Este a doua tentativă
de a atinge acest vârf. Prima am avut-o tot anul acesta, în tura de pe Negoiu,
însă nici unul nu a mai avut duminică energia necesară să se gandească la
traseu (cu atât mai puţin eu, după un traseu de 16 ore, cu un tendon în pioneze
şi dureri musculare generale). A doua oară însă eram sigură că vom reuşi! Mai
ales că tura de ieri a fost mai scurtă decât ne aşteptam, iar vremea se anunţa
excelentă. Toate stelele sunt aliniate pentru a ajunge pe vârf în această
duminică :)
__________________________________________________________________
Când: iulie 2015
Parteneri de tură: Dragoş, Elena, Ionel,
Picco, John, Anita
Traseu:
Bâlea Lac (2.037
m) – Şaua Capra (2.315 m) - marcaj triunghi albastru, durată o oră, lungime 600m
Şaua Capra – vârful Vânătarea lui Buteanu (2.507m) - marcaj
cruce albastră, timp la
urcare 50 minute, lungime 1 km
Vânătarea lui
Buteanu – Şaua Capra – Lacul Bâlea – durată o oră
Tip
traseu:
hiking, cu o scurtă porţiune de
scrambling la final de traseu (2-3m, necesită atenţie, deoarece este un pic expus)
Durată traseu: 3 ore dus-întors (2 la
urcare şi doar una la
coborâre)
Lungime traseu: aproximativ 1.6
km pe sens de mers
Altitudine minimă/maximă: 2.037m (lacul
Bâlea) / 2.507 m (vârful Vânătarea lui Buteanu)
Diferență de nivel: aproximativ 470
m
Urcare/coborâre (sens dus): aproximativ +470
m / 0 m
Stare marcaj: foarte bună, atat ca poziţionare,
vizibilitate şi frecvenţă.
Surse de apă: eu nu am găsit pârâiaşe sau ceva asemănător pe traseu,
de unde să puteţi lua apă. Există posibilitatea
să fie sursă de apă la Lacul
Capra, însă nu ştiu sigur,
deoarece nu am coborât până la el. Vă recomand să vă luaţi apă de jos, de la
baza traseului.
_________________________________________________________________
Trezirea de dimineaţă a
fost lipsită de sunetul alarmei. Ce rost avea să ne dăm jos din pat cu noaptea
în cap, cand traseul de azi este destul de scurt ? Neaaaah, mai bine ne odihnim
mai mult şi plecăm mai tarziu, să ne umplem pană la refuz rezervele de energie,
să avem ce consuma mâine la urcare!
Avem şi astăzi noroc de
o vreme extrem de bună, cu mult soare şi fără nici un nor pe cer. Chiar şi
cabaniera de la refugiu s-a mirat un pic:
-Nu ştiu cum se face,
dar de fiecare dată cand veniţi voi, este frumos în Făgăraş! Ia să veniţi mai
des !
Eheeei, dacă ar fi după
mine, aş veni în fiecare sfârşit de săptămână :))
Mâncăm un mic dejun
copios, facem un rucsăcel lejer şi plecăm spre lacul Bâlea, prin tunel. Am tras
o mică alergatură, aşa ca de încălzire, iar când am ieşit din nou la lumină
aveam toţi câteva zeci de bătăi în plus pe minut peste limita “legală”. Aaah, şi
ce bine se simte! Mă bucur să observ că nu am nici un strop de febră musculară
după tura de ieri, deci ... yay! O să pot urca în ritm normal!
Ne croim drum printre
multitudinea de tarabe de pe platou. Este încă destul de dimineaţă şi multumesc
în gand pentru faptul ca nu sunt foarte mulţi oameni pe aici. E liniste si pace
... doar câţiva oameni lângă lac, cu selfie stick-urile în mână, imortalizându-se
în sute de poze. Trecem uuuuşor pe lângă ei şi ajungem la baza traseului ce
urcă spre Şaua Caprei, de unde vom începe şi noi ascensiunea. Eram curioasă cât
este de urcat şi îmi ridic ochii ....
- -Dragilor, ia uitaţi-vă în sus, ce ne aşteaptă!
Nu, nu un traseu greu,
cu lanţuri sau săritori. Nici măcar un traseu lung. Ci o coadă lungă de aşteptare,
după mulţi doritori ce au luat cu asalt cărarea. Şi la o a doua vedere, mai
mici unul nu este echipat de munte – toţi au adidasi sau sandale în picioare. Îmi
venea să mă întorc la refugiu si să
revin peste câteva ore, poate se îmbunătăţeşte situatia, poate se mai
eliberează. Dar eram constientă deasemenea că şansele ca acest lucru să se întâmple
erau minime.Deci, ce facem ? Well ... facem slalom. Sau cursa cu obstacole,
fără cursă. O scoatem noi la capăt, ce bocancii noştri :) ?
Începem să urcăm. Avem
noroc că începutul traseului nu este aşa de aglomerat şi ne putem strecura pe
potecă în voie. Urcăm voiniceşte, sărind din bolovan în bolovan, sporovăind
vrute şi nevrute despre traseul de ieri şi pericolele la care se expun oamenii
care merg neechipaţi pe trasee montane. Băi, şi dacă nu ar exista site-uri de
informaţii, oameni ai muntelui dornici să ajute cu un pont sau două! Dar ei tot
aşa umblă, şi apoi tot ei spun că “muntele îşi ia tribut”. Da, muntele ia
tribut...
Pe măsură ce urcăm,
priveliştea se deschidea - se vedeau toată
valea, Lacul Bâlea ce stralucea în soarele matinal, vârful Netedu (cred ca el
era, după indicaţiile de pe hartă) , iar undeva departe, dincolo de pereţii văii,
varfurile Negoiu, Lespezi şi Coltul Călţunului. Acolo am fost ieri, acolo am
fost şi acum două săptămâni.... pare asa de departe! Se vede ca m-am îndrăgostit
de Făgăraş, îi calc tot mai des pe creste :)
Varful Netedu |
![]() |
Caldarea Balea :) |
Am ajuns relativ repede
în Şaua Capra, după porţiunea de la final, care e un pic mai solicitantă. Ne-a
întâmpinat un platou plin ochi de oameni, care de mai care mai ... orăşean,
etalându-şi telefoanele şi făcând fotografii mai ceva ca un grup de chinezi în
excursie. Hmmm ... Recunosc că sunt un pic intrigată de situaţie. Pentru mine
muntele este ca o a doua casă, sunt obişnuită cu frumuseţile lui, cu peisajele,
cu zâmbetele largi ce mi se întipăresc pe chip de fiecare dată când mi se
descoperă un masiv nou sau o nouă privelişte. Şi asta pentru că merg foarte
des. Pentru alţii însă, pentru care muntele e cum e la mine mersul în club, o
fi ceva mai spectaculos să vezi atâta verdeaţă şi stâncăraie. Sau e o reuşită
personală urcatul la peste 2300 m. Mai ştii? De fapt, cine poate şti ?
Am stat şi ne-am
odihnit un pic, după care am luat-o din loc. Poteca începuse să se aglomereze,
plus că vremea dădea semne de schimbare – nori mari şi aducători de ploaie se
adunau la orizont. Estimam ca în maxim 4 ore se va strica vremea, ceea ce ne
dădea maxim o oră sa ajungem în vârf. Şi nici nu aveam nevoie de mai mult, la
cum mergeam. Să purcedeeeem :)
Urcarea spre vârf mi-a
adus în faţa ochilor o nouă privelişte – lacul Capra. Mult renumitul şi
faimosul lac Capra, despre care am auzit atâtea! Cred că e şi un cântec cu el..
sau dacă nu e, ar trebui inventat. Este prima dată cand îl văd şi am rămas
fascinată. Da, da , ştiu ... ce poate fi aşa de fascinant la o întindere de apă
colorată, între versanţi? Nu ştiu exact răspunsul, dar e ceva :)))) Şi cum îl admiram, mi-a venit o
idee grozavă - ce bine ar fi să stăm
aici cu cortul o dată! Să facem o ieşire liniştită, de chitareală şi de
relaxare, aici. Uuu, ce bine ar fi! Am băgat ideea în cutiuţa cu idei de ture..
şi acum, în sus!
Lacul Capra :) |
Singura porţiune mai
dificilă din acest traseu este exact la final, cu câteva minute înainte de a
atinge vârful. E o porţiune mai expusă, care necesită atenţie sporită la
traversare, plus o mică porţiune de căţărare de 5-6m. Cu grijă însă, se poate parcurge
uşor şi fără incidente. De la ieşirea din porţiunea de căţărare, mai traversăm
câţiva bolovani, facem un mic slalom printre pietroaie, unu-două salturi
artistice a la căpriţe de munte şi gata, am ajuns în vârf!
Portiunea de catarare |
Yu-huuuu! Am ajuns! Alt
vârf din Făgăraş, alt vârf de peste 2.500m! Într-adevăr, a fost foarte uşor de
ajuns aici, parcă e o plimbare, în comparaţie cu alte vârfuri pe care am fost.
Şi privelistea este fantastică! Nu este foarte senin, dar se poate vedea o bună
parte din Făgăras, inclusiv trapezul Viştea-Moldoveanu, care s-a iţit câteva
secunde din nori. Yaaaay, îmi vine să strig de fericire! Am ajuns pe vââârf, am
ajuns pe vââârf :D
![]() |
Privelistea de pe Vanatarea lui Buteanu - pan din 6 cadre |
Facem câteva fotografii de grup, tragem puternic aer în
piept şi .. înapoi, că e musai. O luăm cătinel cătinel pe traseul pe care am venit. A fost aglomeraţie mare la
porţiunea de căţărare, unde am stat câteva minute bune să lăsăm un grup mai
mare să urce, după care am descăţărat şi noi. Şi de acolo, în plimbare lejeră
(dar atentă), până la lac. Eu am rămas un pic mai în spate, cu Victor, care
mi-a povestit toate aventurile lui munţomăneşti sau pe bicicletă, din multele locuri în care a mers.
Şi ce frumos povesteşte! Şi câte are de povestit! La un moment dat îmi doream
să se lungească cumva traseul, să pot să mai ascult. Dar există oricând o tură
viitoare ;)
Era prea frumos, trebuia sa ii mai fac o fotografie :)) Lacul Capra, pan din 4 cadre |
O dată coborâţi la lac,
am făcut drum întors prin tunel către Refugiu. Am avut parte de mici neplăceri
cu şoferi cărora li s-a părut cool să
claxoneze în tunel, dintr-un motiv numai de ei ştiut – noi mergeam regulamentar
pe micul trotuar de pe margine şi nu exista pericolul să dea cineva peste noi.
În fine, a trecut .....
Transfagarasanul ... de la firul ierbii :) |
Tura noastră s-a încheiat
cu o chitareală – a cantat o domnişoară cateva piese. Avea o voce foarte
placută şi strunea bine instrumentul. Eu am stat şi am ascultat, bucurându-mă
că de data asta sunt doar spectator... e bine din când în când şi doar să
asculţi, nu numai să cânţi :))) După care ne-am urcat în maşini şi ...
Totu-i
drum, numai drum,
La
întoarcere, acum,
Către
case am plecat,
Degrabă,
pe înserat.
Vrem
sa revenim curând,
În
noi creste-un dor, arzând,
De
o tură-n Făgăraş,
De
creste şi de imaş.
Să
ne revedem cu bine, munte drag:)
Detalii
tehnice:
Harta traseului:
Harta traseului pe
Google Maps:
Elevaţia traseului:
De
reţinut:
În plimbarea mea scurtă
pe lângă lacul Bâlea nu am văzut un
singur coş de gunoi. Nici măcar unul! Gunoaiele erau aruncate aiurea, în iarbă,
sau dosite stângaci şi grosolan pe sub pietre.Lucru care m-a mâhnit foarte
tare. Este ok să dăm acces tututor să se bucure de natură, de munte şi de aer
curat, şi este de datoria noastră să păstrăm aceste locuri curate, tocmai
pentru a ne bucura de ele.
Dacă ştiţi cumva unde mă
pot adresa, cu cine trebuie să vorbesc etc ca să se monteze coşuri de gunoi în
zonă, daţi-mi şi mie de ştire, vă rog :)