marți, 16 iunie 2015



Anul acesta îmi doream să fiu la munte, de ziua mea. Îmi propusesem asta de anul trecut, când mă și vedeam cocoțată pe Moldoveanu în primele ore ale dimineții, dar nu a fost să fie (vremea nu a ținut cu mine, grrrr!). Însă anul ăsta, orice ar fi ... munteee! Poate să ningă, poate să plouă, la munte mă duc! Și nu orice munte, ci într-unul în care îmi doream de multă vreme să merg ... Parâng. Am văzut câteva fotografii ale unor prieteni, de acum câțiva ani, și mi-am zis: “Băăi, ce seamănă muntele asta cu Retezatul!” Și cum eu sunt îndrăgostită de Retezat, era musai să ajung și aici :)

Asta este prima tură organizată integral de către mine. Așa că hai, să ne punem pe treaaba! Trasee posibile, locuri de campare, surse de apă, transport, mâncare, distracție .... totul trebuie să fie pus la punct! Norocul meu e că de fel sunt organizer freak, mai ales când am port responsabilitatea pentru rezultat. Așa că procesul planificării a decurs frumos și fără incidente (majore). Minorele fac parte din peisaj :))
  ___________________________________________________________________________
Când: mai 2015
Parteneri de tură: Roxana, Alice, Elena, Liviu, Dragos, Radu, Matei
Traseu 1: Staţie telescaun (Petroşani) – Vf Parângul Mic (2.074m) şi înapoi (marcaj dungă roşie)
Durată traseu 1: 2 ore dus-întors, cu multe pauze de fotografiat şi râs
Lungime traseu 1: aproximativ 4 km
Altitudine minimă/maximă 1: 1.644m (staţia telescaun) / 2.074m (vârful Parângul Mic)
Diferență de nivel 1: aproximativ  + 430 m / - 430 m
Stare marcaj 1: foarte bună, atât ca poziţionare, cât şi ca vizibilitate.
Surse de apă 1: găsiţi apă la staţia de salvamont, aflată la 5 minute de mers de unde vă lasă telescaunul. Până pe vârf noi nu am mai găsit surse de apă.

Traseu 2: Cabana Groapa Seacă (1.200m) – Pod (1.332m) [mers cu maşinile] – Ref Agăţat (1.700m) (marcaj bulină roşie)
Durată traseu 2: 2 ore şi jumătate
Lungime traseu 2: aproximativ 6 km, dintre care 2 făcuţi cu maşina
Altitudine minimă/maximă 2: 1.200m (Cab Groapa Seacă) / 1.702m (ref Agăţat)
Diferență de nivel 2: aproximativ  + 500m
Stare marcaj 2: foarte bună, atât ca poziţionare, cât şi ca vizibilitate.
Surse de apă 2: traseul şerpuieşte pe lângă râul Roşiile, deci aveţi apă din belşug. Este râu şi la 2 minute de refugiu.
_______________________________________________________________________

Ţrrrrrr! Ceasul sună la ora 04:30... și mă găsește aproape trează, cu gândul la tura de azi. Fac repede ultimele retușuri la bagaj, sorb din mers o gură de cafea și țuști! În stația de tramvai, către locul de întâlnire. La 05:30 ne-am strâns cu toții la o benzinare aproape de autostradă, prilej foarte bun că să ne și cunoaștem - pentru că nu ne știam cu toții între noi. Erau unii oameni care nu cunoșteau pe nimeni, au auzit de tura asta și au spus că vor și ei să vină. Te poți pune cu dorința omului de a merge pe munte :) ?

Traseul a fost clasic: București-Pitești-Râmnicu Vâlcea-Brezoi (aici era să ne încurcăm, noroc cu Radu că a semnalizat din timp : Dreapta! Fă dreapta aici ! )-Voineasa-Obârșia Lotrului-aproape de Petroșani.  Am făcut un pic mai mult decât am estimat noi, și asta deoarece drumul de la Obârșia Lotrului este destul de spart și accidentat.  Nu vă recomand să veniți aici cu mașina joasă, deoarece fie o lăsați pe marginea drumului și faceți autostopul, fie mergeți cu 2 la oră. Sau o împingeți, veți merge la fel de repede :)

Pe drumul ăsta spart  am avut ocazia să văd pentru prima dată Parângul. A apărut brusc, de după perdeaua de copaci, undeva într-o curbă. Am căscat gura ca la dentist :

-        - Băăăăăi, uite Parângul! Şi cât seamănă cu Retezatul !

Aceleaşi creste domoale. Aceiaşi arbuşti şi aceleaşi pietre, acoperite de pete verzi-gălbui. Sigur masivii ăştia doi nu sunt fraţi ?

Prima intalnire cu Parangul

Am ajuns la stația de telescaun undeva în jurul orei 11. Am lăsat mașinile în mica parcare amenajată, am luat bilete și acum ... în sus! E prima dată când merg cu telescaunul, so .... cum se procedează? Mă uitam cu cea mai mare mirare la scaunele care coborau și nu se opreau în dreptul locului de unde credeam eu că o să ne urcăm. Deci ... cum faci? Îl pândești și atunci când apare, țuști! Ca iepurele ? 




Aparent .... da :))! Te urci din mers, și e mai ușor decât am sperat. Yu-huuu, merg cu telescaunul! Mi s-a părut un pic periculos la început și am stat nemișcată,că nu cumva să se bălăngăne scaunul. Și când bătea vântul, mă încleștam de bară mai ceva ca lipită cu superglue. Colegul meu de călătorie mustăcea și zâmbea pe ascuns, amuzându-se de situaţie :)

După ce m-am mai liniștit un pic și mi-am dat seama că nu e așa de ușor să pici de acolo, am început să îmi rotesc ochii în jur. Și panorama e suuuper! Cerul era senin și se putea vedea tot  - Petroșani, Vulcan, chiar și ... băi,ce munți sunt aia din spate? Nu cumva .... ba da! Retezatul! Că tot îmi era mie dor de ei :D

Se vede Retezatuuul :D



Drumul cu telescaunul a durat destul de mult, prilej bun de admirat și para-admirat tot ce era în jur. Când am ajuns sus ne-a izbit un val de frig... brrrr, ce răcoare! Am scos repede un polar și m-am blindat, buff-ul pe cap .... Acum îmi părea rău că nu am luat și mănușile din rucsac :))))

Poteca spre Parângul Mic pleacă din dreptul Salvamontului. Ne-am oprit cu toții la panoul cu hartă, uitându-ne după marcaj și trasee suplimentare. Exact în acel moment iese un om din sediu:

- Unde vreţi să mergeţi?
- Pai... Pe Parângul Mic.
- Ok. Dar să fie Parângul Mic, să nu vă aventuraţi prea departe (ne-a scanat pe toţi şi a văzut că, în afară de bocanci şi un băţ razleţ de trekking, nu aveam echipament).
- O, nu! Azi mergem doar la plimbărică. Mâine vrem să facem Parângul Mare.
- Aha. Să plecaţi de dimineaţă, să vă echipaţi bine, şi să aveţi  pelerină de ploaie la voi. Nu se anunţă vreme prea bună...



Este prima dată când un om de la Salvamont se interesează de traseul pe care vrem să îl facem. Și nu  a fost singurul! Imediat ce am plecat, ne-am intersectat cu un salvamontist ce cobora pe ATV și ne-a întrebat și el unde mergem. Îmi place responsabilitatea lor :)
 
Traseul spre Parângul Mic începe cu o urcare un pic abruptă pe o potecă plină cu pietre și pietricele. Nu este greu, dar se resimt orele de zăcut în mașină. Urcăm și ne minunam de cât de multe baruri și restaurante sunt aici. Parcă ar fi un mic orășel, nu alta! Și glumeam că la întoarcere ne oprim la o bere și la un mic, că ce, asta a traseu ? Plimbărică, dom’le, plimbărică :)))
 
Nu ne grăbeam, așa că mergeam încet, cu ochii în toate părțile după flori. În dreapta stătea semeț vârful Cârja (2.405m), cu văile lui încă acoperite de zăpadă. Oare așa o fi și pe Parângul Mare? Nu mi-am luat coltarii la mine, am considerat că nu e necesar, suntem aproape în iunie! O să aflu mâine dacă am luat decizia corectă ..
 
Varful Carja

Primul popas l-am făcut la un panou indicator, ce ne anunța că mai sunt doar 20 de minute până în vârf. Tot de acolo puteam să mergem la Lacul Mija, pe Cârja sau Parângul Mare. Păcat nu aveam suficient timp, să le facem pe toate. Dar avem ocazie bună să revenim :)


Gasca vesela :)

Nici nu am simțit când am parcurs traseul până în vârf. Este și ușurel ( există potecă cu pietre și pământ, însă e mai ușor pe alături, pe iarbă) și a fost suficient de scurt încât să nu simțim oboseală. Și iată-ne pe Parângul Mic! Nu există plăcuță indicatoare, vârful e marcat cu un tripod de metal.
 
Am facut un mic popas si in varf – unii pentru odihna, altii pentru mancare, iar eu pentru fotografii. Profit la maxim de faptul ca norii ne-au ocolit pana acum si trag cadru dupa cadru. Se vede chiar si Petrosani-ul de aici :)

Panorama de pe Parangul Mic

Panorama de pe Parangul Mic


 Nu am putut sta foarte mult  - vântul a început să bată cu putere şi ne-a luat frigul pe toţi. Un frig din ăla năpraznic, de ne clănţăneau dinţii în gură. Hhhhhhai ssssă mmmmmerrrrgem, cccă îngh-gh-gheţăm aaaici! Am coborât foarte repede, şi nu deoarece ne grăbeam undeva, doar din simpla placere de a ne mişca şi pune sângele în circulaţie :)

Credeam că o să scăpam de vânt deîndată ce ajungem la telescaun. Dar de unde! S-a mai calmat un pic, că să ne dea impresia de căldură și să ne îmbarcăm, dar după aceea .... să te ții bine! Bătea cu atâta putere, încât ne urnea și pe noi din loc! Eu la fel, lipită cu superglue de bară... sau mai degrabă cu mână înghețată și încleștată de frig. Stăteam acolo și tremuram toată, cu windstopperul închis până la gât și gluga trasă peste față. Brrrrrrr!
 
La un moment dat am închis ochii. Cine știe, poate dacă nu mai văd frigul nici nu o să îl mai simt :))) Încercam să mă concentrez pe gândul că în curând o să ajungem jos și o să scăpăm. “Mai e un pic .... Mai e un pic .... Jos e cald și soare... și bine... “€ Repetam în continuu aceste cuvinte și mă îmbărbătam singură. Și nu știu cum, la un moment dat .... am adormit. Da, am adormit! Începusem chiar să și visez :))) ! Noroc cu colegul meu, care mi-a dat un ghiont finuț aproape de terminarea cursei. Că dacă nu .... mai făceam o tură :)))
 
O dată terminată aventura cu telescaunul, este timpul să pornim către Refugiul Agățat, acolo unde vom petrece noaptea și de unde vom ataca mâine Parângul Mare. Ne-am urcat în mașini și am mers până la Cabana Groapa Seacă, locul de unde începe traseul. Planul inițial era să lăsăm acolo mașinile și să începem să urcăm, însă am întrebat pe un om de-al locului și ne-a spus că se poate ajunge cu mașina un pic mai sus. Deci putem scuti măcar o parte din drum cu rucsacii în spinare. Yaaay, o veste bună :)
 
Trasee ce pornesc de la Groapa Seaca

Am înfulecat repede ceva la cabană (că tot avem timp, nu :) ?), ne-am urcat în mașini și hai să pornim spre refugiu, cât încă este lumină. Acum mă bucur enorm de mult că prima parte a traseului am făcut-o cu mașina .... nu îmi imaginez cum mergeam cu burta plină și rucsacii grei în spate. Eram moleșită și adormită numai stând jos  :)))
 
Am mers cu mașinile aproximativ 2 km, până am ajuns la albia unui râu și un podeț. De aici încolo trebuie să ai mașină de teren pentru a trece. Eh, de aici începe urcuşul! Ne-am pus rucsacii în spate (și tot nu știu de ce este în halul ăsta de greu, că în afară de strictul necesar nu am luat altceva! Poate doar prea multe haine :))) ), iar eu, dorind să fac pe breaza (încăpățânată, deh!) mi-am legat și chitara de rucsacul meu. Eu cânt la ea, eu o car :)))
 
Inainte de traseu :)

Traseul până la Refugiul Agățat a durat cam două ore și jumătate, pentru că am mers foarte, dar foaaaarte încet. Toți aveam rucsacii grei, dar mai ales Daniel, care avea un rucac de 100 (da, o sută!) de litri plin ochi. Cu ce? Încă nu știm, dar o să aflăm la refugiu. A fost nevoie că băieții să facă cu schimbul la căratul lui, pentru că mai mult de 20 minute nu reușea nimeni să îl ducă în spate. Băi, dar ce o fi acolo? Vreun cadou pentru mine :D? Dacă e așa, sper să îl care și la întoarcere, că nu cred că încape la mine în rucsac :))
 
Ca și dificultate, traseul în sine nu este greu. Pornește pe o potecă forestieră, după care se intră în pădure și se începe urcușul, susținut pe alocuri, dar pe porțiuni destul de scurte. Se urcă aproape încontinuu, cu pasaje scurte de mers pe drept. Se trece râul de două ori, pe podețe solide. Ultima trecere este la aproximativ 10-15 minute de refugiu.
A fost o adevărată binecuvântare să ajungem la destinație. Yaaay, ne putem odihni! La refugiu mai dăm peste doi oameni, care își puseseră cortul în poienița din față. În rest, toate locurile sunt libere. Asta da veste bună :)

Seară a fost foarte liniștită - cu ciorbă la primus, ceai și multă voie bună. Am făcut un foc și ne-am strâns toți zgribuiti în jurul lui - noaptea era foarte friguroasă. Și cum stăteam noi aşa cu fețele lipite de căldură, îl vedem pe Daniel că începe să umble în rucsac. Eram toți tare curioși ce cărase el pe munte și îl priveam cum îl privesc copiii pe Moșul la serbarea de iarnă. Și prima surpriză - o sticlă de vin! Cu numele meu! Și nu orice vin - ci un roze! Eeee, așa mai merge! Un început perfect de aniversare prelungită :)


 
Nu am stat foarte mult la foc - mâine dimineață ne trezim devreme pentru a pleca pe Parângul Mare. Abia aștept :)


Detalii tehnice:

Elevaţia traseului Telescaun Petroşani – Vf Parângul Mare



Harta traseului Telescaun Petroşani – Vf Parângul Mare pe Google Earth



Traseul cu maşina, Bucureşti-Telescaun Petroşani





Harta traseului Cab Groapa Seacă – Ref Agăţat (cu roşu porţiunea de traseu parcursă cu maşina, cu verde trekking)



Harta traseului Cab Groapa Seacă – Ref Agăţat pe Google Earth (desenat de mine)





Utile:

Tarife telescaun: pentru adulţi - 15 lei, dus-întors, în aceeaşi zi, 10 lei pe un singur sens. Pentru copii sub 12 ani : 10, respectiv 7 lei.
Program telescaun: 09-16. Ultima cursă pleacă de sus la 15:30.

Dacă vreţi să mâncaţi la Groapa Seacă, iată câteva preţuri:
- o ciorbiţă - 10-13 lei
- mămăliguţă cu brânză şi smântână - 10 lei
- diferite cărnuri la grătar/prăjite - 7 lei /100 gr
- o salată de sezon - 4 lei
- clătite (2 la porţie) - 5 lei

Drumul forestier de la Cabana Groapa Seacă până la pod (acolo unde puteți lasă mașinile) este într-o stare acceptabilă. Eu recomand să nu mergeți cu mașini foarte joase, deoarece există riscul să nu puteți ajunge. La pod există loc unde puteți întoarce lejer mașina și pot fi parcate  3-4 automobile.
 
 Refugiul Agățat este în stare destul de bună. Ca  și compartimentare, are un balconaș, un mic antreu în care sunt depozitate lemnele de foc (unde vă puteți lăsa rucsacii) și camera principală - cu o masă, sobă, un mic răftuleț pentru alimente și un pat supraetajat. În refugiu pot dormi până la 10 oameni (câte 5 pe fiecare nivel), destul de lejer. Sunt multe cuie bătute în pereți, unde vă puteți agăța gecile sau pungile cu mâncare.  În fața refugiului aveți loc de vatră, un pârâiaș mic  captat și râul la 2 minute depărtare.

  
Cati :) marți, 16 iunie 2015 0 comentarii

0 comments :

Trimiteți un comentariu

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube