marți, 25 aprilie 2017



Am lăsat vizita la castel pentru ultima zi a concediului. Și nu pentru că așa am vrut, ci pentru că așa s-a nimerit. Până acum am fost mult prea ocupați cu plaja și capturatul de bronz pentru a ne gândi la asudat și urcat scări :)) Cum însă eu țineam morțiș să vizitez și castelul înainte de a pleca din Alicante (intuind panorama frumoasă din vârf), am stabilit să mergem de dimineață la vizitat, după care coborâm direct pe plajă și ne bucurăm de ultima zi de căldură spaniolă. Ole!
__________________________________________________________
Când: martie  2017
Unde: Alicante, Spania
Parteneri de tură: Elvira, Ionuţ
Transport: avion, autobuz, perpedes
Cazare: Hotel Mio Cid, Alicante
Highlights: castelul Santa Barbara, panorama wow
Ȋn câteva cuvinte: plajă în martie, vin rose pe nisip, bălăureala pe deal, castel spaniol
__________________________________________________________

Ne-a plăcut atât de mult localul în care am luat micul dejun în ziua precedentă, încât am mers și astăzi să mâncăm acolo. Și ne-am luat aceleași meniuri :) Se simte că nu mai este weekend, străzile au început să fie ceva mai aglomerate și erau mulți oameni care veneau să își bea cafeaua de dimineață, în drum spre muncă.  Era interesant să îi urmărești, știind că tu ești în concediu și nu ai de ce să te grăbești :)




Sucul cel bun de portocale ne-a dat energie, astfel încât am plecat dintr-a doua spre cetate. Locul de unde se poate urca este foarte aproape de plaja – îl văzusem din autobuz, așa că am ajuns foarte repede. Și avem două opțiuni să urcăm – fie luăm liftul și plătim 3.5 Euro, fie o luăm pe jos și plătim tribut câteva zeci de calorii. Well, și așa am multe pe plus, de la atâta frozen yoghurt. Plimbare până în vârf să fie :D



Nu sunt indicatoare spre încotro trebuie să mergem, așa că întrebam din când în când oamenii când mai ajungeam pe la vreo răscruce. Începeam să urcăm și deja se vedea frumos marea, coasta, plaja, palmierii mângâiați de soare. Mai ceva ca în cărțile poștale :)





În curând am ajuns la baza dealului, unde o mică hartă prezenta multe drumuri spre a ajunge la cetate. Ok, și noi pe care îl luăm? Nu existau marcaje sau plăcuțe indicatoare, doar o suită de poteci care brăzdau muntele și păreau că toate merg în sus. Păi ... în sus să mergem și noi! Am  luat drumurile la întâmplare, cu convingerea că toate duc, într-un fel sau altul, la cetate. Vedem noi pe unde intrăm :)

Eh, dar unde pui piciorul și unde ajungi :) Am urcat până într-un punct de unde vedeam cetatea destul de aproape, și am spus să scurtăm drumul, luând-o pe de-a dreptul. După un pic de hei-rup și o mini-cățărare pe pietre (ca să nu spun că nu am făcut și un pic de sport în excursia asta :)))!) am ajuns la zidurile cetății. Bun ... și acum pe unde să intrăm? Nu se mai  vede decât o potecă în stânga, însă aceea coboară.  Un pic contraintuitiv... dar să vedem unde ajunge!




Ce frumos se vede orasul :D

Panorama 360 de grade :)
Și am ajuns ... undeva depaaaarte, aproape în partea opusă locului de unde am plecat. Eram cât pe aci să abandonăm, noroc cu un om care urca ușor pe cărare și ne-a îndrumat el. Am urcat din nou până sus, am făcut dreapta și în 100 m eram la șosea. Da, șosea! Și noi bălăuream prin boscheți și iarbă :))))

După atâta aventură și tevatură, colegii mei au spus că vor să se ducă la plajă. Așa ca am rămas singură să descopăr cetatea – și am avut ce descoperi! Este foarte frumoasă la exterior, iar în interior sunt expoziții de blazoane și ceramică. Mi-a plăcut în mod special un perete decorat cu bucăți de vase sparte, în diverse culori. Un mozaic extrem de estetic, în care fiecare bucată își are propria poveste :)









Ceea ce am intuit de jos s-a dovedit a fi cu adevărat spectaculos – panorama din vârful cetății este extraordinară! Aveam vedere directă, 360 de grade, asupra orașului și a mării! Se vedeau clădirile, plajele, dealurile de la margine, vasele de croazieră ... aș, și uite locul unde facem noi plajă deobicei :)))









Nu am stat foarte mult sus – bătea vântul foarte tare și soarele dogorea mult prea tare pentru cineva fără ceva protecție de cap. M-am adăpostit la umbră, am mâncat o înghețată (să am răcoresc un pic :D), după care am luat liftul până jos – este gratis la coborâre. Am mers vreo 2 minute printr-un tunel luuung și răcoros, ce m-a scos exact în punctul de plecare de azi de dimineață. Yaaay, a fost super!

Ziua  s-a continuat cu leneveală la soare (ceva mai puțină de data asta, deoarece soarele ascuns în nori și nu dădea semne că ar vrea să iasă de după ei) și o masă bună la restaurantul indiano-spaniol (puiul ăla picant.. miaaam! Și multă sangria! Și un ceai masala – o bunătate!). De data asta nu am mai putut stă mult în oraș, deoarece avem bagaje de făcut, mâine plecăm de dimineață spre casă :) 











Ziua a 4-a

Ziua zborului – și nimic mai mult. Pe foarte scurt – autobuz 22, autobuz C6, mâncat în aeroport, urcat în avion, fotografii, acasă. Sfârșit frumos de vacanță, cu prieteni noi și multe amintiri la cutiuță. Chiar, știe cineva ce munți sunt ăștia:)? 



  

  
Cati :) marți, 25 aprilie 2017 0 comentarii Citește mai departe :)

marți, 18 aprilie 2017


Vacanța asta a fost total neplanificată, însă dorită. Eram de câteva zile în căutarea unei noi destinații de plimbare primăvăratică, alături de amicul ce m-a însoțit în Grecia. Și orice variante găseam, fie nu puteam eu, fie nu putea el. După vreo săptămână și ceva de căutat și zeci de oferte analizate, am spus să o lăsăm un pic mai moale și dacă e să apară ceva, atunci bine. Dacă nu, căutăm altă fereastră de timp. Că doar nu au intrat zilele de vacanță în sac :)

Eram la muncă și discutam cu o colegă despre concedii, și mi-a spus că i-ar prinde bine o vacanță din asta scurtă, cum fac eu. Și că dacă găsesc ceva în perioada următoare, preferabil la mare, ar merge. Hmm, interesant! Un girl trip, așa cum nu am făcut până acum. Ar fi ceva nou :D

Și ca să vezi.. a doua zi am găsit o ofertă de city-break în Alicante, Spania. Exact în perioada în care ea putea să meargă. Și la mare, așa cum și-a exprimat dorința. Ce semn mai clar de atât? Ne-am prezentat amândouă cu zâmbet laaarg pe chip la șeful nostru (că este același), am obținut concediu, și în jumătate de oră aveam cumpărate biletele de avion și cazarea. Și vorba noastră din fiecare zi ce a urmat după asta: Spaniaaaa, AMR puține zile :)
 __________________________________________________________
Când: martie  2017
Unde: Alicante, Spania
Parteneri de tură: Elvira, Ionuţ
Transport: avion, autobuz, perpedes
Cazare: Hotel Mio Cid, Alicante
Highlights: esplanada, plajă, soare, mare
Ȋn câteva cuvinte: plajă în martie, vin rose pe nisip, churros, sangria
__________________________________________________________

Plecarea a fost într-o zi de duminică. Foarte, foarte de dimineață, dar ce contează? Ajungem în Spania în jur de ora 10, ceea ce ne permite să ne cazăm și să mai prindem și o zi de plajă – dacă o să fie vreme de așa ceva. Mi-am luat costumul de baie, că să fie acolo, și pentru că prognoza meteo arată temperaturi de 18-19 grade în fiecare zi, fără șanse de ploaie. Noroc cu carul :)

Zborul a durat în jur de 4 ore, și a fost special prin prisma faptului că noi zburând exact la răsăritul soarelui și mergând spre est, practic am avut un răsărit de soare luuuung cam cât aproape tot drumul. Parcă încremenise soarele pe cer! Norii au avut culoarea roz-pal molatecă majoritatea timpului, și am avut noroc și de vizibilitate bună – am putut admira crestele muntoase încă acoperite de zăpadă. O nebunieee :D






Ibiza :D





Lângă noi stătea un băiat. Părea un pic plictisit, sau poate supărat. Mie mi-a atras atenția sleev-urile frumos colorate de pe ambele mâini – ceva cu palmieri și încă un desen pe care nu l-am descifrat. Nu eram într-o pasă foarte comunicativă (aveam o carte de Dan Brown proaspăt începută și eram prinsă în poveste), așa că am rămas cu admiratul. Colega mea însă a intrat în vorbă cu el și așa am aflat că merge singur în Alicante, deoarece o amică de-ale lui ce trebuia să vină din altă țară a anulat excursia în ultimul moment. I-am spus că noi două mergem singure în această vacanță și ne-a cerut permisiunea să meargă uneori cu noi, pe unde ne ducem – ca să nu se simtă singur.  La început mi s-a părut un pic ciudată situația (să mergem împreună cu un om despre care nu știm mai nimic?), dar până la urmă nu despre asta este o vacanță – lucruri noi, situații noi? Să vedem ce iese :)




Am ajuns în Spania, am ieșit din aeroport, am găsit autobuzul care ne ducea spre oraș (ce se ia de la etajul doi :))))! ) și iată că în jumătate de oră eram în frumosul și însoritul Alicante. Yu-huuu, Spania, plajă, sangria, fructe de mare, mare! Să înceapă aventura :D

Însă nu înainte de a avea energie de consumat! Așa că am oprit la o terasă pentru a lua micul dejun. Oferta era destul de limitată, însă am reușit să găsim ceva cu suc de portocale, cafea (daaa, cafea!) și niște bruschette cu roșii. Bune bune, miam miam! Și acum, cu burtă plină, puteam să ne ocupăm și  de detaliile administrative – gen unde suntem cazate? Știam că Ionuț (acesta e numele noului nostru amic) stă în centru, însă noi ..? Recunosc că nu m-am uitat pe hartă unde este hotelul, știam că este rezervarea făcută și că este în Alicante. Când ne-am uitat, să vedem unde trebuie să ajungem pentru a ne lăsa bagajele ... ca să vezi! E într-un capăt al stațiunii! Destul de departe de plajă, de magazinele din centru. Bine că există autobuz până la hotel :)



Cu burta plină, avem la sincron o idee: dacă mergem acum la cazare, pierdem  câteva ore bune din zi. Așa că putem să mergem direct pe plajă, cu toate bagajele, urmând că să ne cazăm seara de tot. Super, așa facem! Am  telefonat la hotel, să spunem că venim mai târziu (într-o amestecătură armonioasă de spanglieză) și am pornit spre distracție :D

Când am ajuns pe esplanadă, atunci am simțit cu adevărat că sunt în Spania. Soare, palmieri de-o parte și de alta a aleii, oameni relaxați ... și mare, multă mare! Eram undeva pe mal (sau cel puțin într-un intrând de port), se vedeau apa și ambarcațiunile parcate. O nebunieee :D. Eram toți trei cu ochii avion, cu trollerele și rucsacii după noi, sporovăind ca iepurașul Duracell. 

Nu știu dacă acum în Spania este sezon turistic, însă orașul era destul de plin. Erau multe tarabe cu suvenituri, așteptând clienții. ȘI mi-au plăcut foarte mult bătrânii, care își aduceau propriul scaun și scateau pe esplanadă, la soare, vorbind între ei și observând trecătorii. Ca un fel de sezătoare de duminică :) Foarte mulți oameni își plimbau câinii, ce parcă erau trași la indigo – aceeași rasă mică și botoasă (cred ca erau buldogi francezi, dar nu sunt sigură) – iar restaurantele și terasele abia acum începeau să se deschidă. Acum, aproape de 12! Clar e oraș turistic :))



Cetate in varf de deal - musai de bifat :)
Plaja la care am fost noi este exact la stradă. Adică traversezi și gata – ai ajuns! Am căutat un loc bun (ceea ce nu a fost greu de făcut), am pus eșarfele pe post de pături (că din astea nu împachetasem) și ne-am întins, bucurându-ne de soare și nisip. Yaaay, plajă în martie, cu soare călduț și blând! Cine ar fi crezut :))?

Vremea era chiar perfectă de bronzat, așa că am prelungit sesiunea de bălăceală solară până aproape de ora 16, când a început să adie vântul ceva mai tare. Am avut timp să prindem o felie sănătoasă de vitamina D și să ne îndeplinim o dorință – vin rose pe plajă, și nu oricum – la pahare de sticlă, nu din plastic. Ăsta da răsfăț :))))



După ce ne-am împachetat am mers la un restaurant să mâncăm de prânz-cină – și ce mai bun decât o porție de fructe de mare și un pahar de sangria? Și după masă am plecat în plimbare fără țintă pe străzile orașului, cu gândul de a descoperi câte ceva din frumusețea locală. Așa am ajuns în parcul  Canalejas, unde am găsit niște copaci  de cauciuc enoormi și o fată ce făcea baloane enorme de săpun, pe care copiii mari și mici săreau să le spargă. Ne-am plimbat și pe malul apei, luând la rând cu privirea toate bărcile acostate și toate restaurantele, făcând planuri despre ce am vrea să mâncăm zilele următoare. Ne-am așezat pe o bancă și am lăsat briza să ne răcorească. Aaa, mod vacanță ... reactivat :D!




Asta e un restaurant :D







Nu puteam să venim în Spania fără să încercăm și niște dulciuri locale – așa ca am mers într-un local pentru o porție de churros și o cană de ciocolată caldă. Ciocolata a fost foarte bună, în schimb gogoselele au fost ceva mai pline de ulei decât ne-am așteptat și nu am putut să le mâncăm pe toate. Dar au fost bune :D

În jurul orei 20 am spus că ar fi cazul să mergem și noi să ne cazăm. Așa că ne-am luat la revedere de la Ionuț, cu promisiunea de a continua mâine plimbarea și vacanța, iar noi am luat autobuzul 22 până la hotel. Șoferul a fost foarte simpatic și ne-a lăsat exact în față, deși nu era stație. Săritori spaniolii :)

Suntem cazate la Hotel Mio Cid, un hotel ce arată că o fortăreață. Foarte simpatic! Fac check-in-ul (și am purtat toată conversația în spaniolă! Yay, orele de telenovelistică din copilărie au fost bune la ceva :)) !) și ne-am luat camera în primire – mică și cochetă, cu strictul necesar. A fost o mică situație privind aerul condiționat (nu dorea să pornească), însă oamenii de acolo au fost foarte prompți și s-a rezolvat. Începe să îmi placă din ce în ce mai mult la spanioli :)

Ziua a doua – 27.03.2017
 
Trezirea de voie, undeva în jurul orei 8.  Arunc un ochi pe geam – soare, cald, senin, fără nici un nor pe cer. Yay, avem noroc de încă o zi cu mult soare!

Luăm același autobuz 22 înspre oraș (avem noroc că vine repede) și am mers să îl luăm pe Ionuț de la apartamentul unde este cazat. Am găsit un local deschis (era  în jur de 9, suntem norocoși :)))!) și luăm un mic dejun light, cu suc de portocale, cafea și un fel de sandviș cu roșii și cașcaval. După care – la plajă, unde am stat mai toată ziua. Am prins o zi superbă, numai bună de colorat epiderma. Nu am intrat complet în apă, că era prea rece – doar ne-am răcorit picioarele și ne-am spălat de nisip. 
 
Am luat prânzul-cina la un restaurant internațional, unde ne-am răsfățat  cu preparate indiene și spaniole, după care am luat-o din nou la pas prin oraș. Ne-am plimbat fără țintă câteva ore, până când vremea de afară s-a făcut extrem de racoroasă. Gata, ăsta e semnalul de întors spre hotel :)










Citisem în stație că există și autobuz de noapte, 22N, care după ora 22 vine din jumătate în jumătate de oră. Noi am ajuns pe la 22:10 și ne-am pus pe așteptat. Și stăm, și stăm, și stăm... se face deja 22:45 și autobuzul nu mai venea! Oare ce se întâmplă? Așa că mă uit cu și mai mare atenție .. și îmi sare în ochi “vineri, sâmbătă, duminică și în sărbătorile legale”. Azi e luni. Și din câte știu eu, nu e nici sărbătoare. Am așteptat degeaba :)))

Avem noroc că stația de taxi-uri este aproape, și am găsit o mașină care să ne ducă la hotel. După asemenea “peripetii”, o să ne prindă bine o porție de somn :))))
 
Info Utile
Autobuzul C6 se ia de la aeroport şi  duce în centru. Preţul unui bilet este de 4 Є şi se ia de la sofer.
Un bilet de autobuz în Alicante este 1.5 Є.

  


Cati :) marți, 18 aprilie 2017 0 comentarii Citește mai departe :)
  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube