miercuri, 31 decembrie 2014



O sa fiu scurtă şi concisă, deoarece ştiu că aveţi multe de pregătit acum, pe ultima sută de metri. Iar eu trebuie să mă apuc experimente culinare – azi incepem cu o delicioasă placintă de mere :)

Ieşiri montane (pe masive, ordine aleatoare) :
Munţii Retezat : 1
Munţii Bucegi :3
Munţii Piatra Craiului : 2
Munţii Făgăraş : 4
Munţii Trascău: 1
Munţii Siriului : 1
Munţii Rila : 1
Munţii Pirin : 1
Muntii Olimp : 1
Munţii Ypsarion : 1
Muntii Căpăţânii : 1
Total masive vizitate: 11

Ieşiri  montane (împărţite pe zile , în ordine descrescătoare):
Munţii Făgăraş : 9 zile
Munţii Bucegi : 4 zile
Munţii Piatra Craiului : 4 zile
Munţii Trascău: 2 zile
Munţii Siriului : 2 zile
Munţii Căpăţânii (Buila Vânturariţa) : 2 zile
Munţii Retezat : 1 zi
Munţii Rila : 1 zi
Munţii Pirin : 1 zi
Munţii Olimp : 1 zi
Munţii Ypsarion (insula Thassos) : 1 zi
Total zile petrecute pe munte: 28

Vârfuri noi atinse ( în ordine descrescătoare a înălţimii):
Vf Musala (munţii Rila) – 2.925m
Vf Mytikas (munţii Olimp) – 2.919m
Vf Vihren (munţii Pirin) – 2.914m
Vf Skala (munţii Olimp) – 2.866 m
Vf Moldoveanu (munţii Făgăraş) – 2.544m
Vf Viştea Mare (munţii Făgăraş)  - 2.527m
Vf Roşu (munţii Făgăraş) – 2.489m
Vf Galbena (munţii Făgăraş) – 2.419m
Vf Vânturariţa Mare (munţii Căpăţânii) – 1.885m
Vf Mălaia (munţii Siriului) – 1.662m
Vf Ypsarion (munţii Ypsarion) – 1.204m
Vf Ṭurţudui (munţii Buzăului) – 1.045m
Total vârfuri noi : 12



Wishlist pentru 2015
  • Sănătate pentru mine şi cei din jur – că e mai importantă decât toate! Un bun prieten avea o vorbă : “Taică, sănătate,ca restul se fură!”  Am ajuns să îi dau dreptate :)
  • Familia întreagă, partenerul şi prietenii mei alături – cei dragi sunt întotdeauna importanţi. Dragostea şi susţinerea lor m-au încurajat întotdeauna să mă descopăr încontinuu, să mă perfecţionez, să îmi urmez toate visele, oricât de nebuneşti ar fi ele. Dragilor, vă vreau alături şi în 2015 :)
  • Mai multe ieşiri montane ca în 2014 – cel puţin 30 de zile petrecute pe munte :)
  • Un vârf de peste 3.500m – nu sunt pretenţioasă, poate fi oriunde pe glob :)))
  •  Cel puţin o ieşire montană în afara ţării – dacă se potriveşte cu dorinţa anterioară, este super, îndeplinesc două dintr-un foc :D
  •  Piaaaan! M-a trăznit tare de tot anul ăsta dorinţa de a învăţa să cânt la acest instrument. Sau cum zic eu : “Eu ştiu să cânt la pian, doar că nu ştiu că ştiu!” Aşa că m-am hotărât, în 2015 îmi iau pian şi mă pun serios pe studiat. De una singură, bineinteles :)
  •  Ȋncă un curs de improvizaţie absolvit. Am făcut pe primul anul ăsta şi mi-a plăcut la nebunieeee!
  •  Competent Communicator sau Competent Leader la Toastmasters  - un super club de public spreaking, unde înveţi să dai fricile de a vorbi în public la o parte
  •  Multe suprize plăcute şi oportunităţi de creştere, pe toate planurile !









 Cadoul meu pentru voi la final de 2014: cea mai frumoasă fotografie din fiecare masiv pe unde m-au purtat bocancii :)

Panorama Poiana Frumoasa - Muntii Capatanii

Panorama Retezat - vedere spre Lacul Bucura
Panorama Bucegi - releul Costila in fundal
Piatra Craiului



Panorama Muntii Trascau - Cosul Boului
Panorama muntii Siriului - Lacul Vulturilor si Lacul Sec
Panorama Muntii Rila
 
Panorama Fagaras - de pe acoperisul Romanei ;)
Muntii Pirin
Panorama de pe Vf Ypsarion, Muntii Ypsarion
Panorama muntii Olimp - de pe varful Skala





Să ne vedem cu bine la anul, dragilor! Vă urez să aveţi parte de un 2015 plin de sănătate, bucurii şi să vă dea Domnul tot ceea ce aveţi nevoie pentru a creşte şi a fi împliniţi pe toate planurile.



La mulţi ani !
Cati :) miercuri, 31 decembrie 2014 2 comentarii Citește mai departe :)

marți, 30 decembrie 2014



Și uite așa s-a mai încheiat un an!  Pentru mine anul ăsta a fost cel mai grozav de până acum (și sper că și pentru voi :) ) deoarece am avut ocazia să fac foarte multe lucruri care îmi plac, să mă dezvolt, să încerc lucruri noi și să cunosc o mulțime de oameni frumoși. Am simțit că trăiesc în fiecare clipă, fie că eram pe un vârf de munte sau pe scaunul de la birou, visând la următoarea aventură pe creste :)
 
 Deobicei profit de ultimele zile din an pentru a face o retrospectivă - ce am realizat, ce am învățat, cum m-a schimbat și m-a îmbogățit anul care tocmai se încheie. Și pentru că suntem în anul de grație 14 după 2000, vreau să va împărtășesc cele mai importante 14 conștientizări pe care mi le-a adus anul acesta:


Zâmbeşte, zâmbeşte şi iar zâmbeşte :)
Viaţa e mult mai frumoasă cu un zâmbet laaaarg pe faţă.

Optimism rulez :D
Privește tot ceea ce ți se întâmplă în mod optimist și încearcă să găsești tot ceea ce este mai bun în orice situație. Pentru că în orice întâmplare, oricât de neagră ar părea, există un strop de ceva bun. Și o dată ce l-ai găsit, parcă nu mai e chiar așa de neagră, nu-i așa :) ?

Ȋngrijorările nu fac bine nimănui.... nici chiar ţie :)
Uuuuu, asta a fost o lecție grea! Erau momente în care îmi făceam anumite planuri și începeam instantaneu : “Bai, dar dacă se întâmplă asta ... ? Sau asta? Oooo, ar fi nașpa să se întâmple așa ...” Până când mi-am dat seama că nu făceam altceva decât să mă îngrijorez pentru ceva ce nu pot controla 100%. Nu pot controla vremea când merg la munte sau nu pot ști dacă mă va lăsa bateria de la aparatul foto în mijlocul munților, că a venit un ger cu minus multe grade. Dar pot în schimb să îmi iau o pelerină de ploaie sau o baterie suplimentară. Așa că am aruncat grijile la gunoi. Cine are nevoie de ele, când am acumulator suplimentar  :D ?

Nu există “nu ştiu” ... există doar “nu ştiu încă”!
Au fost multe situații când am fost pusă față în față cu evenimente sau situații în care habar nu aveam ce să fac, pentru că nu le întâlnisem până atunci. Primul instinct a fost ceva de genul “Pai ..... nu știu! Nu pot să fac asta!” Și totuși... cum ne putem dezvolta, cum putem crește, dacă nu învățând lucruri noi ? Așa că l-am șters pe “nu știu!” mi-am echipat gândirea cu “nu știu încă!” Și uite așa am învățat să improvizez, să merg cu coltarii, să mă dau peste cap în ham sau să fac analize de sistem (asta e de la munci). Lecţia asta o să îmi prindă bine în 2015, când o să învăț să cânt la pian :) Și nu e că nu știu să cânt ..... nu știu încă :)))))




Crezi că  nu mai poţi? Ei bine, te inşeli :)
Țin minte și acum coborârea de pe Olimp. Genunchiul mă durea groaznic, mușchii nu mă mai ascultau, afară turna cu găleata și era beznă de nu vedeai nimic la 2m. Mergeam cu mare dificultate și am avut de nenumărate ori tendința să mă opresc în mijlocul potecii și să urlu: “Nu mai pot!” De fiecare dată însă mi-am dat seamă că oricât de mult aș vrea să mă opresc și să stau, nu este cea mai bună soluție. Oricât aș urla de durere și m-aș încăpățâna să nu continui,  dacă rămâneam acolo îmi era mai rău decât dacă reuşeam să ajung jos. Așa că hai! Mergeam mai încet, dar mergeam. Și după vreo jumătate de oră care mie mi s-a părut o eternitate, am ajuns la autocar. Momentul în care m-am aşezat jos am binecuvântat toate scaunele din lume :))))

Crezi că este posibil? Ai dreptate! Aaa, nu este posibil? Ai dreptate!
Exemplu concret: mi s-au dat niște sarcini noi la job, complet diferite de ceea ce fac eu în mod uzual. Prima dată am fost ferm convinsă că nu o să le pot face ( “Eu, implementare? Habar nu am!  E complex, nu am pregătire, blah bla, blah bla, blah bla....” ). L-am luat pe ”NU” în brațe vreo 2 zile și am fost ineficientă și împrăștiată. Privind însă mai atent situația, mi-am dat seama că dacă am un pic de ajutor din exterior, poaaaate aș reuși să mă descurc cât de cât. Nu perfect, însă suficient de bine. Păi atunci.... hai la treabă!  Am stat vreo 3 zile la client, am învățat multe lucruri noi, am făcut training cu oameni șiam reușit să duc la bun sfârșit ceea ce aveam de făcut. Și culmea ... chiar îmi place! Și mai vreau :))))

Trecutul a trecut. Let it goooo, let it gooo!
Aici mă refer la toate tiparele de comportament și de gândire pe care ți le-ai format în trecut și care acum nu îți mai folosesc. Da, ai avut nevoie de ele la un moment dat în viață, ți-au folosit la ceva, te-au ajutat (sau nu). Dar acum? Acum te mai ajută? Dacă ajungi la concluzia că te poți descotorosi de ele, atunci fă-o. Va fi mult mai bine după :)

Order! Order, I said!
Şi nu numai în sertarul de la birou sau în dulapul de haine. O anumită ordine în gânduri, în fapte şi  acţiuni te ajută să le duci la sfârşit mult mai repede şi mai eficient. Şi cu un consum mai mic de energie :)

Orice drum de 1000 paşi începe cu primul.
Poți avea cel mai frumos vis, cea mai îndrăzneață idee, cel mai kool plan de tură .... dacă nu faci nimic pentru a-l transpune în realitate, va rămâne doar atât .... un vis, o idee, un plan, din miile care nu au văzut materializarea. Poate fi extrem greu sau de laborios ce ți-ai propus, cu multe etape și subetape și sub-sub-etape și să nu știi de unde să începi. Răspunsul e simplu : începe! Începe de undeva! O dată ce te afli pe drumul spre materializare, la fiecare pas vei găsi noi și noi metode prin care să îți vezi visul cu ochii. Și chiar dacă nu ești sigur că ai cea mai bună soluție sau că ești pe drumul cel bun, îți va fi mult mai ușor să te ghidezi o dată ce ai început. 
 
 Și mergi în continuare! Pas după pas, ușor-ușor vei ajunge acolo unde vrei :)



Toate trec. Absolut toate :)
Şi bunele, şi relele. Nu o să fii cel mai bun din lume o viaţă întreagă sau nu o să fii supărat şi trist până la adânci bătrâneţi. Fiecare situaţie sau experienţă vine, te învaţă ceva, după care pleacă şi vine alta în locul ei. Deci bucură-te de experienţele frumoase şi ai siguranţa că cele rele vor dispărea în curând :)

Există cel puţin 2 moduri de abordare pentru orice situaţie. Sau 2 soluţii pentru orice problemă.
Chiar si pentru cele care par mai negre decat gaurile negre vopsite cu carbune, privite prin ochelari de sudor, intr-o noapte fara stele. La orice problema pe care o intalnesti exista cel putin doua moduri prin care o poti rezolva, daca nu trei. Chiar daca nu le vezi pe toate, sa stii ca exista. Si nu trebuie sa ma crezi pe cuvant ... intreaba vreo 3 prieteni buni si le vei afla cu siguranta ;)
         
Nu poţi controla totul.
Pe asta o știam, însă o tot uit în unele momente, de exemplu când s-a anulat tura din Mont Blanc pentru că în Chamonix ploua cu găleata EXACT când trebuia noi să urcăm. “Cum mă, să plouă exact în săptămâna aceea, iar înainte și după să fie un soare de Caraibe? Cuuuuum?” Grrr, mrrr, zbârrr, carrr.....  Gâjâiam mai tare că un motor de tractor de supărare :)))

 Eh, și acum... ? Avem o săptămână de concediu în care nu putem face aproape nimic, că în toată Europa boceau norii mai ceva ca fetele la filmele siropoase. Tot analizând hărțile meteo, am întrezărit o portiță mică de senin în Bulgaria. Acolo mergem! Și într-adevăr, am avut parte de vreme ok la urcarea la Musala, iar pe Vihren am prins soare și doar câţiva nori. A doua zi însă, la întoarcere, ne-a plouat încontinuu.

Deci nu poți controla totul. Poți însă cotrola reacția la ceea ce se întâmplă :) 

Viaţa e minunată, dacă îi dai ocazia să îţi arate!
De prea multe ori ne facem prea multe planuri sau suntem prea focusati pe anumite lucruri - și așa pierdem din vedere lucrurile cu adevărat importante și frumoase. Când am văzut cerul senin în decembrie, după mai bine de o lună de înnorat, mi-au dat lacrimile de fericire și m-am bucurat enorm de mult - nu aș fi crezut niciodată că o să mă simt așa de bine când văd o bucată de cer albastru și niște raze de soare. Mergeam spre muncă și mai aveam puțin și săream de fericire, aș fi lucrat de pe balcon, numai să mă mai bucur un pic de priveliște :)))

 Da, viața e minunată! Imprevizibilă, savuroasă, neașteptată, plină de lecții și de experiențe de tot felul, cu răsturnări de situații și aventuri la tot pasul! Ești gata să o trăiești :) ?

Fii recunoscăto(a)r(e) pentru ceea ce ai
Oricât de puțin ți s-ar părea că ai, întotdeauna este bine să fii recunoscăto(a)r(e) pentru tot ceea ce ai deja. Și ai, crede-mă -  fie că e vorba de sănătate, minte limpede, o pernă pe care să îți pui capul seara, o mâncare bună și caldă, o familie sau un loc pe care îl poți numi “acasa”. Sunt lucruri pe care în societatea actuală le privim că fiind “normale”, fără să realizăm cât de binecuvântați și privilegiați suntem că le avem pe toate. Și dacă nu mă crezi, adu-ți aminte: cum te simți când eşti bolnav? Când ai o răceală puternică sau o gripă rebelă, ce te ține la pat câteva zile ? Eh, și cum ar fi dacă patul acela nu ar fi...?

  

 Și așa, că de final, vă las cu un mic text care pe mine m-a făcut să îmi schimb un mic modul de a privi situațiile din viața mea. Așa am învățat să văd ceea ce este mai bun în orice situație, oricât de neagră mi s-ar părea, să fiu optimistă, zâmbăreață și nu în ultimul rând... recunoscătoare :)

Sunt recunoscător / recunoscătoare….
  •  Soţului/soţiei care sforăie toată noaptea, pentru că doarme acasă cu mine şi nu cu altcineva !
  •  Fiicei mele adolescente care se plânge că trebuie să spele vasele; înseamnă că este acasă şi nu pe străzi.
  •  Impozitelor pe care le plătesc; înseamnă că sunt angajat.
  •  Murdăriei de curăţat după o petrece; înseamnă că am fost înconjurat de prieteni.
  •  Hainelor care sunt puţin cam strâmte; înseamnă că am posibilităţi de hrană.
  • Umbrei mele care mă însoţeşte la muncă; înseamnă că sunt afară la lumina soarelui.
  • Podelei care trebuie ştearsă şi ferestrelor care trebuie spălate; înseamnă că am o locuinţă.
  •  Tuturor nemulţumirilor la adresa guvernului pe care le aud; înseamnă că avem libertatea cuvântului.
  •  Locului de parcare pe care îl găsesc tocmai la capătul parcării; înseamnă că pot sa merg şi că am fost binecuvântat cu un mijloc de transport.
  • Zgomotului pe care trebuie să-l suport de la vecini; înseamnă că pot auzi.
  • Grămezii de rufe de spălat şi călcat; înseamnă că am haine de îmbrăcat.
  • Oboselii şi durerilor musculare la sfârşitul unei zile; înseamnă că am fost capabil să muncesc din greu.
  • Soneriei care mă trezeşte în zorii zilei; înseamnă ca sunt viu.















O să revin mâine cu o retrospectivă montană a anului 2014 și cu listă (sper eu decent de lungă :)) ) de dorințe pentru 2015. Până atunci, mi-ar place să știu cum a fost anul acesta pentru voi, cum v-a schimbat, ce ați realizat, ce ați învățat. A fost un an bun sau dimpotrivă, plin de experiențe mai puțin plăcute? Cum v-ați îndeplinit visele în anul de ce tocmai se încheie :) ? Uuuu, abia aștept să ascult poveștile voastre :D
Cati :) marți, 30 decembrie 2014 0 comentarii Citește mai departe :)

luni, 29 decembrie 2014




Cum puteam sărbători cel mai bine 1 Decembrie, dacă nu pe munte ? Şi nu orice munte – ci în Făgăraş! Cel mai înalt masiv, pentru cea mai naţională sărbătoare :)
__________________________________________________________________

Când : noiembrie - decembrie 2014
Parteneri de tură : Relu Rica + membri ai Asociaţiei Oxigen
Traseu: nu am facut traseu, ci antrenament
Lungime totală traseu: nu e cazul
Durată totală traseu : nu e cazul
Diferenţă de nivel: nu e cazul
Surse de apă : nu e cazul
___________________________________________________________________

Așteptam această tură cum  îl așteaptă copii pe Moș Crăciun - cu sufletul de gură! În primul rând, nu mai fusesem la munte de peste o lună de zile, și acest lucru se simte (ca să nu mai vorbim de dor!). În al doilea rând, doream din tot sufletul să scap din București-ul cel fără de soare, cu cerul acoperit în totalitate de nori gri. Speram că la munte să am parte măcar de o rază de soare, că să nu uit cum arată :))

 Am plecat dis-de-dimineață din București, pe aceeași vreme mohorâtă ce nu vrea să ne dea pace de aproximativ o lună. Am gonit cât am putut de repede spre Transfăgărășan, unde ne-am oprit la cabana Capră. De aici trebuie să mergem pe jos până aproape de tunelul de la Bâlea Lac. 

 Am început să urcăm încet, bucurându-ne de priveliște. Chiar dacă e înnorat și nu se vede o rază de soare, peisajul este cu mult mai îmbucurător decât blocurile gri din București. Ah, și ce amintiri frumoase am în locul ăsta din Făgăraş! În căldarea Capra, la începutul anului, am făcut un curs de pregătire montană pentru avansați, în care bunul nostru prieten Relu Rica ne-a învățat cum să mergem și să cădem cu pioletul, cum să urcăm și să coborâm pe coardă și multe alte lucruri folositoare muntomanului pe timp de iarnă :)

Când am ajuns la Cascada Capra ni s-a deschis cea mai frumoasă priveliște în fața ochilor: Transfagarasul acoperit de nori! Era ca un fluviu de nori ce aluneca ușor printre piscuri... Am rămas înmărmurită în mijlocul șoselei, cu gura căscata și ochii ațintiți ... bine că nu mai era nimeni prin preajmă să mă vadă, că se alegea cu o porție bună de râs :))) Vă arăt și vouă, să vă convingeți singuri de minunățiile de acolo!

Transfagarasanul si o mare de nori :)

Fara cuvinte ..... doar .... UAU!

După vreo două ore de urcat și plimbare ușoară am ajuns la cabană, aflată exact lângă tunelul ce iese la Bâlea Lac. Și e o minunăție de cabană, cu toate condițiile: un șemineu călduros, multe locuri de cazare, o bucătărie complet utilată, o priveliște grozavă și cei mai grozavi oameni pe care îi puteam întâlni - oxigenatii :) Rețeta perfectă pentru un sejur fantastic!
 Seara respectivă a fost una de relaxare și petrecere - am râs, am cântat, am povestit și am mâncat cea mai bună mâncare de cartofi cu carne făcută la ceaun. Așa, ca la munte :)

A doua zi

M-am trezit destul de dimineață, înaintea tuturor. Afară era lumină, dar nu se vedea nimic - era o ceată deasă și groasă, abia dacă vedeai la 10m. Și nici urmă de soare :( Uf, sunt la 2.000m altitudine și nu pot vedea nimic de toată ceața asta!

Ceata ... ceata peste tot! Si ninsoare :)

Am făcut o cafea, am mai băgat un semn pe foc și m-am așezat în fața șemineului, cu o cană aburindă de licoare neagră, ascultând doar trosniturile lemnelor și flăcările care începeau să se întețească. Și acolo, în liniștea aceea profundă (întreruptă din când în când de vreo sforăitură sau două), cu privirea hipnotizată de foc, mi-a trecut un gând fugar prin căpșor : „Băăăăăăi, sunt cea mai norocoasă persoană din lume! Familie, sănătate, munte, partener, prieteni, o cană de cafea și dimineață asta ...... ce poți să îți dorești mai mult ?” Și răspunsul a venit singur, neinvitat : „Mai multe dimineți! Aaaa, și o chitară pliabilă, de buzunar!” Mda, mintea mea cea creață :)

După ce s-au trezit și ceilalți a venit timpul micului dejun. Și ce mai festin! Am pus toți ceea ce am adus de acasă pe masă dinspre geam, iar Relu ne-a adus bunătăți : cărniță, cașcaval, pâine bună-bună și alte delicii culinare specific românești. Mamăăăă, de ce mi-am uitat stomacul de rezervă acasă ? A, da, stai că încă nu am unul ! (poate vorbesc cu Moşu’ să îmi aducă unul :D). Nu știam din ce să mă înfrupt prima dată: cașcaval, brânza cea bună sau șuncă cea delicioasă? Ia să luăm câte un pic din fiecare, să nu se supere nimeni :)

Eeeh, și acum după un mic dejun așa de plin, aveam energie să mut munții din loc! Nu mai aveam răbdare, dansam pe loc și abia așteptam să ieșim afară. Când m-a văzut Relu că un titirez turbat, m-a trimis (în glumă) la deszăpezit oblonul de lemn din lateralul cabanei. Ahaaa, atât am așteptat! M-am îmbrăcat cât am putut de repede, am luat prima lopată pe care am găsit-o și am început să lopătez zăpada în vale. După vreo 10 minute, am început să mai dau din polare jos - te încălzești repede de tot când deszăpezeşti! După încă 10 minute am renunțat și la mănuși, că nu mai puteam :))) După încă 20 minute, cu dureri de spate și transpirată că după o ploaie rece, m-am proptit în lopată și am exclamat fericită : „Gataaa! Job done!” Dizlocasem vreo 2 metri cubi de zăpadă :))))

Planul inițial era să facem azi un mic traseu prin împrejurimi, însă vremea capricioasă ne-a stricat planul. Așa că s-a decis să rămânem împrejurul cabanei, să facem câteva exerciții de salvare. Iu-huuu, învățăm lucruri noi! O să ne prindă bine :)

Primul lucru pe care Relu ne-a învățat a fost să facem amaraje în zăpadă, utilizând doar ceea ce un muntoman are deobicei la el într-o tură montană - rucsac, piolet, un băț de trekking etc. Și deși la început am fost sceptică și nu am crezut că un morman de zăpadă poate să țină un om, practica mi-a demonstrat că poate ține chiar mai mulți. Wow!

Ia sa vedem.... tine amarajul asta ?

Următorul exercițiu a fost salvarea unui camarad căzut în prăpastie. La ăsta am fost foarte atentă și am învățat cât am putut de mult - nu de alta, dar nu știi când ai nevoie de aceste cunoștințe! Relu a fost sever și ne-a pus să executăm corect fiecare etapă de salvare, explicându-ne de fiecare dată cu răbdare ce trebuia să îmbunătățim. Am făcut exercițiul ăsta de câteva ori, ultima dată simulând o salvare reală, în care „victima” a opus un pic de rezistență când era trasă în sus, pentru a simți adevărata greutate a celui pe care îl salvezi. Băi, și e greu! Chiar și cu o persoană mică și ușoară, a trage pe cineva din prăpastie necesită multă muncă! Mă uităm la băieți, care erau 4 (toți unul și unul!) și încercau să îl scoată pe Natu, un om mai solid. Și de-abia dacă reușeau să îl miște :)

Asa pica "victima" noastra, cu gratie si in picioare :)))
Te salvez eeeeeeeu !
Heeeei-rup! Bai, cate sarmale a mancat omul asta :)))) ?

Și soarelui i s-a părut interesant ceea ce făceam noi ... așa că a scos capul de după nori să ne observe mai bine! Yaaaay, soare, după o lună de cer noros și acoperit! Nici nu pot descrie bucuria care m-a cuprins când am văzut razele printre nori! Între timp se ridicase și ceața, iar peisajul a devenit .... ei bine, așa mai vorbim de munte! Am tras cadru după cadru, să surprind fiecare detaliu. Bine că am baterie suplimentară :D

Soareeee:D


Ultimul exercițiu a fost legatul în coardă fără ajutorul carabinierelor (utilizând doar noduri) și mersul în coardă, în șir indian. Ne-am reamintit nodurile învățate la Memorialul Alin Tavă de anul acesta și mi-am dat seamă că trebuie să le rememorez mai des - de două ori pe an nu e suficient. O să îmi iau cordelină și o să o înod până știu să le fac cu ochii închiși :)

Inainteee.... mars!

Eu am profitat de câteva moment libere să îmi probez coltarii - este prima pereche pe care o am și zăpada de aici este perfectă pentru acomodare! ÎI pun peste bocanci și încep să merg că o mică rață - nu de altă, dar prima regulă pe care o știam despre coltari este următoarea: „Nu merge cu picioarele prea apropiate, că s-ar putea să te trezești cu o gaură în bocanc sau parazăpadă!” După vreo 5 minute mi-am dat eu seamă cum e cu coltarii ăștia și am început să merg mai normal :))

Yu-huuu, incaltari noi :D


Eh, și acum să îi și testăm, să vedem cum țin! Am găsit lângă un perete de stâncă o movilă mare de zăpada și am început să o urc. Băi, și ce ușor și fără efort se urcă! Parcă nici nu zici că urci pante de 45 de grade! Am urcat până aproape de partea de sus, după care am început să cobor. Scârț, scârț, scârț .... și poc! Am intrat cu piciorul stâng până la coapsă în zăpadă! Oookey, and now what? Am încercat să îmi scot piciorul, dar nici nu se clintea. Am tras, l-am mai mișcat ... dar aș, nici măcar un centimetru nu l-am urnit. E timpul să apelăm la specialiști!

-      Reluuuuu!
-      Ce e?
-      Ce faci când rămâi cu un picior adânc înfipt în zăpadă şi nu reuseşti să îl mai scoţi?
-      Te rostogoleştişi îl scoţi!

Am incercat – şi chiar funcţionează :)

La lăsarea serii ne-am adăpostit în cabană și învățăturile au continuat ... cu noduri! Elicoidal cu carabă, prusic, fluture, opt simplu și dublu ... toate s-au perindat prin fără ochilor noștri și am învârtit de bucățile de cordelină până ne-au ieșit. La final, Relu ne-a dar test -  ne chema la el și ne punea să îi facem câte un nod. Dacă nu era bine, ne „altoia” cu o ditamai lingură de lemn și ne punea să îl repetăm până îl făceam corect. Și uite așa s-a terminat sesiunea de pregătire ;)

Noduri, noduri .. de toate marimile, pentru toate corzile, cu carabiniere sau fara, blocatoare sau mobile :)

Seara a fost la fel de plăcută ca precedentă a€“ cântare, foc și cea mai bună fasole cu ciolan pe care am mâncat-o anul asta. Yu-huuuu, să tot vii aici !

Mi-a părut foarte rău când dimineață a trebuit să plecăm. Cum poți să părăsești un loc așa de frumos și primitor? Aș fi vrut să mai rămân vreo lună pe aici, să mă deconectez de tot și de toate. Brrr, și numai gândul că am întorc într-un București gri și fără soare mă întristează.... Dar lasă că ne întoarcem aici și altă data ... și o facem și  mai, şi mai lată :D

Radu la coborare

Ningeeee :D

Transfagarasanul la intors :)


Pentru mai multe fotografii, aruncaţi un ochi aici:



Costuri:
O noapte de cazare la cabană: 30 lei

Utile:
Cabana este foarte spaţioasă şi dispune de multiple facilităţi: paturi (eu am numărat cel puţin 24 locuri de cazare în 6 paturi duble suprapuse, dar mai sunt camere!), bucătărie utilată complet, şemineu, toaletă interioară. Nu este însă apă curentă, trebuie să luaţi de la un râuleţ captat la 5 m în faţa cabanei sau de la unul aflat în apropierea Transfăgăraşanului.

La cabană nu există mâncare gătita sau ceaiuri/cafele pe care le puteţi cumpăra. Puteţi achiziţiona în schimb bere, apă sau suc.


Cati :) luni, 29 decembrie 2014 0 comentarii Citește mai departe :)
  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube