sâmbătă, 6 iunie 2015




Prima parte a turei (ziua de sâmbătă) o puteţi citi aici.

Mmmmmhiam! Buna dimineaţa ..... Nu ştiu dacă m-am trezit de la lumina ce se încăpăţâna să intre prin cort sau de la mişcările colegei mele. Am simţit doar că mi-e suuuper frig (deşi eram cu tot echipamentul de iarnă pe mine, caciulă included!) şi mi-am băgat mai bine nasul în sac, poate reuşesc să mă încălzesc. Colega mea a fost super drăguţă şi a pus un polar peste sacul meu. Mmmm, parcă e mai bine! E timpul să adorm din nou ...
________________________________________________________________________
Când: mai 2015
Parteneri de tură: John, Anita, Picco, Andreea, Adriana
Traseu: Cabana Ciucaş (1.595m) – Şaua Chiruşca (marcaj cruce roşie, lungime traseu 1,3 km, durată aproximativă traseu 30 minute)
Şaua Chiruşca – Şaua Gropşoarele(1.800m) (marcaj cruce roşie, lungime traseu 0,5 km, durată aproximativă traseu 50 minute)
Şaua Gropşoarele - La Răscruce (marcaj cruce roşie, lungime traseu 1 km, durată aproximativă traseu 50 minute)
La Răscruce - Cabana Silva (1.300m)(marcaj triunghi roşu, lungime traseu 3.25 km, durată aproximativă traseu o oră şi un sfert)
Lungime totală traseu: aproximativ 6 km
Diferență de nivel: aproximativ  + 500 m / -500 m
Stare marcaj: foarte bună, atât ca poziţionare, stare şi vizibilitate.
Surse de apă: noi nu am întâlnit nici un pârâiaş pe traseu. Vă recomand să luaţi apă de la cabana Ciucaş.
________________________________________________________________________

Când am redeschis ochii era deja ora 8, iar somnul meu dispăruse cu desăvârșire. Deschid ușa cortului și dau cu nasul de un soare cald și plăcut, tocmai bun de scos izoprenul și de bronzat. Yaaay, așa mai merge! Să mă dezmorțesc un pic, că prea am înghețat azi-noapte! Oamenii erau deja treji, stăteau la vatră de foc și discutau verzi și uscate. Ies din cort și mă îndrept către ei, în costumul de Moș Gerilă în care m-am culcat. John se uită la mine, face ochii cât roata carului de mari și mă întreabă:

 -  Mai fată, tu ai dormit la Polul Nord? Eu am stat în sac în șort și am murit de cald!

Deh, ce să zic ... Am dat din cap, că altceva nu aveam ce să fac :)))
Paznicul nostru de noapte

Baaaai, ce plăcut e la soare! Nici prea răcoare să simți frigul, nici prea tare să simți că te arde. Just purrrrrfect! Stăteam cu o cană de cafea caldă, sorbind din când în când din licoarea magică și neagră, mai ceva ca o șopârlă la veioza aprinsă. Cât de fain e aiiiiici!

Nori la orizont
Prognoza meteo anunța și ceva ploaie astăzi, mai înspre după-amiază.  Norii începuseră deja să se adune deasupra Ciucas-ului și a Zăganului, devenind din ce în ce mai amenințători și negri. Asta ne-a zorit un pic planurile și ne-a curmat leneveala. Am mâncat repede un mic dejun copios și ne-am apucat să strângem corturile. Dau jos supratenta, scot piroanele și acum ... să întorc cortul invers, să îl scutur. Eh, și tocmai atunci s-a pornit o rafală de vânt, de era să mă ridice de jos cu tot cu parașuta mea improvizată. Bine că m-am ținut bine, că dacă nu, mă dădeam cu cortul la vale. Ce parapantă .... paracort :))))

Anita și John au spus că vor să coboare pe traseul pe care au venit.  Așa că am rămas doar patru temerari pentru traseul pe Zăganu - eu, Andreea, Picco și Adriana. Hai să purcedem și noi, că norii aia de ploaie par destul de amenințători ... și vin spre noi!




De la locul de campare până aproape de Șaua Chirusca se urcă o porțiune în gol, după care merge aproape exclusiv prin pădure,  cu ușoare suișuri și coborâșuri. Adriana cu Picco o iau înainte, iar eu și Andreea rămânem în urmă, depănând amintiri din turele precedente la munte. Bine, mai mult în povesteam eu pe unde am fost și ce am făcut, poate-poate o mai conving să mai iasă cu noi în ture :)

Îmi era teamă că o să ne prindă ploaia și că o să ne facă ciuciulete. Dar de unde! Norii plecau din fața noastră la fel de repede cum dispare o felie de tort din fața unui gurmand. Îi vedeam sus cocoțați pe creastă, privindu-ne amenințători și gri, dar când am ajuns sus au dispărut că prin minune. Și vai, ce priveliște frumoasă au lăsat un urmă! Totul era senin și puteam vedea Ciucaș-ul, cu micile lui pete de zăpadă, și chiar și Bucegi-ul, încă alb de nea. Unde e aparatul? Îi musai să trag câteva cadre.... doar câteva .... gen, zeci :))






Între Șaua Chiruşca și Șaua Gropşoarele traseul șerpuiește prin vegetație scurtă și deasă. Eu eram cu ochii în toate părțile, poaaaate a€“poate surprind vreun rhododentron înflorit. Îmi activasem radarul de roz și era la capacitate maximă! Am văzut câteva tufe cu un boboc-doi, dar nici unul complet înflorit. Băăăi, unde sunt toate? Sigur nu s-au trecut, că abia acum au început să apară.... dar parcă sunt prea rare! Ici-colo câte un pixel de roz .... și cam atât! Uof! Bine măcar că am peisaj :)

Ne-am oprit în Șaua Gropşoarele pentru o mică pauză de odihnă și de lenevit la soare. Acum avem acces vizual și la partea cealaltă a crestei și m-am apropiat pentru o fotografie. Și ...... uite-l, maaaa! Rhododendtronul! Aici se pitea! S-a lăsat așteptat, ca o vedetă! Come to the other side, we have .... pink flowers :) Cute pretty flowers! Ce pauză de odihnă? Pauză de admirat :)


Rhododentroooon!

M-am asortat si eu cu floricelele :)

Nu aș mai fi plecat de aici. E fantastic să vezi tot versantul înflorit, colorat, plin de viață.  O adevărată minune! Aș vrea să am cuvinte să pot descrie toată frumusețea de acolo, dar pur și simplu nu pot. Poate că nu sunt cuvinte ... așa că va las să vedeți și singuri :)  




Ne-am desprins cu greu de minunatiade peisaj, recunoscători că am avut ocazia să îl vedem, și am plecat mai departe spre Răscruce. Mai avem o bucată bună de traseu și este destul de târziu. Am avut în continuare noroc cu norii, ne tot respingeam reciproc și asta ne-a ușurat traseul. Nu trebuie să ne mai facem griji de ploaie.



Sosirea la Răscruce a fost marcată de un vânt puternic - exact ca în tura de anul trecut, când era să mă zboare pe sus. Am scos repede windstopper-ul, am îndesat buff-ul pe cap și hai la vale, pe triunghi roșu! Coborârea este un pic mai abruptă decât mă așteptam, dar nimic complicat. Trebuie doar un strop de atenție și concentrare. Un pic cam greu, având în vedere câte brândușe și alte flori frumoase erau pe marginea potecii. Îți furau privirea, nu alta :)




A trebuit să rămân un pic în urmă, deoarece genunchiul meu a început din nou să dea semne de încăpățânare. Aveam bețe, le foloseam (cred eu!) corect, și totuși durea. Hmmm, e musai să merg la un control cât de curând. Până atunci însă, merg încet, să nu îl bruschez sau să îl agravez. Mai bine ajung jos cu jumătate de oră mai târziu, dar în stare bună, decât în mâini. Și trebuie să și șofez până la București!

Ultima porțiune de coborâre mi-a scos peri albi. Abruptă, plină de pietre, mergeam mai încet că un melc! Încercam eu să fac pe breaza și să îi dau un pic mai repede, dar inevitabil  se auzea un “Aaaa!” și mă opream după câteva secunde. Bine, bine, am înțeles! Merg mai încet! Sper să nu mă prindă noaptea pe potecă ...

A fost o adevărată bucurie când am ieșit pe pajiște și am putut vedea Cabana Muntele Roșu la mai puțin de 10 minute de mers. Hai, că am făcut-o și pe asta! S-a terminat! Pot să îmi odihnesc genunchiul un pic! Dar asta după ce ajung la Silva, că dacă mă opresc aici, nu  mă mai ridic! Or să vina cu mașina să mă ia de aici sau mă cară în spate până la cabană. Nu am preferințe de variantă :)


Identificati Muntele Rosu si Cab Ciucas? Sunt amandoua :)

La Silva am dat jos rucsacul și mi-am întins piciorul pe o băncuță - woaaa, cât e de bine! Nu mai doare, nu mai doare! Relaxareeee! Anita și John ajunseseră de aproape o oră și se delectau cu o porție de cartofi prăjiți cu brânză și mujdei de usturoi. Mi s-a făcut instantaneu poftă și mi-am comandat și eu una. Știu că nu e indicat, nu sunt sănătoși, nu fac bine după efort ... dar poți să te pui cu pofta omului :))))?

Cu burțile pline și cu un strat proaspăt de bronz pe piele am plecat spre București. Fericiți, obosiți, dar încântați. Deja discutam următoarea tură .... care e musai să fie Călimani. Și undeva prin iulie. Până atunci însă ..... trăiască rhododendronul!

 
Date tehnice

Harta traseului





Elevaţia traseului




Harta traseului pe Google Earth




Drumul auto Cheia-Bucureşti, pe Google Maps



Utile:
O porţie de cartofi prăjiţi la Cabana Silva e 5 lei, iar o porţie de mujdei 2 lei. Recomand, au fost cei mai buni 7 lei cheltuiţi la munte :))


Cati :) sâmbătă, 6 iunie 2015 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube