marți, 29 iulie 2014






Când : iulie 2014
Parteneri de tură : Radu, Vlad 
Traseu : Stația de telecabină Yastrebets (2.380 m) - Cabana Musala (2.389 m)  - Refugiul Ledeno Ezero (2.720 m) - Vf Musala (2.925,4 m) și înapoi (marcaj  dungă roșie, durată aproximativă 3 ore și jumătate; se face aproximativ o oră și un pic între fiecare punct de reper)
Lungime totală traseu : aproximativ 11  km
Diferență de nivel: +545m / -545 m
Surse de apă : puteți lua apa de la Cabana Musala, de la un pârâiaș aflat la aproximativ jumătate de oră de cabana Musala (urcând spre Musala) sau de la refugiul Ledeno Ezero (este un izvor captat puțin mai jos de refugiu,  pe partea stânga cum urci dispre Cabana Musala, se vede o țeava albastră, can't miss it!)
 

Nu îmi plănuisem să ajung în munții Bulgariei vara asta.  De-abia prin toamnă, undeva prin octombrie. Vara era dedicată altui munte - și anume Mont Blanc. Plănuisem plecarea, citisem multe despre traseu, dă-i și fă-ți rost de echipamentul necesar ( și nu a fost simplu să găsesc ochelari de soare care să se pună peste ochelarii de vedere, astfel încât să și protejeze ochiul și să nu arăt că o muscă tete!)și , când mai era o săptămână înainte de plecare ... surpriză! Toate site-urile de forecast meteo  arătau ploaie în toată  Europa centrală și ninsori abundente pe Mont Blanc! Grrrrreat!

Timp de 2-3 zile am verificat toate site-urile de forecast pe care le știam. Nuop, nici o schimbare a€“ plouă și ninge de rupe. Și mai ales lunea, ziua planificată pentru prima parte a ascensiunii. Ce să facem, ce să facem ? Ne-am dat seama că a încerca să urcăm pe zăpada proaspătă era un risc mult prea mare, pe care nu doream să ni-l asumăm.  Și atunci .... ? A..ban.. do ... nam ? Anulăm ? Amânăm ? Reprogramam ? Am ales ultima variantă, cu multă durere și dezamăgire (din toate zilele de vară, tocmai în ASTEA s-a găsit să fie așa de urât ? Mergeau 2-3-4 stropi de ploaie și vreo câțiva fulgi, dar chiar peste 30 cm de zăpadă într-o zi ?). Nu avem cum să ne punem cu natura, e mult mai puternică decât noi :)

Una din ideile după care mă ghidez este că  "Totul se întâmplă pentru binele nostru”. Poate Cel de Sus a vrut să ne protejeze de ceva , poate că nu era timpul să mergem, poate că poate ... Dar cine poate ști ? A trebuit să accept că nu merg în Alpi ( cu niște scrâșnet de dinți și mustaceli, recunosc :) ) și să ne reorientam către altă destinație pentru concediu. Munte , bineînțeles, vrem să urcăm ! Dar unde să mergi ? Peste tot plouă cel puțin o  dată pe zi ..... dificilă decizie !

Tot studiind hărțile meteo ( cred că am devenit expertă deja și le știu pe de rost :)) ) am văzut că în Bulgaria începea “urgia” de marți încolo. Hmmm, deci am avea 2-3 zile de semi-soare, fără ploaie, în care am putea merge să escaladăm ceva. Buuuuuun! Atunci Bulgaria să fie :)
 Reorganizăm rucsacii  (adio mănuși! Adio coltari și ham, căciuli și pantaloni groși! Trecem la echipament de sezon!) și plecăm sâmbătă de dimineață. Ruta aleasă : București- Giurgiu-Ruse-Pleven-Sofia-Borovets. Și am condus eu toooooooot drumul ! Yeah, baby :D !

Am ajuns în Borovets destul de devreme, undeva în jurul orei 4. Știam cam pe unde trebuie să fie campingul ( nu luasem exact adresa), dar ... surpriză! Nu puteam ajunge, deoarece era raliu în Borovets și drumurile erau închise! Ne-am învârtit ca titirezul vreo 20 de minute, până când am reușit să găsim un loc de parcare. Plecăm pe jos în găsirea campingului ... și a două surpriză : borovetsienii nu prea știu engleză. De fapt, în afară de a€”No” , nu prea știu nimic. Noi tot spuneam  “camping” , “tent”,  mimam cortul ( trebuie să mă joc mai mult mima, clar!), dar nimeni nu înțelegea.  Ne desumflasem de tot.  Hai măcar să mergem la masă, poate găsim Wi-fi și ne lămurește Google Maps unde trebuie să ajungem!

Şiii, cum lucrurile bune vin la pachet, am reușit să găsim un local cu mâncare bună și ieftină, Wi-fi și o ospătăriță ce avea cunoștințe avansate de engleză ( raportat la media locală).  Și chiar ne-a ajutat să găsim camping-ul, care era la 2 minute de noi (ruşinică noi, că nu am văzut! Dar ce să îi faci, ne uităm cu stomacul înainte să mâncăm !). Și tot ea l-a sunat pe proprietar, să vină să ne deschidă poarta. I-am mulțumit pe română și engleză, sper să fi înțeles cât de recunoscători eram :)
Camping Borovets, gazda noastra pentru o seara

De aici seara a decurs simplu : montat cort, băut o bere, băgat în cort și dormit. Dormit ... de plictiseală, că altceva nu aveai ce să faci. Stațiunea era tristă, părăsită, cu toate magazinele de ski închise. Terasele erau mai mult goale, iar receptionerele de la un hotel au jucat basket vreo oră și ceva. De mulți turiști ce aveau ...

A doua zi

Rise and shine, everybody! Azi e ziua în care îmi depășesc recordul personal de înălțime ! De fapt, e dublă sărbătoare : prima tură în munți străini și escaladarea celui mai înalt vârf de până acum. Sunt nerăbdătoare să plec, să ajung , să văd , să fotografiez , să .... mda, nu mai beau cafeaua , am destulă energie și fără ea :)

Am fost la telegondolă  la orele 8:40, exact când s-a deschis. La casă era un grup mic de persoane care cumpăra bilete. După ce am cumpărat și noi , se vede cum vin înspre noi un ditamai grupul de oameni (vreo 40-50 ). Hai repede, să prindem loc, că dacă nu stăm aici până mâine!

 Urcarea cu telegondolă e mult mai lînă decât cea de la Sinaia sau Bușteni. Te plimbi 20 de minute și nu simți șocurile la stâlpi așa de mult. Stai liniștit și admiri peisajul ... sau îți imaginezi cum ar trebui să fie, dacă ai norocul nostru și prinzi numai nori și ceață. Eh, să sperăm că se sparg norii în vârf!

Coborâm la stația superioară, la 2.380 m ...brrr, și ce frig e aici! A trebuit să mai pun o gecuţă pe mine înainte să începem traseul.  Prima parte a acestuia este o plimbărică super lejeră de aproximativ o oră până la Cabana Musala . Am poposit doar pentru un  ceai fierbinte, o gustărică și am plecat mai departe.

 De la cabană traseul începe să urce ușor. Totul e pietros, așa că mă simț că în Retezat. Doar că ... e foarte multă lume care urcă! Bătrâni, copii , bătrâni cu copii ... toți merg să urce vârful ăsta! Cred că ăsta e avantajul de a avea transport până la 2.400m... 500 m până îi vârf îi urci lejer :)

In drum spre Cabana Musala

Cabana Musala

 Îmi părea tare rău că vremea nu ține cu noi și că sunt așa de mulți nori gri. Nu era frig, însă imposibilitatea de a vedea peisajele parcă mă făcea să urc fără prea multă tragere de inimă. Vin eu până aici, urc muntele ăsta frumos și să nu am nici o fotografie cu panorama de pe vârf ? Snif ... dar stai! Uite, începe să se ridice un pic norul! Da, da , chiar se ridică! Uite Musala ! Uite vârful ! Ti-hiiii, stai să fac o fotografie! Și încă una, și încă una  :)

Musala e varful cu ... capul in nori :P

Urcușul până la refugiul Edeno Lezero a durat cam o oră și un pic , timp în care ceața s-a jucat de-a v-ați ascunselea cu crestele și lacurile din zonă. Eu mergeam și stăteam la pândă : cum se ridica un pic și aveam vizibilitate ... Țac! O fotografie! Când aveam noroc făceam și panorame :)
 La refugiu s-a schimbat brusc vremea a€“ a venit un nor negru și a acoperit tot , dat TOT! Nu vedeam la 10 m înainte. Și era un friiiig ... mi-am pus tot ce aveam pe mine în rucsac. Să nu ne demoralizăm totuși , să ne continuăm traseul!

Refugiul Ledeno Ezero - sau Everest - si multa ceata :)

De la refugiu există 2 trasee spre vârf : unul de vară, care șerpuiește pe o potecuță, și unul de iarnă, marcat cu stâlpi , care merge pe creastă. Vă recomand să luați traseul de vară, este mult mai ușor. Dacă însă va place scramblingul și cocoţatul pe pietre, traseul de iarnă este făcut pentru voi :)

Urcusul pe Musala - se vede foarte clar marcat traseul de iarna

 Până în vârf am mai făcut maxim o oră. Și exact când am ajuns s-au dat norii la o parte și a apărut cea mai frumoasă panoramă pe care am văzut- o până acum. Niște crește sălbatice și ascuțite, încadrate de nori, și o vale laaaarga căscată pe picioarele lor. Am uitat de tot, de oboseală, de poză din vârf și am fugit către locul de unde puteam să fotografiez. Eram că o musculiță beată și amețită, care nu știa ce să facă prima dată - să facă poze, să radă, sau  să zâmbească ? Hei, sunt Femeia Fantastică, le pot face pe toate trei de o data :)

 Cred că am stat vreo 10 minute să admir (cu gură căscată) minunăția din față ochilor. Și mă simțeam așa de norocoasă că am reușit să o văd! Și recunoscătoare pentru tot :) Vă las și pe voi să admirați, cred că e mai ușor de înțeles emoția :)

Panorama de pe Varful Musala

Hooooray! Sunt pe acoperisul Bulgariei :)

Varful Musala . 2925,4 m .... plus inca unul, ca eram cocotata :)

 Din păcate nu puteam stă mult, trebuie să ne întoarcem și să plecăm mai departe. Am făcut fotografia din vârf și am început coborârea. Dar ce, era că mine ? Acum se ridicase ceața și din partea cealaltă și .. wooooow! Se vede până la Cabana Musala și chiar dincolo ! Și câte lacuri ! Luați-o voi înainte, băieți, eu mai stau un pic să declanșez aparatul !



Se poate vedea refugiul Everest + cabana Musala, daca dati zoom :)

Panorama din apropierea Vf Musala


Am ajuns înapoi la telegondolă în aproximativ 2 ore și jumătate.  După ce am coborât am strâns cortul și am plecat spre Bansko, următoarea destinație. De acolo începe traseul către vârful  pe care vrem să îl atingem mâine, și anume Vihren (2.914 m).

 După ce am trecut de Bansko am urcat vreo 10 km de serpentine ( yu-huuu, serpentinee! ) până la Cabana Banderitsa, unde am și rămas peste noapte.  Am mâncat ceva repede și ne-am băgat la somn, oboseala își spune cuvântul ... mai ales pentru șoferii plimbăreți în munți :)

_____________________________________________________________________________

Traseul pe hartă :



Traseul auto :


_________________________________________________________________________

Costuri:

Taxă trecere pod spre Bulgaria : 13 lei - se poate plăti și în leva.
Rovinietă Bulgaria pentru o săptămână : 10 leva. Vi se dă un sticker care trebuie lipit pe parbriz.
Hartă Pirin și Rila : 8 sau 7 leva fiecare, depinde dacă le luați de la neguțătorii de pe stradă sau din supermarket, unde sunt mai ieftine. Noi le-am luat pe amândouă din Borovets, și am primit reducere 1 leva :)
Taxă campare : 7 leva/persoană
Bilet telegondolă Yastrebets : 12 leva /biletul dus-întors
Magnetel de frigider ( nu se poate fără :) ): 2-3 leva
O bere Kamenitza 0.5L : 2,5 leva
O masă copioasă în Borovets : 10-15-20 leva ( după capacitatea stomacului și foamea acumulată :) )
Un ceai la Cabana Musala : 1 leva

 
__________________________________________________________________________

Utile :

Curs de schimb aproximativ : 2 leva = 1 Euro sau 1 leva = 2.23 RON . Vă recomand să vă faceți un buget aproximativ și să schimbați RON în leva încă din țară. Cursul de la vamă este mai mare și veți intra în concediu ( sau mini-concediu) cu mai puțini leva în buzunar.

Aveți grijă cum conduceți în Bulgaria! Sunt polițiști peste tot ( pe mine chiar m-au oprit pentru un control de rutină. Prima mea oprire de către un polițist :) ), iar amenzile sunt destul de .... hai să spunem că e mai bine să ajungeți cu o oră mai târziu și cu toți banii de concediu în buzunar. Asta dacă nu planificați și o amendă în buget :)


 Nu există taxă de autostradă .

 Bulgarii sunt destul de certați cu limba engleză. Mă așteptam ca măcar în stațiunile de ski, unde vin oameni din toate colțurile Europei, să se vorbească un pic mai bine această limbă. Ah, și cât m-am înșelat! Noi am avut noroc cu tanti drăguță de la restaurantul unde am mâncat, ea mai știa și ne-am putut înțelege .

 Noi am mâncat la un mic restaurant exact lângă  telecabină - Bistro Elite. Pretuile erau ok (mai ieftin că la noi), mâncarea a fost foarte bună, porțiile îndestulătoare. Bonus : ospătărița știa engleză! Bonus 2 : localul are Wi-Fi.

Campingul unde am stat noi este exact lângă telecabină (camping Borovets  - îl găsiți pe Google Maps, iar îl dacă vizualizați și pe Street View îl reperați imediat).  Noi am plătit la numărul de persoane, nu la numărul de corturi. Am putut să băgăm și mașina în curte, astfel încât să nu stea pe stradă. Camping-ul are baie și 2 dușuri cu apă caldă.

Program telegondolă Yastrebets : miercuri - duminică, de la orele 08:30 la 18:30. Yeap, telegondola nu funcționează lunea și marțea, așa că aveți mare grijă cum vă programați ascensiunea pe Musala! Ultima cursă de jos pleacă la 17:30, iar ultima cursă de sus la oră 18:00. Se merge aproximativ 20 de minute cu telegondolă de la stația de jos până la cea de sus și se trece printr-o stație intermediară, aflată la aproximativ 1.800 m altitudine. Aveţi mai jos 2 fotografii cu programul :)




 Există o parcare exact lângă telecabină, cu taxă. Nu știu exact cât este taxa, deoarece nu m-am interesat. Dacă însă nu vreți să plătiți, puteți parca mașină un pic mai sus ( de la intersecție o luați pe  drumul ce are Hotel Samokov pe stânga și mergeți un pic, ajungeți la Hotel Rila, mergeți în continuare și de acolo se pot găsi locuri de parcare).

 Dacă aveți ambiție și vreți să urcați pe Musala din Borovets  fără să apelați la telecabină ( bravooo!), există traseu amenajat . Îl puteți parcurge în aproximativ 4 ore  (din Borovets  până la stația superioară Yastrebets).

 Se poate campa cu cortul atât la Cabana Musala, cât și la Refugiul Edeno Lezero. Refugiul este de fapt o căbănuță mai cochetă, cu camere, mâncare  și toate cele trebuincioase unui muntoman.
 Se poate ajunge cu mașina până la Cabana Musala.


 Hărțile montane sunt scrise atât în bulgară, cât și în engleză :) 

Ȋn caz că vreţi să mergeţi la ski în Borovets, iată o hartă cu pârtiile de ski :


Mai multe poze - un pic mai jos:


Cati :) marți, 29 iulie 2014 0 comentarii Citește mai departe :)

joi, 24 iulie 2014





Când: iunie 2014
Parteneri de tură: Radu, Dan, Vlad
Traseu  Valea Rea (Stâna lui Burnei) – Vf Viştea Mare (2.527m) – Vf Moldoveanu (2.544m) (marcaj triunghi rosu, durată aproximativă 4 ore si jumatate, lungime aproximativă 4 km)
Vf Moldoveanu – Vf Roşu (2.489m) – Vf Galbena (2.419m) – Căldarea Galbena – Valea Rea (marcaj triunghi galben  şi cruce albastră, durata aproximativă 4 ore, lungime aproximativă 6 km)
Lungime totală traseu: aproximativ 10 km
Diferenţă de nivel: aproximativ  +1200 m / - 1200 m
Surse de apă: din abundenţă ! Noi am găsit pârâiaşe aproape peste tot – Valea Rea, platoul de sub creastă, Căldarea Galbena

Ȋn sfârşit a venit vremea şi acestui vârf ! Aveam în plan sa îl fac exact de ziua mea (şi să deschid o şampanie în creastă, alături de oameni dragi mie – unde mai bine să sărbătoreşti , dacă nu într-un vârf de munte?), însă vremea mi-a jucat feste şi în weekendul respectiv a plouat (pardon, turnat) cu găleata. Aşa că m-am văzut nevoită să îmi aniversez ziua de la ameţitoarea înălţime de etaj 2 de bloc, într-un cadru cât se poate de restrâns. A fost foarte frumos, într-adevăr, dar o parte din gândurile mele a rămas blocate pe planul iniţial.

De atunci am tot vânat vreme bună, numai-numai vom prinde un weekend cu vreme ok pe Moldoveanu. Dar de unde! Toată luna iunie a fost o vreme plângăcioasă şi răsfăţată, cu ploi zilnice şi (recunosc !) enervante. Nu cred ca a fost zi de weekend în care pe Moldoveanu să nu fie prognoza de averse, furtună şi fulgere.  Pff, nu a fost o lună bună pentru urcat pe acoperişul României J

Planificarea pentru tura asta a început cu o săptămâna înainte. Ştiam (în mare) cine mă va însoţi, când mergem, unde campăm, ce traseu facem etc.  Ȋn marţea premergătoare plecării – Bam! Delegaţie cu munca la Iaşi, joi şi vineri! Snif ... adio urcat pe Moldoveanu sâmbătă! Ştiam că o să ajung înapoi în Bucureşti sâmbătă noapte (undeva pe la 1-2), obosită dupa drum, stare care nu îmi permite să fac traseu în condiţii optime (şi nedormită, şi obosită J). Singura variantă era sa mutăm toată acţiunea duminică – plecare de sâmbătă la prânz, campare sâmbătă noapte la baza Văii Rele şi să atacăm vârful duminica. Mă bazam pe faptul ca traseul poate fi făcut lejer într-o singuraă zi.

Eeee, și de aici au  început fluctuațiile de schimbări: mulți s-au retras, alții s-au răzgândit sau au spus că vor să vina și ei ... Cert e că din 10-12 oameni câți eram la început am ajuns numai 4! Schimbare mare, dar e bine că tura rămâne în picioare  J

Plecarea a fost sâmbătă la prânz, undeva în jurul orei 14, pe o căldură de ți se afundau bocancii în asfalt. Ne-am strâns cu toții la Hanul lui Manuc și de acolo am tot gonit spre răcoare, bucurându-ne că lăsăm București-ul încins în spate. Ruta aleasă de noi : București - Pitești (pe autostradă) -“ Curtea de Argeș -  Nucșoara -  Stâna lui Burnei. Știam că de la Nucșoara încolo începe un drum forestier de aproape 40 km, care nu este în stare foarte bună ( a se înțelege cu gropi și alte obstacole care te obligă să încetinești și mai mult - de parcă mersul în viteza a doua ar fi de Speedy Gonzales!). Am avut însă surpriza să descopăr că drumul este chiar ok, fără denivelări prea mari, gropi sau alte încetinitoare. Ba chiar e și semnalizat, cu indicatoare & toate cele trebuincioase unui drum respectabil :)

Am ajuns la Stână exact la apus, moment în care am  văzut pentru prima dată ce ne așteaptă mâine la urcat (și ce peisaj!). Hmmm, nu e cine știe ce, tura de pe Negoiu a fost mai grea ... Dar vedem mâine! Acum să mergem să punem corturile și să mâncăm, stomacelele noastre erau deja experte în simfonii și triluri. Ne-am făcut comozi, am făcut un foc strașnic și acum ... hai să ne înfruptăm din bunătăți! Și ce e mai bun decât o bucată de sushi ardelenesc ? Cum ... Nu știți ce e ăla sushi ardelenesc ? Rețeta e foarte simplă : se ia una bunatica slană delicioasă, se unește cu una bucată pâine făcută în casă și se leagă cu una foaie de ceapă verde. Și se savurează alături de o dușcă sănătoasă de palincă, ce te încruntă la ochi și te opărește la stomac :)
Mrrrrr, da’ bun o fost ! Acum hai şi la culcare, mâine ne trezim mai devreme decât găinile să plecăm pe traseu!

A doua zi

„Oare cât o fi ceasul? Afară e aproape lumină, deci ar trebui să fie în jur de .... mai bine mă uit la telefon!” Și uite așa descopăr că e ora 5 dimineața ... și m-am trezit singură, deși alarma era setată undeva la 6. Se pare că pălinca nu și-a făcut efectul complet :))
Până când a sunat alarma am învățat pe de rost fiecare cută a cortului. Și cred că e prima dată când mă bucur că aud alarma ... asta înseamnă că putem pleca! Ies din cort și dau trezirea celorlalți, doar-doar am termina pregătirile mai repede și am pleca mai curând pe traseu. Hai cu Moldoveanu, hai cu înălțimea!

Inceputul traseului

 Am plecat pe traseu undeva în jurul orei 7:30. Traseul începe cu un urcuș destul de lejer, care lasă stâna în spate, undeva prin dreapta ei. Trecem râul care șerpuiește pe lângă stână și de acolo începe efectiv urcușul pe Valea Rea. Nu știu de unde i se trage numele, dar cu noi a fost foarte bună -  în sensul că urcușul nu mi s-a părut foarte dificil, deși se urcă aproape constant. Nu eram singuri pe poteca - ne-am întâlnit cu niște ciobani care mergeau în Valea Viştei (moaaamă, și cum urcau ciobănașii aceia! Kerosen, nu alta !) și cu un cuplu care făceau Moldoveanu a nu știu câtă oară. E bine când nu ești singur :)

Pas după pas, atentă doar la traseu, aud o voce de undeva mai sus : „Uite, se vede deja Moldoveanu!” Unde ? Ridic ochii din potecă și privesc spre zare ... Heeei, uite Moldoveanu! Acolo trebuie să ajungem! Yu-huuuuuu!
Moldoveanuuu :D

 Urcarea ne-a scos într-o vale largă, străjuită de piscuri. Se putea vedea foarte clar Moldoveanu și Viştea Mare, care păreau extrem, dar extrem de aproape. Aveam senzația că în maxim jumătate de oră o să fiu pe vârf, fluturând unul din steagurile de acolo. 

 După  o mică pauză de hidratare & dat iama în bunătăți am continuat traseul, dornici să ajungem în vârf. Am străbătut valea și acum urcat agale către Șaua Vistei. Tot urcând cu ochii spre ținta noastră finală, mai-mai că era să ratez Iezerul Triunghiular, un lac în formă de  (yeap, ați ghicit!) triunghi, aflat sub Vf Moldoveanu, cât și Refugiul Viştea, cu dungile lui albe și roșii, cocoțat cuminte pe șeaua cu același nume. Frumos mai e muntele asta :)
Panorama din Portita Vistei

În Portița Viştei am făcut un mic popas, pregătindu-ne psihic pentru urcarea pe Viştea Mare. Oriunde am citit și pe oricine am întrebat, toți au fost de aceeași părere : urcușul ăsta e crâncen, dur, scoate toată vlaga din tine și te lasă fără nici un fel de energie.  Oare așa o fi ? De unde suntem noi nu pare așa de dificil .... Ok, arată ca un arici zburlit și supărat, însă poate îl îmblânzim în vreun fel :)

Urcusul pe Vistea Mare
 Heeeeei-rup! Începe vestitul și mult-așteptatul urcuș pe Viştea Mare! Traseul e pietros, bolovănos, trebuie să te ajuți și cu mâinile pe unele porțiuni. Un puiuț de scramble .... and I looove scramble! Așa că urc destul de repede, mânată de dorința de a ajunge la capăt și de peisajele care deveneau din ce în ce mai spectaculoase. Din partea cealaltă a muntelui a venit un ditamai norul alb și s-a oprit exact în peretele cu Portița Viştei. Nu știam ce să fac, să urc sau să mai fac încă un cadru ? Grea alegere :)





Un ultim efort ... și am ajuns pe Viştea Mare! Și o dată cu noi și ditamai norul gri, care ne-a blocat vederea spre Moldoveanu. Grrrrr, great! Avem totuși noroc că bătea vântul și l-a dat la o parte, astfel încât să vedem destinația finală. Pe care trebuie să o parcurgem în 15 minute, conform indicatorului.
Părăsim Viştea Mare și atacăm traseul spre acoperișul României. Acesta coboară prin spatele versantului, după care urcă din nou. Știam că între Vistea și Moldoveanu există o porțiune de traseu mai dificilă, numită Spintecătura Moldoveanului, prevăzută cu lanțuri. Nu am văzut poze, așa că nu știam cât de grea/expusă/abruptă este. Nu mi-am imaginat nimic, și bine am făcut: Spintecătura este într-adevăr expusă, însă se poate face lejer, cu multă atenție. Noi nici nu ne-am folosit de lanțuri.

Și iate-ne pe Moldoveanu! Cel mai înalt vârf din țărișoara noastră! Tragem aer adââânc în piept, mândri că am ajuns și aici. Panorama este într-adevăr SUPERBĂ, chiar dacă la orizont sunt numai nori negri care ne amenință cu o ploaie drept recompensă. Dar nu contează ..... suntem aici !

Panorama de pe aceoperisul Romaniei :D
Fagarasul asta .... se mananca sau se escaladeaza?

Aveam două opțiuni la coborâre : fie ne întoarcem pe același traseu ( hm, nu prea mă încântă!) sau mergem în continuare pe creastă și coborâm pe Valea Galbena. Timp avem .... așa că hai pe Valea Galbena. Părăsim Moldoveanu și începem să coborâm ușor, pe un traseu cu marcaje tricolore.

Trei culoori cunosc pe lume,
Adunate în marcaje,
Pe trasee cu renume,
Pe alpinele etaje!


Coborâm destul de mult într-o sa, după care traseul începe din nou să urce. Și tot urcă, și tot urcă .... Eh, avem antrenament, tocmai am făcut Moldoveanu! Mai sus de atâta nu putem ajunge pe aici :). 

Cu fiecare pas pe care îl facem se schimbă peisajul. Dacă până acum era o vale largă, iarbă și multe flori, acum suntem într-un loc plin cu bolovani ascuțiți. Un fel de urcuș pe Viştea mai mic și mai țepos. Traseul culmină cu Vârful Roșu (2.489 m), care din păcate nu este marcat în nici un fel. Traseul continuă lin, cu o coborâre, până pe Vârful Galbena (2.419m), de unde începe și CăldareaGalbenă. Ehee, de aici, doar coborâre! Pregătiți genunchii :)




Urcusul pe Varful Rosu
 Valea Galbena este renumită ( sau cel puțin așa spune nenea Google) pentru cele 4 lacuri glaciare. Dap, sunt patru, deși pe hărți apare doar unul. Cel mai frumos ( și cel mai mare) este lacul Galbena Scărișoara (aflat la 2.200m), după care se succed ( în ordinea altitudinii descrescătoare) Galbena II, Galbena III și Galbena IV, din ultimul formându-se o frumoasă și luuunga cascadă pe versanții Făgărașului .

Galbena I


Galbena II

Traseul șerpuiește lin printre jnepeni și flori de rhododentron, ocolind lacurile când pe stânga, când pe dreapta. Traseul nu era foarte bine marcat, juca v-ați ascunselea cu noi, așa că eram cu toții cu ochii în zare, căutând cruci albastre, purtătoarele noastre către Valea Rea. Eu încercam să le dibuiesc, dar privirea îmi era invariabil atrasă de piscurile pline cu rhododentron și alte tipuri de flori.  O feerie de nuanțe verzi, roz și galbene, un paradis pentru orice grădinar sau iubitor de munte. Heaven îs pink :)

 După vreo 2 ore și ceva de coborât ajungem la buza muntelui, unde un indicator ne anunță că mai avem o oră și jumătate până pe Valea Rea. Începem să coborâm destul de abrupt, în șerpuiri scurte și strânse. Nu este greu, dar oboseala acumulată începe să își spună cuvântul. Aaaaa, uite cascada care se formează din lac! Wooow ... stai să fac și eu o poză! Și încă una, că se vede parcă mai bine la 1 m mai jos .... oops, stai că încurc alți oameni care vor să coboare! Gata-gata, mai fac una și plec! Încă una și mă duc :)




Coborâm într-o vale foarte largă și deschisă, de unde se poate vedea urcușul inițial pe Valea Rea. De acolo se intră în pădure și traseul șerpuiește din nou, în serpentine scurte. După aproximativ o oră de când am intrat în pădure, ieșim exact în punctul de unde am plecat azi de dimineață, Hoo-ray :)!

 Drumul spre casă a fost lung,  dar nu l-am simțit obositor și plictisitor. Da, mă dureau tălpile și aș fi dat orice pentru o cadă maaare cu apă caldă, dar eram așa de fericită! Știu că am construit această fericire cu fiecare picătură de durere și oboseală acumulată pe traseu, că starea de bine și mulțumire nu ar fi putut fi atinsă fără aceste mici „sacrificii” pe care cine nu urcă munții nu le poate înțelege. Dap, mă dor toate cele și sunt fericită pentru asta! A, și bineînțeles recunoscătoare :)

_____________________________________________________________________________

Utile

Traseul de intoarcere pe Google Earth :


Profil elevaţie pentru traseul de întoarcere (Vf Moldoveanu–Căldarea Galbena–Valea Rea):


Din păcate nu am profil de elevaţie şi pentru prima parte a traseului, telefonul meu s-a certat cu receptorul GPS şi nu s-au împăcat decât pe Moldoveanu :(

Pentru mai multe poze, aruncaţi un ochi aici :


_____________________________________________________________________________

De interes :

-       Noi am parcurs drumul forestier în aproximativ 2 ore şi un sfert. Nu se prea prinde radio în zonă, aşa că e bine să aveţi muzică pe telefon sau să vă jucaţi ceva, drumul în sine este plictisitooooor de tot :)

-       Nu se (prea) poate pune cortul la Stâna lui Burnei, din cauza terenului în pantă. Noi am campat la vreo2 km mai jos, unde este o alta stână mai mică. Este şi un râu acolo, aşa că nu veţi duce lipsă de apă. Şi sunt şi locuri de parcare în apropiere :)


-       De la ciobanii de la Stână puteţi cumpăra brânză de burduf la 25 lei kg. Şi este bunăăăă :D
Cati :) joi, 24 iulie 2014 0 comentarii Citește mai departe :)
  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube