miercuri, 19 iulie 2017


Yeap, a venit și ziua aceea (un pic amânată) în care plec singură-singurică într-un city break. Sau, mai bine zis, mă scot la o plimbare și mă bucur de compania mea ;)

De la momentul în care am vrut să plec și până aveam deja totul rezervat nu au trecut mai mult de două ore. Cu tot cu pus cerere de concediu, cumpărat bilete de avion, cazare și sărit în sus de bucurie vreo 10 minute prin firmă, de nu înțelegeau colegii de unde atâta explozie de energie :))) Dar da, plec în Varșovia, un oraș extrem de colorat și de frumos! Și pe care o să îl descopăr în ritmul meu, la pas, mergând unde vreau eu, când vreau eu! O să fie suuuuper!
  ________________________________________________________
Când:  iulie  2017
Unde: Varșovia, Polonia
Parteneri de tură: doar eu și un rucsac 
Transport: avion
Cazare: Ibis Budget Hotel, Varșovia
Highlights: plimbare de seară prin partea nouă a orașului
Ȋn câteva cuvinte: zbor cu avionul, plimbare de seară în Varșovia
  _________________________________________________________

Am plecat spre Varșovia în duminica cea caniculară de 40 de grade. Afară se lipeau sandalele de asfalt, iar eu îndesam polare și umbrele în bagajul de mână, pentru că în Polonia prognoza meteo arată 17 grade. O să fie o trecere interesantă, de la “Apăăăă! Umbrăăăă! Gheațăăă!” la “Polaar! Geacăăăă! Băi, dar mănuși nu mi-am pus?” Să mergem la răcoareeeee :))
 
Formalitățile de la aeroport îmi sunt deja familiare, la fel și  senzația aceea de plecare, de desprindere și de nou. Cu primele m-am obișnuit, în schimb a doua încă mă mișcă și mă entuziasmează, oricât de mult am călătorit. Aeroporturile au ceva magic pentru mine, parcă știu că urmează o super aventură de fiecare dată când sunt într-unul, o nouă poveste, un nou loc de descoperit, o nouă rundă de frumuseți de admirat. Și parcă îmi vine să zbor … oh wait, chiar o să fac asta :))) 
 
Am avut noroc de loc la geam, așa că am putut admira cerul și norii pe tot parcursul zborului. Și cum am aparatul foto la mine, am prins câteva cadre frumoase cu norii și cu Polonia de sus. Am aterizat, nimeni nu a aplaudat (uuu, ceva nou încă din avion!), oamenii au așteptat frumos până s-a oprit avionul și abia atunci s-au ridicat să își ia bagajele. Parcă sunt în altă lume.  Bine am venit în Polonia :))))






 

Am ieșit super repede din aeroport (avantajul de a călători doar cu bagaj mic de mână!) și dă-i și caută stația de autobuz pentru a pleca spre hotel. A fost foarte ușor de găsit, deoarece erau foarte multe indicații către oriunde. Ies afară … și brrrr, e frrrrrig! Se simte trecerea de la 40 la 20 de grade! Unde spuneam că am pus polarul ăla?
 
Am luat bilet de la tomonatul de bilete din stație, m-am urcat în autobuz .. și hai la drum! M-a surprins plăcut că am văzut tonomate de bilete și în autobuz, stațiile erau anunțate vocal, iar un panou indica stația în care te afli, plus cele ce vor urma. Ah, deja îmi place extrem de mult aici, totul e așa de bine aranjat :))))
 
Hotelul în care sunt cazată e într-o zonă semi-centrală. Am făcut check-în (tipul a fost super simpatic și mi-a dat o cameră ceva mai sus, să am panoramă) și m-am dus să îmi laș bagajul. Stau într-o cameră simplă, mică, cu pat dublu, ce are strictul necesar (plus televizor). Exact ceea ce am nevoie :)
 
Era deja ora 20:30 când am ajuns în cameră. Ce să fac, ce să fac? E cam târziu să mă duc acum în orașul vechi, mai ales că mâine mi-am programat o zi cu super multe plimbări și îmi doresc să fiu odihnită. Dar asta nu înseamnă că nu pot să ies la plimbare, să mă familiarizez cu zona. Ok, merg să îmi iau gură de aer proaspăt de seară! Cobor la recepție după o hartă și îl rog pe tip să îmi arate încotro aș putea merge. El, foarte amabil, îmi desenează trasee, îmi indică ce autobuze pot lua și de unde, ce pot vedea în seara asta. Ospitalieri polonezii, nu glumă :))
 
Și am plecaaaaat! Plimbare prin Varșovia, here I come! Mă învârt pe niște străduțe mici, fac câteva drepte și câteva stângi până când ies la un bulevard mare, într-o zonă de clădiri înalte de sticlă. Pare a fi un fel de zonă de birouri. Iar în față, în direcția în care mergeam eu, se vedeau la orizont multe clădiri inalte, la fel de high tech, precum și Palatul Culturii și Științei, cea mai înaltă și impunătoare clădire din oraș. Acolo mă îndrept eu în seara asta. Spre înălțimi, pașii mei :D!




 O data ajunsă în partea această de oraș, peisajul s-a schimbat cu totul. Trebuia să fiu atentă pe unde merg, și asta deoarece eram mai tot timpul cu capul pe sus, admirând clădirile cele înalte. Și chiar era necesar să fiu atentă, deoarece sunt foarte multe pasaje subterane, care traversează bulevardele dintr-o parte în alta, făcând conexiunea între trotuare și multele stații de autobus/tramvai/tren prezente în zonă. Totul este extrem de bine semnalizat, plăcuțele indicatoare sunt și în engleză, așa că e practic imposibil să te pierzi. Deja ador orașul asta :)





 M-am plimbat până un pic după Palatul Culturii, pe care l-am admirat de jos. Seamănă un pic cu clădirea din Piața Presei, nu-i așa? Doar că e mult mai frumos luminat și nu are reclame. Și abia aștept mâine să mă urc în turnul cu ceas, să văd panorama Varșoviei. Dacă prind și vreme bună, o să fie fantaaaastic!



Puteam să iau un mijloc de transport în comun înapoi spre hotel, dar am preferat să merg pe jos, pentru a-mi face antrenamentul pentru mâine. M-am oprit la un supermarket să îmi iau o bere locală, descoperind astfel că prețurile sunt cam că la noi, și o dată ajunsă în cameră de hotel  m-am tolănit în pat, uitându-mă la secvențe din Stăpânul Inelelor … dublat în poloneză.  Și e funny că dublajul e făcut de o singură voce, masculină, ce nu are foarte multe inflexiuni. Bine că știam acțiunea :)))
 
Gata, la somn cu mine! Mâine mă așteaptă o zi plină de plimbări și descoperiri. Abia astept să văd orașul vechi și să gust mâncarea locală :D

 
Utile:
Moneda Poloniei: zlotul polonez. Curs de schimb: 1 zlot = 1,1 RON

Preț bilete mijloace de transport în comun:
- Bilet valabil 20 minute în zona 1 -3.4 zloți
- Bilet valabil 75 de minute în zonele 1 și 2 – 4.4 zloți
- Abonament o zi valabil în zona 1 – 15 zloți
- Abonament trei zile valabil în zona 1 – 36 zloți
 
La tonomatele de bilete se poate plăti cash sau cu cardul.  
Cati :) miercuri, 19 iulie 2017 0 comentarii Citește mai departe :)

sâmbătă, 1 iulie 2017


Dimineața zilei de 04 iunie m-a prins un pic tristă. Știam că aventura noastră bosniacă s-a terminat – raftingul, plimbarea pe munte, serile fun cu oamenii, chităreală – și că de acum ne așteaptă un drum lung până în România, plus o vizită scurtă în Belgrad. Și cu toate astea ... wow, ce super a fost! Mă bucur că am avut oportunitatea să le experimentez, să mă bucur de ele și să le adaug la lucrurile fantastice de care m-am bucurat. Plus că am scăpat de frica de apă, m-am lăsat purtată pe valuri și am avut parte de o ieșire la munte ce m-a trecut prin toate anotimpurile. 

O să plec de aici cu sentimentul ăsta de bucurie în suflet. Bucurie pe care o să o amplific imediat – urmează micul dejun cu gogoșele delicioase :D
________________________________________________________
Când: 04-05 iunie  2017
Unde: Serbia, Bosnia-Herţegovina, România
Parteneri de tură: un autocar intreg :)
Transport: autocar
Cazare: Hotel Jugoslavija, Belgrad
Highlights: Belgrad, Donje Milanovac
Ȋn câteva cuvinte: plimbare în Belgrad, mâncare pe vapor, cafea la Dunăre, mamut, îngheţată, acasă :)
_________________________________________________________

După micul dejun am mai stat un pic, făcându-ne bagajele și luându-ne la revedere de la un loc fantastic ce ne-a găzduit 3 nopți. Plec de aici cu multe amintiri plăcute, cu prieteni noi, cu povești frumoase pe care abia aștept să le povestesc celor dragi. Și cine știe, poate mă voi întoarce, pentru o nouă rundă de adrenalină și umezeală :)







Ne-am urcat în autocar ... eh, și de aici opțiunile de a petrece timpul au devenit foarte limitate. Pentru că ce poți să faci într-un autocar :)))? Unii au ales să se joace diverse jocuri, alții butonau de zor telefonul mobil, alții dormeau duși. Eu am ales să citesc, am ajuns la jumătatea cărții mele și deja m-a prins, chiar vreau să știu ce se întâmplă mai departe. Mă bucur că pot să citesc în autocar :)






Am avut câteva pauze scurte  la benzinării, pentru mâncare și alte necesități – cât să nu simțim că ni se lipește posteriorul de scaun și spatele de spătar. M-am plictisit de atâta stat jos și chiar vreau să ajungem mai repede în Belgrad, să las bagajele și să ies la plimbare. Plus ceva de mâncare, deoarece stomacul își cere și el drepturile și s-a săturat de covrigei și alte ronţăieli :)

Am intrat în Belgrad undeva pe la ora  18, la puțin timp după ce am terminat de citit cartea (yeap, cea de 600 de pagini, care eu credeam că o să mă țină și mâine! Sper să fac rost de altă de la un coleg :)))). Văzut din autocar pare un oraș că toate celelalte, fără a avea ceva special sau wow – blocuri de diverse înălțimi, poduri, macarale, reclame. Nu are nimic care să mă atragă. Poate o să facă o impresie mai bună de aproape :)

Și așa a și fost! Înainte de a merge la hotel, am avut la dispoziție o oră să ne plimbăm prin centru. La început am mers cu grupul, după care mi-am rotit ochii în stil titirez la tot ceea ce mă înconjura și m-am pierdut. Sunt pe cont propriu, pot merge unde vreau eu, să mă las purtată de picioare și de ochi. Yay, libertate! O să mă duc să mă plimb un pic prin parc, după care poate ajung la cetate, sau prin centru .... am multe de văzut și doar 60 de minute la dispoziție!






După vreo 5 minute de bălăureală m-am întâlnit cu grupul (uof :))!) și am decis să rămân cu ei. Ne-am plimbat pe  una din străzile principale din centru – nu i-am reținut numele, însă știu că era centrală deoarece am văzut toate brandurile cunoscute de magazine. Și simt că nu am posibilitatea să cunosc esența și frumusețea unui oraș, unicitatea și specificul acestuia dacă merg în zone oarecum “familiare”. Și asta pentru că nu mă duc într-un oraș nou să fac cumpărături, sunt destule magazine și mall-uri în România pentru asta. Mă duc într-un oraș nou pentru a descoperi acea fărâmă de autenticitate locală, acel ceva ce face acel loc unic. Și asta nu e dat de lanțurile internaționale de consumerism :)))

Am ajuns într-o secțiune de oraș ceva mai veche, cu case vechi (și renovate),  ce aduceau un plus de farmec. Super! Și dacă tot am ajuns aici, hai să dăm o fugă și până la cetate, care este în apropiere. Am făcut maxim 5 minute până la locație și mi-a plăcut foarte mult – mai ales că se vedea așa de frumos Dunărea la apus! Cetatea în sine nu e spectaculoasă, însă panorama ... merită fiecare moment petrecut aici :)













După obișnuita poză de grup (pe care am făcut-o alături de un grup de chinezi, ce a venit la noi :)))))!) ne-am îndreptat către hotel. Suntem cazați la Hotel Jugoslavija -ce pare mai mult o fortăreață decât un loc de cazare. Holuri super lungi, mochetă ce mă duce cu gândul la România anilor ’80 și niște camere ... hai să le spunem  acceptabile. Partea bună e că stau aici doar o noapte, mâine o luăm din loc .. ah, și am vedere la Dunăre :)

Seară am ieșit cu toții să mâncăm. Ne-am despărțit în două grupuri și fiecare și-a ales locația. Eu am ajuns cu gașca într-un  bar pe vapor, ce mă ducea cu gândul la o atmosferă africană. Am băut bere, am mâncat bunătăți, am râs, ne-am relaxat ... și după aceea la somn, că e greu după o zi de nefăcut nimic :))))
 
05 iunie 2017

Trezire liniștită, într-un soare orbitor și o căldură plăcută.  Ultima zi din mini-vacanță începe bine :) Mă duc să iau micul dejun la hotel – avem bufet suedez. mi-am luat cafeaua și am mers pe balcon, unde m-am desfătat cu o panoramă fantastică a Dunării. Să tot ai asemenea priveliște în față ochilor – pur răsfăț!


Ne-am îmbarcat în autocar – pentru ultima dată în această excursie. Am reușit să fac rost și de o carte nouă – mă vor delecta cu “In aerul rarefiat” a lui Jon Krakauer – o poveste despre o tragedie din Himalaya. Sunt tare curioasă cum e ;)









Ultima oprire înainte de a intra în țară am făcut-o la Donje Milanovac, unde am avut aproape o oră de plimbare și pentru mâncare. Nu îmi era foame, așa că m-am lăsat purtată de pași. Astfel am ajuns la monumentul orașului – o statuie cu un mamut, m-am plimbat pe malul Dunării și am mâncat o tonă de înghețată. Nu de alta, dar era caniculă și înghețata era super ieftină :)))





Eh, și asta a fost ultima oprire ce merită menționată. De aici am mai petrecut încă 6 ore în autocar până am ajuns înapoi în București. Partea bună e că am terminat cartea și am ajuns înapoi în timp util pentru a prinde metroul.

A fost o aventură de pomină :D
 


Cati :) sâmbătă, 1 iulie 2017 0 comentarii Citește mai departe :)
  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube