joi, 16 iulie 2015


Prima parte a traseului (despre care puteți citi aici) a fost ușoară, în comparație cu ceea ce (intuiam că) este mai sus.Ne aștepta o urcare pe o pantă destul de abruptă, unde bolovanii alternau cu limbile de zăpadă. 

Up up ... and awaaay!

Pe sistemul “Mergeti pe unde puteți, dar mergeți în sus!” am început să urcăm. Am evitat limba imensă de zăpadă de la bază și am luat-o batraneste, încet, pe potecuța de pietre.Trebuia să fim foarte atenți, unele erau instabile și exista posibilitatea de “ferici” un coleg din spate cu o lovitură de piatră (exact de ce ai nevoie, o vânătaie că amintire :-)) !).  Urcam cu viteza melcului în marșarier :)

Au existat porțiuni în care a fost nevoie să traversăm porțiuni de zăpadă - oricât de mult am încercat să le evităm. Eheee, și aici să vezi precauție! Un pas, batatoreste bine (bine, am zis!) zăpada cu bocancul pentru următorul pas, fă pasul și …. Pfiu, ține! Nu îmi era teamă de alunecarea piciorului, ci doar de faptul că limba de zăpadă era destul de îngustă și singura oprire era … în pietre.În cele de lângă zăpadă sau de mai jos, depinde de cât de abruptă era panta. Dar hai să ne gândim la lucruri pozitive, avem un vârf  de atins azi și asta o să facem, fără incidente! Încă un pas, și încă unul.. și gataa! Am trecut! Următoarea porțiune, vă rog :) !

Pe măsură ce se urcă, panta devine din ce în ce mai abruptă și mai stâncoasă. A fost nevoie să facem un popas aproape de ieșirea în creastă, să ne mai tragem sufletul și să facem regrupare. Fiecare a scotocit după bunătăți (a se înțelege dulciuri sau orice cu zahăr) în rucsac și a dat și celor care nu mai aveau. Parcă niciodată nu a fost așa de delicioasă o bucată de turtă dulce :)

Ultima porțiune seamănă foarte mult cu urcarea înainte de Viștea - e nevoie să te ajuți de mâini că să poți urca. A prins bine această porțiune de scrambling, deoarece am avut ocazia să îmi mai odihnesc picioarele, care începeau să se resimtă după urcare. Dar hei, încă un pic … și am ieșit în creastă! Yu-huuu! Dintr-o dată aveam vizibilitatea 360 de grade .. și ce minunății am putut să vedem! Norocul e cu noi, sunt doar câțiva nori pe cer, ce ne permit să vedem până hăăăăăăăt, departe! A, uite și vârful Cârța! Am admirat vârful ăsta din toate părțile, deci e musai să ajungem pe el o dată. Poate la anul, când vrem să facem toată creasta. Ar fi suuper :D!

Copil fericit pe creasta :)

Cei trei ciobanei, bietii de ei, infrigurati pana la  ... piei :)))

Pe lângă o avalanșă de “Woooow!-uri”, “Ce fain se văd lacurile de aici!” și “Bai, ce panoramă!”, ieșirea în creastă a venit la pachet cu doi prieteni nedespărțiți - vântul și frigul. Și amândoi ne-au întâmpinat cu atâta entuziasm, încât era să ne doboare și am început să tremurăm .. de fericire :) ! Suntem nevoiți să facem un mic popas pentru golirea rucsacului de haine și blindare cu tot ceea ce aveam de îmbrăcat. Și cât mai bucur că mi-am luat mănușile la mine! Am ezitat dacă să le iau sau nu (“Manusi? La sfârșitul lui mai? Dar cât de frig poate să fie?”), însă acum .. best decision ever! Și acum …  tot în sus!



Știam că nu mai e mult până pe vârf… maxim 45 de minute. Așa că ne-am mobilizat și am început cu toții să urcăm mai cu spor, mânați atât de dorința de a ajunge cât mai repede, cât și de norii care începeau să se adune deasupra noastră. Și nu a durat 5 minute, că a început ploaia. Hmmmm … asta nu e chiar de bine! Aici este ok, deoarece traseul este ușor, dar la coborâre, pe porțiunea până în căldare, pe pietre ude ... nuop, nu e de bine! Sper doar să se oprească repede și să nu îi toarne!

Ne-a ținut în dușuri scurte și dese până sus. Ploua 2-3 minute (închide geacă, pune gluga și indeas-o pe ochi!), se oprea (Pfiu, dar cald mai e! Gluga jos, deschide fermoarul de la geacă! Hmm, răcoare!) numai cât să își tragă sufletul, după care pornea din nou. Era că o simfonie de fermoare în grupul nostru …. Zip, Zip, Zip! Închis, deschis, închis, deschis! Și închide din nou, că plouă .... din nou :))Š
Cu 100 de metri înainte de ajunge pe vârf a început din nou. Dar de data asta i-a dat numai cu grindină. Și nu orice fel de grindină, nuuuu ! Cât bobul de mazăre! Că să simțim cum  trebuie că am ajuns! Ce mai primire :))

Yaaaay, am ajuns!

Nu am putut sta foarte mult pe vârf - ideea principală era să plecăm cât mai repede, că să prindem traseul de întoarcere doar ud, nu cu râulețe formate pe potecă. Și cu cât plecam mai repede de acolo, cu atât avea mai multe șanse să nu o luăm la vale că am alunecat pe o piatră. Am tras repede câteva cadre și panorame, le-am mulțumit colegilor că sunt aici, cu mine, de ziua mea ( yaaaay, am ajuns pe Parângul Mare! Happy birthday to me :D!) și am purces înapoi. Și exact înainte să plecăm s-a oprit grindina. E clar, face parte din comitetul de primire. Sau a fost cadou de ziua mea , mai știi :))?

Grindina, varianta miniona :)))


Gasca muntomana aniversara



Coborârea până în șa a fost scurtă și rapidă. Ploaia se depărtase un pic de noi și acum norii își vărsau tot off-ul în vale, peste lacuri și pădure. E bineee! Poate avem noroc și putem să coborâm pe uscat, ar fi mai sigur și mai rapid. Măcar porțiunea abruptă pe care am urcat-o! Măcar aceea …Mda, iar începe să plouă! Ia să vedem cât ține !

Și că un făcut …..a ținut. Cât? Exact! Până când am terminat de coborât porțiunea dificilă. Asta că să nu ne plictisim și să nu spunem că nu am avut parte de aventură și adrenalină în tură asta! De data asta am mers și mai încet, fiind conștienți de pericolul mai mare. Pantă abruptă + pietre mișcătoare + ploaie = coborâre cu încetinitorul. Mi-a alunecat de câteva ori piciorul și era să mă duc de-a berbeleacul până în vale, dar am reușit să mă redresez destul de repede și am rămas la verticală. Azi nu am voie să mă acidentez :)Š
Partea frumoasă? De data asta, la coborâre, am abordat porțiunea de zăpadă aflată la baza pantei. Și chiar dacă nu aluneca extraordinar de bine, am reușit să mimez o așa-zisă coborâre prin alunecare - un fel de coborâre pe schiuri fără schiuri, doar cu bețe. Și am fost fantastic! Nu mi-a fost frică, nu aveam cum să cad (prea rău), iar lacul era destul de departe că să fac o baie neașteptată. Geronimooooo !

Ne-am întors pe același traseu ca la dus. Ne spusese cineva de un alt traseu, care mergea un pic pe creastă și coborâ în prima vale în care am ajuns, doar că era nemarcat. Și cum nici unul nu avea chef de aventuri pe ploaie, am decis să facem cale întoarsă tot pe unde am venit. Am fost relaxați și aveam cu toții chef de vorbă și de povestit, vrute și nevrute. Și am vorbit atât de mult, încât nu am mai fost atenți la traseu … și ne-am rătăcit! Tot Dragoș a observat că nu mai exista nici un marcaj, oriunde ai întoarce ochii. Bine că eram la bază, în apropierea Lacului Zănoaga Stânei, și nu aveam unde să ne pierdem. Fiind atât de absorbiți de conversație, am reușit să ocolim lacul pe dreapta, nu pe stânga, cum era traseul. Eh, am fost un pic în explorare. Ne permitem :D

O ultima privire spre Parang

Am ajuns la refugiu pe lumină, epuizați și fericiți. Ne-am schimbat, am înfulecat repede ceva și după aceea … la party! Bine, doar am coborât scările refugiului și ne-am adunat la foc, dar de data asta a avut un scop precis  :)))

Home sweet home!

Asta e poza cu fetele de dupa traseu :)))

 Este prima dată când îmi fac ziua în acest fel, și pot spune cu mâna pe inimă că este cea mai frumoasă aniversare pe care am avut-o. Pentru că am fost la munte, lângă un foc de tabără, și am avut alături niște oameni extraordinari. Adică am fost unde am vrut, cu cine am vrut. Și chiar dacă nu am avut tort și lumânări, nu au fost decorațiuni trăznite și nu am primit cadouri, nu le-am simțit lipsa. Experiența în sine a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit, și care îmi va rămâne multă vreme în suflet. La mulți ani .. mie !

Seara a fost foarte frumoasă. Daniel a dat iama în rucsacul lui de 100l, cu care a venit plin ochi, și a scos o mulțime de bunătăți - dulciuri și o minunăție de sticlă de vin. Am adus și eu o porție de vișinată, licoarea emblematică a familiei, preparată după o rețetă (șșșh!) secretă, iar Dragoș ne-a îmbiat cu un fel de palincă delicioasă, cu aromă de fructe. Toate consumate responsabil, bineînțeles, că vrem să ne aducem aminte de tot ;).  La insistențele oamenilor am scos chitara și am cântat câteva cântece, numai bine să ne dezmorțim vocile și sufletele. A fost .. mi-nu-nat :D

Aseara mi-am cantat o serenada :)

A doua și a fost dedicată drumului de întoarcere. Drum pe care urma să îl fac pe bacheta din spate a unui Audi “Foaie de Hartie” (a se înțelege A4). Mașină pe care îmi doream foaaaaarte tare să o conduc! Îmi place la nebunie să fiu la volan și să conduc mașini noi (pentru mine). E ca un fel de joacă de care nu m-aș sătura niciodată!

Știam cum sunt băieții cu mașinile lor (my precioussssss!), dar asta nu m-a oprit să întreb. Ce mi se poate întâmpla?

Liviu, vreau să îți conduc mașina! Mă laaaași?  Măcar un pic, să văd cum merge! (puppy eyes all over, mai ceva ca un câine pofticios la o masă plină de cărnuri)

Nu! Nu! Nu! (cu o față aproape terifiata).  Cum adică ….? 

Liniște câteva secunde, de puteai să auzi și discuțiile pasagerilor din avionul care trecea deasupra noastră.

~  Bine! Când ajungem la benzinărie facem schimb!

 …… Whaaaat? Am rămas puțin perplexă câteva secunde, nevenindu-mi să cred ceea ce am auzit. Adică  …. Adică pot să conduc! Yaaaaaay :D!

Nu mai spun cu câtă febrilitate am așteptat benzinăria aia,o vânam din priviri, nu alta! Și când m-am urcat la volan și am plecat de pe loc ….. Uiiiiiiii! E diferită față de a mea, ambreiajul ține mai sus și e mult mai silențioasă .. și vitezomană! Accelerează așa de lin, nici nu îți dai seama cum ajungi de la 80 la ….. mulți km la oră în depășire :)) Și yay, am putut și eu să depășesc normal! Cu bătrânica mea o manevră îmi ia o eternitate, dar cu asta .. țac, pac, gata, ai trecut! O nebunie! 

Multumeeeesc, Liviu, ai făcut o aniversată vitezomana fericită :)))

Fotografie de final :)


 Detalii tehnice:

Harta traseului:




Harta traseului pe Google Maps:



Profil de elevație:



Drumul de întoarcere cu mașina:


Cati :) joi, 16 iulie 2015 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube