duminică, 14 ianuarie 2018


Câteva minute. De atât am avut nevoie pentru a mă decide dacă merg sau nu în tura organizată de către Victoria Travels, către vârful Negoiu. După toate celelalte experiențe cu vârful ăsta ( o tură de 12 ore și alta de 16, care m-au stors de puteri și energie), poate a treia oară e cu noroc. O să fie un tur de forță, deoarece este de o singură zi, și o să fie suuper! Mai mult timp duminică pentru odihnă și celebrare :))))) 
__________________________________________________________
Când: 19 august 2017
Durată: 1 zi 
Parteneri de tură:  câteva fete frumoase și curajoase
Traseu: Lac Bâlea (2.034 m) – Șaua Paltinului (2.315 m) (marcaj cruce roșie și dungă albastră, lungime 1.15 km, durată 1 h) 
Șaua Paltinului – Vf Lăițel (2.390 m) ( marcaj dungă roșie, lungime 2.49 km, durată 2 h)
Vârful Lăițel-Șaua Paltinului – Vf Paltinu (2.401 m) (marcaj dungă roșie, lungime 2.47 km, durată 1 h 20 min)
Vf Paltinu-Vf Iezerul Caprei (2.417 m) (marcaj dungă roșie, lungime 1.34 km, durată 1h)
Vf Iezerul Caprei – Vf Vânătarea lui Buteanu (2.507 m)  (marcaj dungă roșie și cruce albastră, lungime 1.15 km, durată 1 h)
Vf Vânătarea lui Buteanu – Lacul Bâlea (marcaj cruce albastră și triunghi albastru, lungime traseu 1.56 km km , durată 1h 10 min)
Tip traseu: hiking
Model traseu: liniar 
Punct plecare: lacul Bâlea
Punct sosire: lacul Bâlea
Dificultate traseu: mediu, prin prisma lungimii și diferențelor de altitudine
Durată totală traseu: 7 h 30 min 
Lungime traseu:  10.2 km 
Altitudine minimă/maximă:  2.034 m (lac Bâlea)/  2.507 m (Vf Vânătarea lui Buteanu) 
Urcare/coborâre:  + 1.095 m/-1.095 m  
Stare marcaj: bună. 
Surse de apă: sunt surse de apă la lacul Bâlea și în șaua Paltinului (o să găsiți un râu).   _____________________________________________________________

Plecare de vineri seară, imediat după muncă. O să fie foarte interesant, mai ales că nu cunosc nici un alt participant la tură, în afară de Marius – organizatorul. Știu doar că în tura asta suntem doar fete. O să fie interesant. O ieșire de weekend pe creste ... ca fetele :)))

Am ales să dormim o seară la o pensiune din zona Făgăraș, pentru a pleca sâmbătă de dimineață la prima oră pe traseu, tocmai pentru a avea suficient timp de bălăurit pe poteci. Marius plănuia să mai tragem și o cântare în seara asta, dar când am ajuns la cazare, am picat lată, așa că .... voi chitări în vis :)))) 

După un somn odihnitor și un mic dejun copios, ne-am urcat în microbuz cu destinația Bâlea Lac. Am plecat un pic mai târziu decât preconizasem, iar o fată din grupul nostru avea mici probleme ce o puneau în dificultatea de a face traseul cu noi. Ok .. în situația asta, oare mai rămânem la planul inițial de a face Negoiu? Timp ar fi fost, doar că am fi ajuns înapoi cu noaptea în cap și mai era de condus până acasă .. Hai să vedem cu pornim, și reglăm planurile la fața locului:)

Începem să urcăm undeva în jurul orei 9. Căutăm crucea roșie, o găsim și hai în sus, ca avem o creastă în care trebuie să ajungem. Urcăm în ritm normal, cu ochii pe potecă și cu urechile la anunțurile din concursul 2x2, care se desfășura astăzi. Așa am aflat că timpul parcurs de cel mai rapid alergător până pe Negoiu și înapoi este un pic peste 2 ore. Am rămas cu gura căscată mai ceva că un eschimos pe plajă – cum e posibil? Și dacă e posibil, cu cât antrenament? Că presupun că nu e numai de la mâncare =)))))


Când am ajuns sus în șa, am reconfigurat traseul. Marius nu mai putea veni cu noi, deoarece trebuia să aibă grijă de fata lui. O parte din fete doreau să meargă în continuare pe Negoiu, indiferent de oră la care se vor întoarce, iar eu și o altă Cătălina nu eram așa de convinse că doream să facem traseul (având în vedere întârzierea). Așa că am hotărât să ne despărțim în 3 grupuri: Marius și fata lui făceau cât puteau din traseu, eu și Cătălina mergeam pe Lăițel și ne întorceam la Bâlea prin Iezerul Caprei și Vânătarea lui Buteanu, iar celelalte fete au rămas la planul inițial. O să fie interesant :))))

Toata trupa :)



Zis... și făcut! Eu și tiza mea am continuat traseul, coborând spre râu (unde am dat de cortul celor de la concurs), continuând să mergem pe poteca ce șerpuiește în partea superioară a Căldării Paltinului. Înaintam încet, și asta deoarece trebuia să ne dăm mereu din calea alegătorilor ce parcurgeau poteca în ambele direcții. Era fun când ne găseam într-o porțiune mai îngustă și pentru a face loc trebuia să ne urcăm pe pereți (la propriu :)))))!). Ne-am dat însă din calea lor de fiecare dată, rostind din când în când cuvinte de încurajare, aplauze sau un mare “Bravo”. Parcă eram cheerleader montan, cu bețe în loc de pampoane :))))






Părăsim Căldările Paltinului și pătrundem în partea superioară a Căldării vecine (căreia nu îi știu numele). Aici traseul devine ceva mai stâncos. Traversăm o potecă pietruită, urcăm o porțiune mai bolovănoasă (în zig zag-uri – dacă unii fug pe munte, alții fug să le lase cale liberă primilor :))))!) și ajungem într-o  porțiune lină, plină de verdeață. Facem un popas pe ceea ce eu credeam că este Vârful Lăița (îi musai să îi pună cineva o plăcută indicatoare, e a doua oară când mă păcălește momâia aceea :))) Dar chiar, dacă acolo nu e vârful Lăița, ce semnificație are ditamai momâia de pietre? Semnalează proximitatea, gen 300 m până pe vârf :)))))?) și ne punem în mișcare către Lăițel.





Terminăm porțiunea lină și începe zona mai accidentată și mai expusă a traseului. Eh, și aici să te ții (și la propriu, și la figurat)! Porțiunea este destul de îngustă, trebuie să stai la coadă pentru a trece de anumite pasaje ... și când venea un alergător, săream toți în lături că lăcustele pe arcuri, pentru a face loc. Am putut vedea oameni parcurgând traseul ăsta prin niște locuri în care eu nu m-aș fi aventurat, lasan culoar liber celor de la maraton. Bravo lor :)

Noroc că zona accidentată este destul de scurtă. Urmează o urcare (la fel de scurtă) și iată-ne pe vârful Lăițel  ... noi și alți câțiva zeci de oameni.Yu-huu, am ajuns la unul din capetelel traseului de astăzi! Ne așezăm să luăm un binemeritat prânz, cu  panorama Fagarasilor și lacul Caltul strălucind în prim-plan. Cu așa peisaj, parcă și mâncarea intră mai bine :)))





După masă și un popas de relaxare, ne-am pus în mișcare. Trebuie să ne întoarcem pe același traseu până în Șaua Paltinului. Cu aceleași salturi “de căprițe sprintene” în lături când mai apărea câte un maratonist, cu aceeași grijă unde puneam picioarele și cu chef de plimbare, am parcurs destul de repede drumul înapoi. Din șa părăsim poteca bine marcată și începem din nou să urcăm, până ajungem pe Vf Paltinu, nemarcat în nici un fel (noroc cu hărțile, că ne spun ele unde am ajuns). Uuu, și ni s-a deschis panorama! La picioarele noastre se întindea frumos căldarea cu Lacul Bâlea, iar în față trona maiestuos următoarea noastră destinație: Vf Iezerul Caprei. Ce părea așa de aproape, încât aveam impresia că fac un salt și gata, i-am atins plăcuță. Hai să vedem cât de mult pot să sar =))))







Echilibristica pe varful Paltinu

Traseul până pe Iezerul Caprei șerpuiește în partea de sus a căldării, cu o vedere superbă asupra lacului. Are un singur pasaj ceva mai dificil, o coborâre pe pietre la care e nevoie de ceva mai multă atenție. Traseul coboară apoi pe partea cealaltă a versantului (hei, uite Transfăgărăşanul, plin de mașini!), și de aici începe urcușul. Care nu putea să fie și el mai simplu, nu nu! În stil tipic Făgăraș, scoate toată transpirația și voința din ține. Și când simți că nu mai poți, vezi un maratonist cum merge susținut. “Hmm, dacă el poate, înseamnă că nu e așa de pppppft cum simt eu. Hai, să continuăm!” Și că să vezi, mă puneam în mișcare și urcam. Puterea exemplului în cel mai frumos mod posibil :)



Ne-am bucurat la maxim când am ajuns în vârf. Parțial că ne puteam trage sufletul și mânca ceva, dar mai mult că vedeam lacul Capra dintr-un unghi neexperimentat până acum.  E la fel de arătos ;) Nu am stat mult la admirat, de unde suntem acum se poate vedea extrem de bine norii de furtună ce amenință cu o descărcare ploioasă și fulgerătoare. Și noi încă nu am ajuns la finalul traseului. Mai avem un vârf de atins: Vânătarea lui Buteanu. Hai, la drum!

Fetele cochetele pe Iezerul Caprei



Coborârea până în căldare e scurtă, abruptă și rapidă. Pornim vitejește pe ultimul urcuș al zilei, cu un ochi pe potecă și un ochi pe cer, să vedem dacă apar fulgerele. Am observat că eram singurele care mai urcam, iar cei câțiva turiști aflați pe potecă coborau destul de repede. Hmm.... hmm... ce să facem? Mai continuăm sau nu? Ne-am spus că urcăm până unde putem, și la primul semn serios de ploaie/furtună facem cale întoarsă spre lac. 

Am ajuns la săritoare. O trecem cu grijă, urcăm porțiunea cea expusă, sărim din piatră în piatră ... și iată-ne pe Vânătarea lui Buteanu. Suntem singure-singurele, noi și muntele, noi și crestele, noi și norii. Senzația e fantastică! Avem noroc și putem vedea până hăt în zare, deși cerul e gri și încărcat. Se poate vedea Moldoveanu extrem de bine ... și toate crestele zimțate ale acestui masiv minunat. Yu-huuuu, am reușit! Și am reușit singure, fără îndrumare și fără ghid. Sunt mândră de noi :D

Am tras câteva cadre, după care am luat-o din loc. Cerul dă semne că ar cam vrea să ne spele echipamentul, iar noi nu vrem. Am coborât repede, bucurându-ne de libertatea de a fi singure pe această parte a masivului. Lumea a început să apăra deîndată ce am ajuns în partea superioară a căldării, dar e ok. Pentru câteva minute bune,  Vânătarea lui Buteanu a fost doar a noastră pentru desfătare :)




Selfie de fete (si fete) fericite :)))))


Panorama 360 de pe Buteanu :)
Am coborât super repede până la Lacul Bâlea, croindu-ne potecă pe unde am considerat noi că este mai lejer (deja avem experiență la deviere de pe traseu :))))). La cabană ne-am întâlnit cu Marius, care ne-a spus că fetele ce au plecat pe Negoiu încă nu au ajuns și că va mai dura ceva. Așa că avem timp să ne odihnim și să ne răsfățăm culinar. Și eu și tiza mea pofteam la cartofi prăjiți cu muuuult usturoi, așa că am mers șa ne comandan câte o porție. Și au fost așa de buuuuni :)


Fetele au ajuns cam la 2 ore după noi. Obosite, dar extrem de fericite. Am stat până au mâncat și ele, după care ne-am urcat în microbuz, destinația București. Să mai spun că am moțăit tot drumul =)))))?
 
Detalii tehnice:
Traseul pe hartă:


Traseul pe Google Earth:


Elevația traseului:


 



Cati :) duminică, 14 ianuarie 2018 0 comentarii Citește mai departe :)

miercuri, 27 decembrie 2017


Și uite-așa,  în ritm de colinde și miros de cozonaci, conștientizez că am mai ajuns la finalul unui alt an. Un an plin cu de toate, în care am fost provocată (din nou) să cresc și să devin mai bună, mai autentică, mai onestă, mai conștientă de sufletul meu și de tot ceea ce mă înconjoară.

Cum am simțit anul ăsta? Destul de intens, cu multe aventuri, transformări și decizii. Un an plin și diversificat, în care am avut ocazia să experimentez situații noi, să trăiesc mai intens, să îmi asum responsabilitatea pentru cine sunt, ce spun și ce fac. Un an în care am privit în interior și am conștientizat mai bine ce este acolo – cu bune și mai puțin bune. Ca mai apoi, cu mânecile suflecate, iubire și mult curaj, să mă apuc să fac curat. Uneori am reușit, alteori am renunțat, uneori nu am vrut să mă ating de ceea ce am găsit acolo. E ok, toate la timpul lor.

Dacă ar fi să descriu anul ăsta în careva cuvinte, aș spune probabil “iubire la sine”. O întoarcere către mine și o atenție sporită la nevoile, dorințele, năzuințele, crezurile, gândurile și emoțiile mele. O împrietenire cu ceea ce eu sunt, fără judecată sau resentimente. O împăcare cu ceea ce am făcut și o incurajare pentru ceea ce voi realiza, cu convingerea că oricând se poate mai bine și că ceea ce a fost nu prevede întotdeauna ceea ce va urma. O grijă a mea pentru mine din toate punctele de vedere: fizic, emoțional, mental, spiritual, relațional, profesional. Procesul e abia la început, dar ce promițător e începutul ăsta :)

Văzut din exterior, anul a fost plin cu evenimente, experiențe și oportunități. Le redau mai jos, într-o ordine aleatoare:)
 
Chităreală – recitaluri și alte muzichii
Ohoo, și ce bogat a fost anul ăsta în chităreală :)))) Am avut bucuria de a cânta la prima ediție Cântece de munte la mare, în White Horse (un loc cu multe amintiri frumoase), am susținut alături de Mihaela mici recitaluri de Mărțișor și Crăciun, am împărțit scena cu prieteni dragi .. ba chiar am cântat și la o nuntă:))) Chitarelile la cabană, în jurul focului, alături de oameni super faini au fost ceva obișnuit. Și am reușit performanța să chităresc până la 6 dimineața :))))))





Voluntariat și acte de caritate
Ceva mai puține anul acesta, însă prezente :) Am hrănit lilieci, am gătit pentru oameni, am donat obiecte și cadouri de Crăciun pentru cei care au mai multă nevoie decât noi. Chiar, dacă aveți lucruri de care nu mai aveți nevoie și doriți să le donați,  le puteți dona către mine, pentru a le da mai departe :)


 
Handmade cu dragoste
Am simțit nevoia să diversific gama de creație. Așa că, pe lângă obișnuitele tehnici quilling și împletituri din noduri, am mai experimentat lucrul în fetru, colorarea și tricotatul. Multe din obiectele create le-am făcut pentru mine (self love, da?), altele le-am oferit cadou de Crăciun prietenilor dragi. 


Activism și asumare
Am fost și voi mai merge în stradă. Cu asumare, cu perseverență, cu gânduri pașnice. Voi exprima în continuare ceea ce doresc de la țara în care vreau să trăiesc și de la oamenii aflați în fruntea ei. 
 
Călătorii – bucurii pentru suflet
Mă simț extrem de binecuvântată din acest punct de vedere. Și asta deoarece anul ăsta am avut ocazia să văd 10 țări, fiecare cu minunile ei: Grecia (mâncare bună, cultură și mult soare), Spania (plajă în martie! Îmi placeeee!), Serbia (malul sârbesc al Dunării e extraordinar!), Bosnia-Herțegovina (mâncare super bună, râuri repezi, munți surprinzători de frumoși și prăpăstioși), Polonia (Varșovia, my love! Cele mai bune gogoși, artă cât cuprinde și un je ne sais quoi ce mă face să vreau să revin), Slovacia (Tatra Tea – și am spus tot :))))))!), Bulgaria (cetăți și castele – o nebunie!), Belgia (ciocolată, bere, arhitectură – ce să mai vrei :))))?), Germania (cârnați și bere – cheers!), Cehia (stil de viață și și mai multă bere – double cheers!). Mă bucur că am avut ocazia să le descopăr. Mai vreaaaaaau :)








Ascensiuni în Alpii Dinarici (Bosnia-Herțegovina) și munții Tatra (Slovacia)
Ha, anul asta mi-au ieșit două ieșiri internaționale pe munte! Ambele au fost un cadou de la mine pentru mine (double self love, da?). Am descoperit niște masive fan-tas-ti-ce, pe alocuri dificile, dar extrem de frumoase. În Tatra m-aș mai întoarce, sunt așa de multe trasee de făcut :D

Schimbare și creștere prin învățare
Schimbarea este continuă – așa că de ce nu am alege direcțiile în care vrem să ne schimbăm?  Asta a fost deviza sub care anul ăsta m-am dus la diverse cursuri și seminarii – relaționale, emoționale, spirituale. Îmi doresc să cresc, să devin cea mai bună versiune a mea, din toate punctele de vedere. Și asta se face cu asumare,implicare, deschidere, iubire și conștientizare. Le mulțumesc încă o dată tuturor care au împărtășit cunoștințele lor, creându-mi astfel oportunitatea de a afla lucruri noi despre mine și ceilalți. Mă înclin cu recunoștință :)

Prieteni și cunoștințe noi
Și dacă aș vrea să îi enumăr, nu am cum :))))))) Am cunoscut anul acesta o mulțime de oameni frumoși, alături de care am avut bucuria de a împărți momente, experiențe, bucurii, lacrimi și evenimente: PMCF (aventuri multe și diverse la anul, da?), Drumeții Montane (să mai cântăm la un foc și o aniversare), grupul vesel de la sală, toți oamenii cărora le-am zâmbit pentru prima oară anul ăsta, pe o potecă de munte și nu numai .... va mulțumesc pentru că sunteți voi. Și că împărțiți minunea de a fi cu mine ;)


Proiect fotografic ... din inimă
A început că o joacă, și a continuat la fel de frumos. Proiectul “Hearts of..” și –a propus să aducă iubirea din locurile vizitate de către mine, prin fotografierea inimilor, acolo unde le întâlneam, sub orice formă le întâlneam. Și atunci când te concentrezi pe iubire, e mult mai ușor să îți iasă în cale. Săreau inimioarele de oriunde :))))








Muntele – a doua mea casă
Prezentă constantă de-a lungul anului, muntele mi-a adus multe din experiențele memorabilede anul acesta. Ca să nu mai spun de fotografii :))))) Aici am râs, aici am plâns, aici am cântat, aici am cunoscut oameni faini, aici mi-am dat seama mai bine de limitele și capacitățile mele. Muntele are în el o magie pe care sufletul meu o înțelege și o îmbrățișează ori de câte ori poate, cu dor și dorință de creștere :)















Familie
Atât cea de sânge cât și cea de suflet. Anul care a trecut ne-a unit, ne-a îmbogățit, ne-a ajutat să ne înțelegem mai bine și să ne deschidem unii către alții, cu mai multă iubire, compasiune și înțelegere. Nu au fost întotdeauna momente roz, într-adevăr, dar și norii au avut rolul lor :)

 Sănătate 
 ... pentru că într-adevăr este cea mai bună dintre toate! Asta e una din marile conștientizări de anul ăsta. Am și o să am în continuare grijă de sănătatea mea, pe toate planurile: fizic, emoțional, mental. Mai mult sport, mai multă îngrijire, atenție la mâncare, gânduri și emoții. Am conștientizat că toate au impact. Și mă doresc sănătoasăăăăă :D

 
Pentru prima dată în acest an:
-  Prima hrănire de lilieci! Sunt atât de simpatici coltosii ăștia :)))
-  Prima gătire pentru alții
-  Prima graniță trecută pe apă
-  Prima graniță precuta pe munte
-  Primul rafting – oooh yeah! E geniaaaal!
-  Prima cântare la nuntă – interesantă experiență:)))
-  Prima apariție într-o carte – mulțumesc, Doina, că m-ai inclus în poveștile tale :)
-  Prima mini-scenetă produsă integral de mine – sunt foarte mândră de asta! Pentru finalul unui curs a trebuit să facem o mini-scenetă de 5 minute cu ceea ce am asimilat. Inspirația mi-a bătut la  poartă (de fapt a dărâmat-o :))) și am făcut cam tot ce se putea face pentru acea mini piesă: regia, scenariul, decorul, fundalul muzical, casting-ul. Și ca să vezi ... am și jucat în ea :)))) Ce mai, experiența completă :))))
-  Prima dirijare de mini-orchestră – e mind-blowing! Am zâmbit după aia în neștire ore bune :))))))

2017, in cifre

Munte
22 de zile pe munte
 19 vârfuri atinse
- 182 de kilometri de trasee montane bătute la pas
- Elevaţie câştigată de 13.800m

Călătorii
10 ţări vizitate
- 9 oraşe descoperite: Atena, Alicante, Donje Milanovac, Belgrad, Varsovia, Veliko Tarnovo, Brugge, Nuremberg, Praga
 Prima călătorie solo-solo
 9 zboruri cu avionul

Bloggăreală
29 de articole scrise (inclusiv acesta!)
- 4 articole noi pe site-ul de crafts
- 4 ani de Chitara Călătoare :)
- 2 ani de Create de Cati :)

Chităreală
Un recital fantastic la Cântece de munte la mare, în White Horse Costineşti
- O super cântare cu Ana Teodora în Brăneşti
O vestire de Mărţişor cu Mihaela, la Anticaffe Ploieşti
- Prima cântare la nuntă :))))
O vestire de colinde la Compassion and Care Ploieşti, alături de Mihaela
- Un concert cald de iarnă la Green Tea
- Muuulte cântări la cabane şi refugii
- Multe sesiunide colinde pe la cunoscuţi (şi nu numai)


Din punct de vedere munţomănesc, anul ăsta arată cam aşa:

Ieşiri montane (pe masive, în ordine aleatoare):

Bucegi: 3 ieşiri
Făgăraş: 3 ieşiri
Ceahlău: 1 ieşire
Cindrel: 1 ieşire
Iezer: 1 ieşire
Cozia: 1 ieşire
Parâng: 1 ieşire
Perşani: 1 ieşire
Tatra (Slovacia): 1 ieşire
Alpii Dinarici (Bosnia-Herţegovina): 1 ieşire


Ieşiri montate (împărţite pe zile, în ordine descrescătoare):

Bucegi: 4 zile
Făgăraş: 4 zile
Ceahlău: 2 zile
Cindrel: 2 zile
Cozia: 2 zile
Parâng: 2 zile
Alpii Dinarici: 2 zile
Tatra: 2 zile
Iezer:1 zi
Perşani: 1 zi


Vârfuri atinse (în ordinea descrescătoare a înălţimii):

Vf Parângul Mare (munţii Parâng): 2.519 m
Vf Vânătarea lui Buteanu (munţii Făgăraş): 2.507 m
Vf Rysy (munţii Tatra, Slovacia): 2.499 m
Vf Stoiniţa (munţii Parâng): 2.417 m
Vf Iezerul Caprei (munţii Făgăraş): 2.417 m
Vf Cârja (munţii Parâng): 2.405 m
Vf Paltinu (munţii Făgăraş): 2.401 m
Vf Lăitel (munţii Făgăraş): 2.390 m
Vf Maglik (Alpii Dinarici, Bosnia-Hertegovina): 2.386 m
Vf Netedu (munţii Făgăraş): 2.351 m
Vf Piatra (munţii  Parâng): 2.080 m
V Vf Buteanu (munţii Făgăraş): 2.056 m
Vf Parângul Mic (munţii  Parâng): 2.074 m
Vf Toaca (munţii Ceahlău): 1.904 m
Vf Cozia (Ciuha Mare) (munţii Cozia): 1.668 m
Vf Leuca Mica (munţii Bucegi): 1.448 m
Vf Grecului (munţii Bucegi): 1.432 m
Vf Hoapecu (munţii Perşani): 980 m
Vf
Am fost la înălţime :) ! Total vârfuri: 19


Intenţii pentru 2018

- Sănătate fizică, emoţională, mentală, spirituală, profesională (şi nu numai) la cote maxime
- Echilibru, abundenţă, bucurie şi pace, pe toate planurile şi fiecare moment
- Bucurie, fericire, entuziasm, curiozitate, chef de joacă, creativitate, răbdare, perseverenţă
 Autenticitate şi constiinţă activă in fiecare moment
- Călătorii – interne şi externe, dintre care cel puţin una în afara Europei
 Multe excursii montane – cel puţin 12, dintre care cel puţin una în afara ţării



Să ne vedem cu bine în 2018 :)
Cati :) miercuri, 27 decembrie 2017 0 comentarii Citește mai departe :)
  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube