sâmbătă, 3 ianuarie 2015







Recunosc, până de curând nu eram fan al turelor de munte pe timp de iarnă. Mi se păreau dificile, greoaie, cu mult prea mult echipament necesar ... și mult prea frig afară! Mai ales pentru o persoană rea de frig (că mine), căreia îi îngheață mâinile cu 2 perechi de mănuși și 2 perechi de șosete groase în picioare! Brrrrr! Întotdeauna ajungeam la cabană semi-congelată și de-abia puteam să îmi mai simt extremitățile. Însă (că întotdeauna există un însă!), după tura frumoasă pe Peleaga din ultima zi a lui 2013, m-am îndrăgostit iremediabil de munte pe timp de iarnă. Așa că am decis să îmi iau echipament mai bun (chiar și din ăla pentru expediții pe Himalaya! Dacă nici el nu îmi ține de cald, mă declar un caz fără speranță :)) ) și să fac mai mult munte iarna.

 Zis și făcut! Mi-am luat cele necesare (cască, piolet și un fel de colțari mai prietenoși, pentru cei adevărați trebuie să mai aștept un pic) ... și acum? Arată bine, dar nu știu să le folosesc! Și nici nu știu cum ar trebui să mă comport într-o tură de iarnă, sunt alte pericole și alte riscuri la care te expui. Una e când mergi pe poteca vara, când totul e verde și frumos, și alta e iarna, când poți pleca la vale din cauza unui pas greșit sau te suprinde o avalanșă. Sunt situații cu care nu sunt familiară și nu știu cum ar trebui să reacționez. 

 Îmi doream să învăț mai multe despre cum se abordează un traseu iarna, și asta înainte de a mă aventura pe nu știu care creste. Așa că mare mi-a fost bucuria când prietenii din Asociația Oxigen au organizat un mini-curs de pregătire montană de iarnă în Făgăraș,în care instructor principal era Relu Nica, salvamontist în cadrul Salvamont Argeș. Yu-huuuuu, dorințele chiar se îndeplinesc :D

______________________________________________________________________
Când: martie  2014
Parteneri de ieşire: membri ai Asociaţiei Oxigen
Locaţie: Valea Capra, munţii Făgăraş
Durata: o zi
Activităţi: prezentarea echipamentului montan pentru ture de iarnă, utilizarea corectă a pioletului pentru mers, căderea şi oprirea în piolet, exerciţii de oprire a colegului legat în coardă ce a căzut, urcarea şi coborârea pe coardă, legarea în coardă cu/fără carabiniere, rotirea în ham, noduri de alpinism şi escaladă
Instructori: Relu Nica, salvamontist + membri Oxigen
______________________________________________________________________

Când am ajuns la Cabana Capra, deja  nu mai aveam stare. Doream să începem cât mai repede! Am coborât val-vârtej din autocar și am zburat până la locul de întâlnire cu instructorii. Aici l-am văzut pe Relu, care scotea din mașină echipamentele pentru noi toți. Wow, și câte echipamente! Corzi, carabiniere, coltari, căști, hamuri, pioleți, cordeline ..... Era o adevărată expoziție! Cred că nici la magazinele de profil nu sunt așa de multe :))))

Am fost îndrumați să ne luăm ce parte de echipament de lipsea din dotare - eu am luat un ham, pe care l-am și ”imbracat”. Cu casca pe cap și cu pioletul în mână, mă uitam în geamul unei mașini și primul lucru care mi-a venit în căpșor a fost: ”Baai, ce fioroasă sunt! Parcă mă duc la bătaie, nu pe munte! Îmi mai trebuie un scut și gata!” :)))



După ce toată lumea s-a înarmat echipat, am purces către locul de desfășurare al atelierului, și anume Valea Capra, aproape de Transfăgărășan. Nu știam ce exerciții o să facem, așa că în timp ce mergeam îmi imaginam salvări din prăpăstii sau mers pe pante foarte înclinate, opriri din căderi cu pioletul sau câte și mai câte grozăvii de iarnă. Yu-huuu, sunt sigură că o să fie super :)

Hai la scoala! Si ce mai scoala :D

Primul lucru pe care l-am învățat a fost cum să utilizăm corect pioletul  - cum se ține, cum se asigură de ham, cum se utilizează la urcare, la coborâre sau la mers pe curbă de nivel. Și o dată cu asta am experimentat și urcatul, coborâtul și traversatul pe curbă de nivel în mod corect, pe timp de iarnă. A fost destul de simplu, unele noțiuni le știam, altele au fost complet noi (de exemplu pioletul se ține cu ambele mâini când se merge pe curbă de nivel, nu cu una, cum credeam eu). Și după ce am învățat să mergem, am trecut la nivelul următor: oprirea din cădere cu ajutorul pioletului.Tehnica asta necesită un pic mai multă atenție, deoarece ne putem răni în încercarea de a ne opri (există riscul de lovire la cap sau la umăr), de aceea trebuie executată corect.

Suntem cu totii foarte atenti :)
Asa, asa, taie curba aceea de nivel :)

Ooops, am cazut! Dar m-am oprit la timp :)

Și pentru că toți știam (teoretic) cum să ne oprim, Relu ne-a supus la  „the ultimate chalenge”: 

-       - Ia să vă văd, puteţi să vă opriţi şi pe voi, şi pe colegul vostru legat în coardă care a căzut în prăpastie?

Știam că nu are cum să fie ușor - este dificil să te oprești doar pe tine când cazi, d-apoi când ești legat cu cineva în coardă care se  rostogolește în prăpastie! Hai totuși să vedem dacă am vreo șansă!

Cum la noi nu era nimeni în pericol de cădere, cei care opreau erau legați în coardă cu un coleg care se dădea la vale cu sania (pentru a simula căderea). Și ca să fie totul și mai simplu (ca la școală, la problemele de fizică: în condiții ideale :) ), cei care opreau erau deja culcați pe burtă, pregătiți pentru a opri - știau deja ce o să se întâmple și când o să se întâmple. 

Credeam că o să fie simplu .... dar de unde! Când m-a zmucit o dată și a început să mă târască, degeaba înfigeam eu pioletul și mă lăsam cu toată greutatea pe el - aluneca prin zăpadă cum trece laserul prin unt. Că să nu mai spun de zăpada care zbura în toate părțile și intra în ochi și gură, împiedicându-mă să respir sau să mai văd... E dificil, dacă nu chiar imposibil! Din toți oamenii care au încercat, unul singur a reușit să își oprească coechipierul, ceea ce spune multe..

Opreste-teeeee!

Radu incerca sa se opreasca, dar de unde!

Următorul exercițiu a fost urcatul și coborâtul pe coardă, pe porțiunile cu grad mare de înclinație. Am folosit un nod elicoidal cu carabinieră (plus un ham, bineînțeles) atât pentru a urca pe coardă, cât și pentru a coborî. Avantajul acestui tip de nod este că poate fi mutat cu ușurință, însă în tensiune se blochează. Și ca să mi se demonstreze acest lucru, colegii mei dragi mi-au făcut vânt la vale. Am luat o ditamai trântă, dar nu m-am rostogolit până la bază :)))

La coborare :)
Atelierul de urcat si coborat

Stefan explica nodurile :)

Eram la zăpadă de mai bine de 5 ore. Foamea ne dădea la toți ghes să mergem să mâncăm ceva. Și pentru că nu doream să provocăm avalanșe datorate „muzicii” stomacale, am făcut o mică pauză și am mers cu toții să luăm prânzul. Mmm, și după o mâncare copioasă ce merge cel mai bine? Nup, nu aia cu țigara. O siestă sănătoasă! Poate o fi fost de la mâncare, poate de la căldura plăcută ce ne învăluia, dar m-a luat un somn .... mai aveam puțin să pun capul pe masă și să visez că fac toate exercițiile din nou! Noroc cu Relu, care ne-a dat chemarea afară, pentru a continuă trainingul :D

Următorul exercițiu a fost legarea în coardă, cu/fără carabiniere. Pentru asta am utilizat două noduri: un opt și un fluture. Fiecare dintre noi a trebuit să învețe să le facă la perfecție și să se lege în coardă cu încă doi coechipieri, fiind atât capăt de coardă cât și intermediar.Și să se dezlege, evident, că doar nu rămâneam uniți forever :)

Ultimul antrenament din această tură a fost și cel mai distractiv: stăteam atârnați în ham și am învățat cum să ne întoarcem cu capul în jos sau în lateral. Pare simplu, nu ? Ce poate fi așa de greu, faci o tumbă și ajungi cu picioarele la cer. Eeeei, uite că nu e chiar așa! Mie mi-au trebuit vreo 3 încercări ca să reușesc. Iar pentru pivotarea pe lateral tot de vreo 3 ori am încercat. Vorba cuiva: ”Bai, nu mai mâncați atâta,că faceți fundul mare și vă trage în jos!” :))) Dar mi-a ieșit - Yay!

Hiii-ia! Ninja style :D

Uuuu, uite o moneda !

Mi-a părut rău când s-a terminat - simt că mai am atât de multe de învățat legat de acest subiect! Cum să recunoști cornișe de zăpadă, cum să salvezi pe cineva căzut în prăpastie, tipurile de zăpadă și cum se merge pe fiecare .... și multe, multe altele! Sper să se facă și partea a doua, aș veni cu siguranță :)

 Am sărbătorit finalul zilei așa cum știm noi cel mai bine - printr-o cântare! Eram trei chitariști la cabană și fiecare a cântat cât l-au mai ținut puterile - ce ne-a mai rămas după ziua de azi!


Sa cantaaaaam :D

Dar ce să fac, oh, mama,
Curs montan am făcut,
Şi ca să vezi, oh, mama
L-am luat, nu am căzut!
De-acum eu sunt, oh, mama,
Un strop mai învăţat,
Şi pot să merg, oh, mama
Un pic mai relaxaaat! (mental doar:) )


Dacă ar fi să fac un mini rezumat cu principalele lecţii învăţate în această zi, s-ar reduce la următoarele 5:

Echipează-te corect și complet! Întotdeauna adaptează-ţi echipamentul la traseul pe care îl parcurgi.
 
Nu fă compromisuri la echipament! Vorba românului: „Sunt mult prea sărac pentru a-mi permite lucruri ieftine!” Echipează-te cu lucruri de calitate, pentru că, până la urmă, investeşti în viața ta și în siguranța personală (şi a celorlalţi, uneori).
 
Ȋnvață să folosești echipamentul din dotare! Pioletul nu este un ciocan sau un băț de trekking mai fancy, iar coltarii nu sunt niște țepi de zdrelit suprafața zăpezii. Fiecare din ele se folosește într-un anumit mod, în funcție de traseul abordat. Dacă nu știi cum, roagă pe cineva cu experiență în care ai încredere să îți arate modul corect de utilizare.
 
Cunoaște-ți coechipierul! Întotdeauna e bine să știi dacă te poți bază pe cel de lângă ține în situații de criză sau de urgență. Dacă știi că vei merge pe un traseu mai dificil cu o persoană care nu are experiență, gândește-te de două ori dacă se merită sau nu. Eventual mai luați persoane cu voi, cu un nivel de experiență mai mare, de la care novicele să poată învăța :)
 
Cunoaște-ți limitele! Fiecare muntoman visează la crește înalte, aventuri și vârfuri cucerite. Fiecare din aceste  trasee implică însă grade diferite de dificultate, de la „Deja am ajuns? Nu am obosit deloc!” până la „Asa ceva e imposibiiiiiiil!!”. E bine să fii conștient de limitele pe care le ai, astfel încât să ai siguranța că poți parcurge un traseu și să le poți povești și prietenilor tăi că ai ajuns întreg și nevătămat înapoi acasă. Și o dată ce le cunoști, poți lucra ușor-ușor la depășirea lor :)


Hooo-ray pentru lucruri noi invatate !
 
Mă bucur că am avut ocazia să învăț câte ceva legat de mersul pe munte iarna. Și unele cunoștințe sper să nu fiu nevoită să le aplic vreodată, mai ales oprirea căderii cu pioletul :)
 
Extra:
Dacă vreți să aflați mai multe despre nodurile de alpinism (și nu numai de alpinism), puteți arunca un ochi aici.
  
Later edit:
Ȋn urma unor discuţii avute cu diverse persoane pe marginea acestui articol şi a fotografiilor prezentate, simt nevoia să fac următoarea completare: imaginile nu reprezintă întotdeauna modul corect de realizare a anumitor tehnici montane. Sunt doar cu scop informativ, fiind făcute în diferite etape de învăţare – de aceea nu toate ne arată executând corect ceea ce exersam.
Pentru informaţii şi fotografii corecte, citiţi articolele de pe site-urile de specialitate :)


Cati :) sâmbătă, 3 ianuarie 2015 4 comentarii

4 comentarii :

  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube