stradă – la propriu! Că să vezi – evadezi din jungla încinsă de beton cu gândul la răcoare, și jungla te urmărește, cu tot cu căldură. Și are și câțiva kilojouli extra, de la alergătura până la ține, că nu are bani de tren. Posesivă dragoste, moncher :))

 

Am decis să  ne jucăm un pic de-a v-ați ascunselea cu ea, așa că pașii ne-au purtat prima dată în parcul de sub Tâmpa. Touché! Am dat de o răcoare plăcută și o briza suavă, numai bună de savurat la pas. Dacă ar fi după mine, aș lua niște umbră din asta la pachet, să îmi ajungă toată ziua, așa de bine este aici :).

 

Știam că vrem să ajungem sus, la Belvedere.  Propunerea inițială era să urcăm din parc acolo, ceea ce ar fi durat o oră și ceva. Un pic prea mult pentru câte mai vrem să vedem azi – așa că am decis să luăm telecabina până sus. Dacă tot e răsfăț, să fie în stil mare :). Cumpărăm cartelele (și pe aici e pustiu! Băi, toată lumea din Brașov s-a topit?) și ne urcăm în telecabină, unde am stat incredibilul timp de …. Trei minute. Din care  un maxim două minute a fost toată urcarea. 320 m urcați în 2 minute – not bad :))

La ieșirea din telecabină suntem întâmpinați de o panoramă mult prea familiară, specifică zonelor montane cu acces rapid și fără efort – un mic? O bere? O mură pentru a ta gură? O terasă și câțiva vânzători ambulanți te îmbiau să guști din “atmosfera montana” la un pahar de bericioaica și o halcă de carne.  Iar mesele erau pline, dovadă că omului îi place sus la munte. Ah, neam de haiduci neînțeleși :))

 

Până la punctul de belvedere sunt cam 10 minute de mers, pe o potecă cu cel puțin două benzi. Nici nu ne-am pornit bine la drum că … ah, am și ajuns! Vai, ce repede am mers :)))  În față noastră se desfășura în toată splendoarea ei panorama orașului, străjuit de verdeață, munți și cerul senin, brăzdat de câțiva nori. Uite și avantajul de a prinde o zi de cuptor – se vede așa de faaaain de aici de sus :D!

Nu am rezistat tentației și am coborât și în spatele literelor imense ce alcătuiesc frumos denumirea orașului. Coincidența (sau nu ?) face ca exact atunci să îmi dea SMS un foarte bun prieten din Brașov, căruia îi spusesem că ajung azi și că aș vrea să ne vedem. Prefer să îl sun:

Nu știu dacă s-a uitat, dar oricum nu cred că avea cum să mă vadă :))

Indicatoarele întâlnite pe marginea potecii anunțau că sunt 15 minute de la telecabină până pe Vf Tâmpa. Deci 5 minute de la belvedere. Traseu marcat cu bandă albastră. Bun, păi atunci… în sus! Urcăm și îmi venea să pufnesc în râs – e cel mai ușor traseu pe care l-am făcut până acum și cel mai accesibil vârf, cu cel mai scurt traseu și minim de efort. Nici nu știu dacă să mă bucur de acest “cadou” sau nu :))

 

Abia am avut timp să îmi termin gândurile că .. puf, vârful Tâmpa a apărut în fața noastră, împreună cu aceeași panoramă frumoasă a orașului.  Gata, s-a terminat aventura de urcat pe ziua de azi :)) Facem câteva fotografii, bucurându-ne de priveliște și îndopându-ne cu zarzăre dinntr-un copăcel aflat pe platou. Waaaa, this is the life 🙂

 

Coborâm repede până la telecabină și îi dăm voinicește în jos – traseul ăsta “greu și anevoios” ne-a făcut o ditamai foamea! O luăm la pas către Piața Sfatului, căutând un local unde să ne potolim glasul stomăcelelor cântătoare. Îl sun pe Luin, cerându-i indicații și sfaturi. Ah, ce mă bucur acum că am prieteni pe aici, că pot avea recomandări bune și de încredere! Așa că nu ne ia mult până găsim un local cu mâncare bună și umbră din belșug. Stop și pauză la plimbare – e timp de relaxare și alimentare 🙂

 A venit și Luin, împreună cu soția și mogâldeața lor superbă de 3 ani, un băiețel cu un munte de energie și ditamai zâmbetul pe față. Un copil cu chef non-stop de joacă. Ah, și ce, am putut eu să mănânc ? De unde, am pasat baloane, am imitat un raton de jucărie izbit cu strășnicie de masă și am arătat cu degetul toate animalele de pe pereți. Plus o cursă cu obstacole printre mese, în urmărirea juniorului cu chef de alergare, în care recunosc că m-a bătut cu brio. Pfuai, câtă energie! Vreau și eu ce mănâncă el – și câțiva zeci de ani în minus =)))

Cu stomăcelele reduse la tăcere și bateriile (ceva mai) pline, am pornit-o din nou agale prin oraș, după următoarea noastră destinație.  Trecem de centrul vechi și intrăm pe Aleea de sub Ziduri, cu intenția  de a bifa alte două obiective din oraș: Turnul Alb și Turnul Negru. Se ajunge extrem de ușor la ele (din alee se urcă 5 minute până la Turnul Negru și de acolo 5 minute până la fratele său alb), iar priveliștea merită bruma de efort. Păcat că nu sunt deschise spre vizitare 🙂

Ultimul obiectiv propus pentru ziua de astăzi a fost Cetatea Brașovului.  Auzisem de la localnici că este închisă, nefiind permis accesul turiștilor, dar că panorama se vede extrem de frumos. La câte panorame am văzut azi … hai să mai vedem una, așa de final :))) Și pot spune că este cea mai “muncită”, deoarece GPS-ul ne-a dat cel mai greu drum de acces – prin noroaie, pe poteci ascunse în pădure și pante – yu-huuuuu! Alunecoase și neprietenoase.  Am dat jos o înghețată până sus, cel puțin  :))

 

Într-adevăr, cetatea era închisă. Mi-ar fi plăcut să o revăd, am fost o singură dată aici, în 2011, la un festival medieval.  Pot să vă arăt două fotografii, din colecția personală, făcute de Florin. Și răsfoindu-le mi-am adus aminte că am și cântat în cetate, când încă eram începătoare într-ale ciupitului de corzi. Uitasem complet  :)))

 Ne-am întors tot cu trenul spre cășile noastre, obosiți, asudați, dar fericiți. Final perfect de aniversări 😀