luni, 6 mai 2019


Cred că ăsta e titlul de jurnal care îmi place cel mai mult - atât de intuitiv, de simplu, de … evident =)))

Aveam două zile libere până de Paște, 2 zile în care la munte se anunță frumos și soare. Aaaargh, nu e de stat în casă! Ia să dau o fugă rapidă până la munte, așa, lejer, de o zi, să îmi reîncarc bateriile înainte de Paște și cântarea de la Costinești! Buuuuun! Unde să merg? Nu am mașină, așa că opțiunile sunt destul de limitate. Pot să fac ceva prin Bucegi sau prin Piatra Mare. Hmmmm… hai în Piatra Mare, nu am mai mers de ceva vreme pe vârf și e un traseul accesibil.  Nu ar trebui să fie multa zăpadă pe traseu - e doar sfârșit de aprilie :)

A fost o provocare să mă trezesc la ora … brrrrrr, 4 și un pic. Somn, somn … sooooomn! Am mers teleghidata până la bucătărie și mi-am făcut cafea, am înfulecat repede ceva, am băut licoarea magică și neagră … eh, parca așa e mai bine! Pot să țin ochii deschiși :)))) Și am suficientă energie să ajung până în tren, unde intenționez să trag un pui de somn de toată frumusețea =))) Ceea ce s-a și întâmplat =))

Am coborât în Timișu de Jos, pe o vreme super călduroasă și senină. Yaaay, o să am parte de o super tură! Se anunță niște ploicică mai spre după-amiază, dar sper să mă ocolească cu succes :)))

Am ales să urc pe la canion - să îmi reamintesc cum arată și fară suprapopulație. Mergeam încet, fară grabă, bucurandu-mă de liniște și cântece de păsărele. Aaah, ce bine e când nu sunt oameni pe traseu! Și nu e nimeni care să mă grăbească, să mă zorească, să tragă de mine, să mă împingă de la spate. Libertateeeeee pe poteci :)

Am ajuns la intrarea în canion după aproximativ o oră .. și descopăr că este închis! Oh well, s-a dus visul de a escalada scări :))) Bine că exista traseu ocolitor. Heeei-rup! Un pas, și încă un pas, și încă unul … uitasem că prima parte este mai abruptă, cel puțin până când se intersectează cu traseul de coborâre spre ieșirea din canion. Am vrut scări? Ia și urcă :)))




Dacă  nu ați fost până acum singuri într-o pădure, recomand experiența. Mi se pare extraordinar să mergi pe cărare fară grabă, în cântec de pasări și foșnet de frunze. Să simți că ești unul cu natura, că nu ai nevoie de altceva decât de ceea ce ai cu tine în momentul prezent, bucuria parcurgerii traseului - o fi de la natură sau de la Săptămână Mare? Nu contează sursa - se simte așa de bineeee :D

Primele porțiuni de zăpadă au început să apară, o dată cu înaintatea în altitudine. Am fost nevoită să folosesc bețele și din când în când să fac mici scărițe pentru a urca. Am și colțărașii la mine, pentru orice eventualitate, însă chiar sper să nu îi folosesc astăzi. Chiar vreau să cred că vine primăvara … cu toate că sunt înconjurată de zăpadă, am geacă pe mine și pufoaica în rucsac =)))





Până la cabană am mai făcut aproximativ 2 ore, în mers lejer și cu câteva opriri pentru ceva dulce. Aaaah, finally, doi stropi de odihnă :) Am făcut un popas mai mare pe platou, admirând Brasovul și vârful destinație de astăzi. Aș fi vrut să mănânc ceva mai mult, însă eram conștientă că dacă mă pun acum pe mâncat nu o să mai am nici chef, și nici energie pentru a continua. Aș fi preferat oricând o tolaneala pe iarbă și un puiuț de somn :)))) Așa că o să păstrez festinul pentru la întoarcere. Hai sus, mai e doar o oră :)





Traseul te poartă prin pădure încă vreo jumătate de ora, după care se iese la un punct de belvedere. Aaaah, uitasem de stancile astea mari, înainte de a ajunge pe platou! Și de micul pasaj de urcare ce mă duce cu gândul la creasta din Buila Vanturarita! Wow, se vede că nu am mai parcurs traseul ăsta de ceva vreme :))) Am pornit-o voinicește, ocolind limba de zăpadă. Și după ce am ieșit sus … ah, da, partea asta de traseu o recunosc! Se merge pe curbă de nivel până pe vârf :)

Era încă multa zăpadă pe platou, așa că am mers cu precauție. Să nu trag o căzătură și o alunecare exact acum, la final :))) Parcurg și ultima panta înainte de finish … și gata, iată-mă pe Piatra Mare! M-am sincronizat perfect cu soarele, care și-a ițit și el capul de după nori! Yu-huuuuuu!








Am făcut pauză de dulcegării și o mini-ședință foto în toată regula. Cu maimuțăreli, dans, hlizit cu toți dinții la cer și zâmbit necontrolat. A fi doar tu pe vârf are avantaje nebănuite =))) Și aș mai fi stat un pic la soare, să prind o pojghiță subțire de bornz, daca nu ar fi început să picure! Ai măăăăă! Până acum a fost cu vreme de vis, iar acum îi dă cu ploaie! Sper să nu apară și blitz-urile cerești, asta ar mai lipsi din ședința foto :)))







Am coborât destul de rapid, cu intenția de a ajunge în pădure. Afara începuse să picure destul de bine, și îmi doream să ajung cât mai repede la cabană, pentru o porție de ceva cald. Și că în poveștile cu Murphy, cum am intrat în pădure, cum s-a oprit ploaia și a dat soarele :)))) Și era un soare cald, plin, de-ți era mai mare dragul să te întinzi pe iarbă. Mai-mai că m-aș întoarce înapoi =)))

M-am oprit la cabană pentru o ciorba delicioasă de cartofi cu tarhon (și mamăăăă, ce bine a intrat după duşuială și efort! Caldă, gustoasă, aromată! Miaaaam!), am făcut poză cu măgărușii (altfel nu se poate!) și am pornit-o spre Timisu de Jos, de data asta luând-o pe Drumul Familiar. E ceva mai lung, dar și mai prietenos cu genunchii. Și coboară, și coboară, și coboară…  la un moment dat mă plictisisem de atâta pădure și foșnet de frunze :))))  Când am ajuns din nou în poiana în Dâmbu Morii, vremea era la fel de frumoasa și însorită că atunci când am plecat dimineața. Nici nu intuiai că sus am tras o repriză de ploaie :)))








Simt nevoia să sărbătoresc cumva tura asta. Hmmm,ceva bun, ceva răcoros … aaaa, știu! Înghețată :))) Și nu cu una, ci cu două, că îmi era super poftă! Aşaaaaa! Sfârșit perfect pentru o tură extraordinară :)


Timpi intermediari:

Dâmbu Morii - Canionul 7 Scări: 1 h
Canionul 7 Scări - Cabana Piatra Mare (pe traseul ce ocolește Canionul 7 scări): 2h 20 min
Cabana Piatra Mare - Vârful Piatra Mare: 1 h
Vârful Piatra Mare - Cabana Piatra Mare: 1 h
Cabana Piatra Mare - Dâmbu Morii (pe Drumul Familiar): 2h 15 min

Detalii tură:
__________________________________________________________
Când: aprilie 2019
Durată: 1 zi
Parteneri de tură: amici întâlniți pe traseu
Traseu: Dâmbu Morii - Canionul 7 Scări (aproximativ 950 m) (marcaj bandă galbenă, lungime traseu 4 km, durată traseu 1h)
Canionul 7 Scări - Cabana Piatra Mare (1.628m)  (marcaj bulină roșie, lungime traseu 3.4 km, durată traseu 2j 20 min)
Cabana Piatra Mare - Vf Piatra Mare (1.844m) - Cabana Piatra Mare (marcaj dungă roșie, lungime traseu 4.4 km, durată traseu 2h)
Cabana Piatra Mare - Dâmbu Morii (marcaj dungă roșie și triunghi albastru, lungime traseu 7.86 km, durată traseu 2h 15 min)
Model traseu: circuit
Punct plecare: Dâmbu Morii
Punct sosire: Dâmbu Morii
Dificultate traseu: mediu-dificil, din prisma diferenței mari de nivel
Durată totală traseu: 8h 20 min, cu toate pauzele incluse
Lungime traseu:  19.7 km
Altitudine minimă/maximă: 728 m (Dâmbu Morii)/ 1.844 m (Vf Piatra Mare)  
Urcare/coborâre:  +1.430 m/ -1.430 m
Stare marcaj: traseul este bine marcat, că poziționare, vizibilitate și frecvență.
Surse de apă:  din abundență! Râul ce șerpuiește la Dâmbu Morii, câteva râulețe pe traseul spre Canionul 7 scări, râul ce iese din Canionul 7 Scări, încă un râuleț ce află la aproximativ jumătate de oră de canion (sensul urcare spre Piatra Mare, pe traseul cu bulină roșie, cabana Piatra Mare). Pe drumul familiar nu am identificat nici o sursă de apă.

_____________________________________________________________


Harta traseului:


Traseul pe Google Maps:


Traseul pe Google Earth:


Elevaţia traseului:


joi, 2 mai 2019




Nu am mai călcat pe potecă de munte de aproape o lună de zile - și m-a luat un dor așa, de mi-aș fi băgat picioarele în ei de bocanci și m-aș fi urcat în primul tren, cu destinația Creastă. Se simte că nu am fost în apele mele în ultima vreme, m-am dat la fund  și am preferat să stau cu mine în introspecție, pentru a putea naviga prin ape tulburi. Acum însă, când apele s-au mai linisitit și eu am scos capul la soare, simt nevoia de reîncărcare, de energie fresh și începuturi proaspete. Și unde mai bine să mă reîncarc, daca nu în dragii mei munți :) ?

Trezirea la 05:40, într-o zi de duminică, după o sesiune de cântăceală la nişte prieteni (o mână de oameni și 3 chitări - a ieșit geniaaaal!). Îmi fac repede sandvișurile, le arunc în rucsac, sorb nelipsita cafea (singurul mod de a ține deschise pleoapele la ora la care nici soarele nu a făcut ochi!) și mă îndrept spre locul de întâlnire cu Adi, o prietenă pe care nu am mai văzut-o de ceva vreme. Ne urcăm în mașină și hai la drum!

Ne-am întâlnit cu toată gașca aproape de barajul Paltinu. Pentru mine este a treia tură pe care o fac cu Ioan Stoenică - și îmi place să merg cu el în locuri în care nu m-aș aventura singură - pe nemarcate sau locuri de care nu am auzit până acum. Cum este vârful pe care ne-am propus să ajungem astăzi - Sloeru Mărcuşanu. Sună a nume de detectiv interbelic :)))

După regrupare am mai mers aproximativ o oră pe un drum forestier, până la o păstrăvărie în Traisteni. Ne pregătim rucsacii, ne punem niste haine mai groase pe noi (bate un vânt slab, însă rrrrrrrece!), desfacem bețele .. și la drum! Brândușe și ghiocei, here we come :)


Traseul începe cu o urcare ceva mai susținută, ce ne “aruncă” în pădure. Mergem încet, pas cu pas, bucurandu-ne de peisaj și de aerul curat. Ah,ce dor îmi era de munte! Și de bocanci, de rucsac, de urcat, de fotografiat ….. Mă simt super bineeeee!

Șerpuiala prin pădure a durat aproximativ o ora, până când am ieșit în gol alpin la o stână. Aici am făcut primul popas, pentru o gustare rapidă și o regrupare. Am profitat de ocazie și m-am plimbat prin toate camerele stânei - nu am mai fost de ceva vreme într-una. Nup, nu s-a schimbat nimic, toate sunt aproape la fel :)))











Am continuat urcușul, ieșind pe creastă. Eh, și aici să te tii … de aparatul foto :))) Au început să apară floricelele! Pâlcuri de ghiocei, măseaua-ciutei, brebeni și alte flori pe care Ioan le-a recunoscut, iar eu nu le-am reținut :))  Cum apărea una noua în peisaj, cum toată lumea scotea camerele din dotare și lua poziția corespunzătoare de imortalizat - de cele mai multe ori tolănit pe burtă. Ședințe foto după toate regulile fashioniste montane :)))

Când nu eram cu aparatele sprijinite de sol le îndreptam spre zare - unde au început să apară masivele muntoase învecinate. Uite Ciucaș-ul, uite Zăganu, uite Paltinu, uite Neamțului!I Și undeva mic miiic în zare, Piatra Mare și Postăvaru. Waaaaa, cât de frumos se vede de aici!  Mai e multa zăpadă în Ciucaș - mult mai multă decât anul trecut, când am fost (tot cu Ioan!) într-o tură cu plecare din Vama Buzăului. Și ce multe flori am prins și atunci :)









O dată ajunși pe creastă, traseul devine o plimbare pe coline. Râdem, glumim, Ioan ne mai indică niste urme ale trecerii animalelor, mai facem o mini ședință foto ad-hoc când întâlneam un nou tip de floare, admiram peisajul … cât de relaxant poate să fie totul :)

Singura porțiune marcată a traseului este o parte din creastă, pe care am regăsit marcaj bandă roșie - așa am aflat că există un traseu care conectează toate crestele Carpatilor românești. Uuuuu, ce fain ar fi de făcut traseul ăsta!  Ar fi necesar să îmi iau concediul integral pe 2 ani de zile … dar tot fain ar fi! Să te plimbi pe crestele tuturor masivelor, cel puțin o lună și jumătate în natură .. Câte experiențe extraordinare aș trăi :)


Prognoza anunță ploaie undeva după ora 13. A trecut de ora 1 … și ploaia rece n-a venit :) În shcimb am avut parte de o surpriză neașteptată - a început să ningă! Ușor la început, după care s-a transformat în perdea deasă și groasă de fulgi. Sigur săptămâna viitoare este Paștele? Că mai degrabă arată a Crăciun fericit și  Un an nou fericit :))))  Și uite așa învăț încă o dată că muntele are propriul lui calendar, nu ține cont de convențiile deja existente :)




Nici nu am simțit când am ajuns pe vârf  … în mare parte deoarece nu este marcat în nici un fel! Am urcat o mică pantă, câțiva pași în plus … și iată-ne ajunși pe Sloeru Mărcuşanu (1.592 m). Am mers atât pentru un peisaj care arăta la fel și acum jumătate de oră :))))  E un vârf incognito :))) Aici am făcut o pauză ceva mai lungă, pentru mâncare și hidratare. Și natura ne-a răsplătit pentru efort, soarele scotandu-și capul de după nori să vadă dacă am ajuns cu bine. dap, noi suntem, am ajuns  la destinație :)))



Fiindcă vremea permitea, la coborâre am urmat același traseu ca la urcare. Am trecut din nou peste culmile domoale, pe lângă covoarele de ghiocei și frunze, stâna goală, prin pădurea ce abia acum se trezește la viață.  Și când eram aproape de păstrăvărie, auzim lătraturi de căini și vedem o haită de blănoși masivi apropiindu-se de noi. Hait! Acum e acum! Ioan tocmai ce ne povestise din pățaniile lui cu câinii de stână, cum a reușit să îi țină departe de el - și aparent informațiile astea ne vor fi utile mai devreme decât preconizam! Noi ne-am strâns într-un grup compact, iar câinii (toți 5) au venit la câțiva zeci de metri de noi, oprindu-se în drum. Noi ne uitam la noi, ei se uitau la noi. Și ……. care pe care? Ce facem acum?





Am avut noroc  - fie ei s-au speriat de noi, fie și-au reconfigurat abordarea, că i-am simțit devenind prietenoși. Au început să dea din coadă și s-au apropiat cu intenții pașnice. Când au ajuns lângă noi, erau foarte curioși și ne tot miroseau, ca și cum căutau ceva. Probabil mâncare :))) Oricum, mă bucur că sunt abordabili! Unul dintre ei era mai special - mare, alb total și flocos, semănând cu o bilă pufoasă electrizată. Era așa de moaleeeee! Și stătea la mângâiat :)))


Tura de astăzi a fost scurtă, însă arhi-suficienta. M-a încărcat cu energie pentru următoarea perioadă, mi-a ostoit dorul de creste și mi-a deschis apetitul pentru și mai mult munte. Încă un pic și vine vara, începe sezonul luuuuuung al turelor montane faine. Abia aștept <3 span="">



Informații utile:
Pentru a ajunge la locul de pornire în traseu: dinspre Câmpina mergeți spre barajul Paltinu, apoi continuați către satul Vadul lui Zeghe. Treceți de sat și continuați pe drumul neasfaltat, până ajungeți într-o poiană (cred că îi spune Poiana lui Măran), în care este o păstrăvărie pe dreapta). Puteți lăsa mașinile pe partea stângă a drumului.

Ultima porțiune din drum este neasfaltată (se merge aproximativ 45 de minute cu mașina). Poate fi făcută cu aproape orice tip de mașină, dacă se merge super încet.

Traseul  este marcat doar în partea superioară! Poteca este oarecum vizibila, însă este înșelătoare. Recomand să mergeți după un track, pentru a ajunge în siguranță  pe vârf :)

Stâna are furtun de apă și apă captată, însă când am ajuns noi nu funcționau. Nu știu daca se poate lua apă de acolo.

Timpi intermediari:
Păstrăvărie - stână: 1 h
Stână - Vf Sloeru Mărcuşanu: 2 h
Vf Sloerul Mărcuşanu - Stână: 2h (cu pauză de jumătate de oră pentru admirat priveliștea)
Stană - Păstrăvărie : 40 min



Detalii tura:
_________________________________________________________
Când: aprilie 2019
Durată: 1 zi
Parteneri de tură:  Ioan Stoenică (organizator), un grup de oameni faini
Traseu: Păstrăvărie - Stână - Vf Sloeru Mărcuşanu (1.592 m) (nemarcat! + bandă roşie, lungime traseu 7.5 m km, durată traseu 3 h - cu pauze lungi și dese)
Vf Sloeru  Mărcuşanu - Stână - Păstrăvărie (nemarcat! + bandă roşie, lungime traseu 7.5 km, durată traseu 2h 40 min)
Model traseu: dus-întors
Punct plecare: Păstrăvăria din Poiana lui Măran
Punct sosire: Păstrăvăria din Poiana lui Măran
Dificultate traseu: ușor-mediu
Durată totală traseu: 6h 40 min, cu pauze incluse
Lungime traseu: 14.5 km
Altitudine minimă/maximă: 1.032 m (Păstrăvărie)/ 1.592 m (Vf Sloeru Mărcuşanu)  
Urcare/coborâre:  +800m/ -800 m
Stare marcaj: traseul este majoritatea nemarcat! Pe ultima porțiune am intrat pe bandă roșie, și am părăsit marcajul pentru a ajunge pe vârf.
Surse de apă:  este un râu ce șerpuiește în poiană, exact înainte de intrarea în traseu. La stână este captată apă, însă noi nu am reușit să luăm de undeva. În rest, eu nu am mai identificat altă sursă de apă pe traseu.

_____________________________________________________________

Traseul pe Google Earth:



Elevația traseului:









  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube