joi, 15 iunie 2017


Unul din avantajele majore pe care le experimentez atunci când merg la culcare destul de devreme este trezitul înaintea alarmei, perfect odihnită și cu zâmbetul pe față. Ceea ce s-a întâmplat și dimineața asta, cu toate trezirile intermediare cauzate de perna cea mult prea tare și pătura ce niciodată nu dorea să stea pe mine, ci fugea spre colega de cameră ca pirita spre magnet. Că să nu mai spun că mi-am readus aminte de ce nu îmi plac păturile de lână – arăt de parcă am venit de la o petrecere de pisici flocoase  ce au dat toată noaptea din coadă pe lângă hainele mele. Încă două nopți aici și am suficient material să îmi fac haină de blană :))))
__________________________________________________________
Când: 02 iunie  2017
Unde: Bosnia-Herţegovina, Muntenegru
Parteneri de tură: un autocar intreg :)
Transport: microbuz, barcă pneumatică
Cazare: Camping TriVodenice, Bosnia Herţegovina
Highlights: rafting pe Tara, ploaie torenţială, chităreală la foc
Ȋn câteva cuvinte: rafting, baby!, apă turcoaz, trecut graniţa pe apă, chităreală, aniversare, cadouri bahice
__________________________________________________________

Yaaaay, azi e ziua cu rafting! Și deși sunt mega-entuziasmată, am și un mic bob de teamă în mine – mai ales că nu  știu să înot prea bine. De parcă ar conta acest lucru – când te prinde vâltoarea, face ce vrea din tine, cu tot skill-ul tău de înotător. Însă Andrei ne-a asigurat ca nu este chiar așa de complicant sau periculoas precum pare, dimpotrivă, e posibil că la final să mai vrem. Ok, așa e musai de văzut! 

Aveam nevoie de energie pentru a aluneca grațios pe apă, așa că am luat un mic-dejun sățios și copios. Am primit diverse tipuri de cărnuri, puțină brânză, dulceață, unt și cele mai delicioase gogoșele, pe care le puteai mânca așa goale sau umplute cu tot felul de bunătăți. Ne-am înfruptat, nu alta! Să nu  exagerăm, totuşi, că nu mai încap în costumul de rafting :)))

După masă am mers în curte pentru a primi echipamentul. Știindu-mă friguroasă, am cerut un costum întreg. Merg la căsuță și reușesc cu chiu cu vai să îl îmbrac (era super strâmt!), îmi pun casca, vesta și șoșonii ... gata sunt pregătită de bătaia cu apă! Să înceapă nebuniaaaaa :D!




Primul instructaj l-am primit în fața cabanei. Ne-a spus Andrei câteva noțiuni introductive, am primit câteva și de la organizatori (câteva, deoarece nu știau foarte multă engleză), am semnat formularele necesare și ne-am urcat în mașini, pentru a merge la locul de plecare al aventurii. Care este ... în Muntenegru! Yeap, mergem în altă țară să ne dăm la vale pe râu, trecând granița pe apă înapoi în Bosnia. O să fi suuuper!


Toata gasca de rafting :D
Am făcut un pic peste jumătate de oră până la locul de plecare, cu tot cu așteptat la granița (a patra graniță în două zile, uuu, ăsta e un nou record personal!) Am avut ocazia să văd din mașină canionul pe unde o să mergem și e geniaaaaaaal! Munți și dealuri înalte de-o parte și de alta a râului, iar apa – Doamne ce albastru turcoaz perfect!  Pare aproape ireală :) Și de departe, dar și de aproape – e așa de curată și de transparentă! Abia aștept să plutesc pe ea :)


S-au făcut echipele de câte opt oameni + instructor, ne-am dus barca până pe apă, ne-am urcat ... și gata, plutim! Ne-a învârtit râul de vreo două ori (noi habar nu aveam cum să folosim padelele), însă am ancorat pe un mic ponton (în așteptarea celorlalți) și ni s-a făcut instructajul final. Seamănă un pic cu caiac-canoe,e foarte simplu: la Go începi să padelezi în sincron cu ceilalți, la Stop nu mai padelezi. Instrucțiuni simple și eficiente. Și cam singurele cuvinte pe care instructorul nostru le știa în engleză :)




Prima dată am stat în spate de tot, ultima din rând, și nu aveam padea . M-am bucurat de priveliște și de apă, ținându-mă cu ambele mâini de sfoara aflată pe marginea bărcii. Și a venit prima vâltoare – primul contact cu apa, prima stropșeală. Vorba cântecului-Barca pe valuri .....nu plutește ușor :))))))) Ne-a zgâlțâit și ne-a săltat ca pe niște sticks-uri într-o mașină de spălat. Și a fost așa de faaaaaaain :D

Nu știu de ce mi-a fost așa de teamă de experiența asta, pentru că ..... îmi place la nebunie! Mai ales  după ce am luat și eu o padea și am mai căpătat un pic de încredere (picioarele îmi erau bine ancorate pe fundul bărcii și aceasta nu se înclina așa de tare pe cât mi-am închipuit eu), abia așteptam  sectoarele mai agitate! Navigam pe ele că un călăreț pe un taur mecanic, unduindu-mă o dată cu barca, tăind frumos valurile și bucurându-mă de stropii de apă ce veneau de peste tot. Waaaaa, e genial!



Și a fost și mai genial când instructorul nostru ne învârtea prin valuri (carusel  baby!) sau când ne-a băgat sub o cascadă. Sau când unii săreau în apă. Sau când luai o dușcă sănătoasă direct din râu (pentru că da, apa este potabilă).  Sau când .... uof, sunt prea multe de spus =)))

 Am făcut popas pe undeva pe la jumătatea traseului, pentru o sesiune de relaxare și o vizită la o cascadă mică din zonă.  După care am fost pe malul apei, într-un fel de foișor din lemn, unde am băut ceva răcoritor. Că de ceva lichid duceam lipsă :))







După aproximativ 20 de minute ne-am pus din nou în ... plutire.  Și de data asta am mers ceva mai repede, pentru că din spate venea amenințător un ditamai norul de furtună. Îl vedeam cum apare de după dealuri, căpătând noi nuanțe din ce în ce mai închise de gri. În curând au început să se audă tunete. Ok .... să padelăm, echipa mea :) Everybody ..... go!





Turcoaz, turcoaz ..... cat turcoaz :)))))


Am avut marele noroc să prindem un fenomen extraordinar din punct de vedere estetic – și anume ceață pe suprafața apei. E ... fără cuvinte!  Mai ales când ne mișcam succesiv între peticele succesive de transparență și opacitate. Super, super, supeeeeer! 








Norișorul furios a început să își verse încărcătura exact când am terminat noi partea de rafting. Am tras la mal și a început să plouă. Și în 20 de secunde a început să toarne cu găleata. Am scăpat de apa de sub picioare, bun venit apă din cer :))) Am cărat barca până sus, la mașini, pe o răpăială torențială, după care am plecat spre cazare. Am tras o alunecătură zdravănă, noroc cu apa care care a spălat noroiul de pe costum.  Și întrăm în foișor triumfător, uzi leoarcă, dar fericiți =)))))

Turna cu galeata... sau cu raul =))))
Eh, și acum.... trebuie să dăm costumele înapoi. Așa a urmat a treia sesiune de duș – cea fără nici un fel de protecție la apă! Pur și simplu am ieșit în ploaie desculță, m-am dus la băieți și le-am dat echipamentul, după care am luat-o lent la pas până la căsuță unde eram cazată. Ce atâta grabă, la câtă apă am văzut azi, ce mai contează câteva picături :)))?

Și ce merge bine după atâta aventură și udătură? Un foc de tabără și o cântare, bineînțeles! M-am dus și mi-am luat chitara, oamenii și-au luat versurile și am încins o chităreală să se audă peste dealuri. Se pare că ploii nu i-a plăcut, deoarece la scurtă vreme a plecat, însă ce ne păsa?  Cântăm și ne distrăm, că doar suntem în vacanță :))))





Anul ăsta am ales să nu fac mare tam-tam cu ziua mea, așa că foarte puțină lume știa că ieri a fost aniversarea mea. Asta până când s-a aflat în grup – și în loc să le cânt eu lor, au început să îmi cânte ei mie :)))) A fost un moment special, mai ales că e prima dată când un grup atât de mare de oameni îmi urează mie La mulți ani! :) Și cei de la camping au fost super drăguți, mi-au dat cadou o sticlă de vin, cu o mini-felicitare scrisă în română și bosniacă. Le mulțumesc tuturor încă o dată, surpriza a fost maximă!


Seara am avut aceeași mâncare delicioasă (e musai să aflu rețeta, e mult prea bună! ) și nu am mai stat foarte mult la socializare - trezirea de mâine  o să fie extrem de matinală (plecăm pe munte, yaaay!), deoarece avem drum lung de mers până la intrarea în traseu.

Ta daaa, noapte bună! Mâine plecăm spre acoperișul Bosniei :)
 


Cati :) joi, 15 iunie 2017 0 comentarii Citește mai departe :)

duminică, 11 iunie 2017


Doream să fac ceva special anul ăsta de ziua mea. Ceva doar pentru mine și pentru sufletul meu, să trăiesc o experiență nouă. Ceva diferit de clasicele aniversări cu ieșit la bere și cu lumânări în tort.  Și Universul mi-a îndeplinit dorința când mi-a scos în newsfeed-ul Facebook excursia organizată de Andrei – sau Călător în Europa. 1-5 iunie. Bosnia și Herțegovina, o țară sălbatică și verde. Rafting, urcat pe munte și vizitat de orașe noi. Și culmea, era nevoie doar de o zi liberă de concediu! Uuu, asta e! Sălbăticie și aventură, here I come! O să îmi iau frica de apă și o să o înec în  Tara :)))) __________________________________________________________
Când: 31 mai- 01 iunie  2017
Unde: Serbia şi Bosnia-Herţegovina
Parteneri de tură: un autocar intreg :)
Transport: autocar
Cazare: Camping TriVodenice, Bosnia Herţegovina
Highlights: Donje Milanovac, podul Mehmed Pasa Sokolovic
Ȋn câteva cuvinte: 21 de ore pe autocar, două graniţe, Dunăre, Tara, peisaje sălbatice, mâncare bună
__________________________________________________________

Săptămânile au trecut pe nesimțite și iată-mă cu câteva zile înainte de marea plecare. Pregătiri, pregătiri! Fă caiete de versuri (oare de ce am crezut vreodată că pot pleca fără chitară :)))) ?), aranjează haine și bagaje, alege o carte pe care să o pot citi în autocar și pe care să nu o termin înainte de sfârșitul excursiei (astă s-a dovedit a fi o provocare, însă după jumătate de oră de stat la standul de cărți am luat un volum de 600 de pagini- cât pot să citesc :))))? ) și – cel mai greu – lucrează normal în ziua înainte de plecare.  Le-am parcurs pe toate cu brio și iată-mă pe 31 mai, la ora 22, în parcare la Victoriei, locul de unde ne vom îmbarca spre marea aventură.  Ne așteaptă un drum lung de aproape 20 de ore până la camping-ul unde vom petrece trei zile.  Să-i dăm drumuuuuul :D!

Am avut noroc să stau la geam, așa că m-am bucurat de un suport în plus la somn. Mi-am aranjat perna de voiaj, am închis ochii și am alunecat în lumea viselor cu extrem de multă ușurință. În acea noapte am avut parte de reprize scurte de somn, de 2 -2 ore și jumătate, întrerupte de pauzele pe care le făceam la benzinării, pentru mâncare și alte nevoi. 

Prima pauză serioasă de dezmorțire am făcut-o undeva pe la 6 dimineața, când deja am tracut granița și eram în Serbia. Ne-am oprit pe malul Dunării, la Donje Milanovac, și am avut jumătate de oră de plimbat și luat mic dejun în timp ce te plimbai (că nu mai ardea nimănui de stat jos :))) !) A fost un popas binevenit,  pe care l-am petrecut descoperind împrejurimile – de la copacii plini de flori la mica plajă cu nisip grosolan și umbreluțe. Yaaay, mișcare :)))



Următoarea pauză scurtă am făcut-o la castelul Golubac, pe care l-am fi putut vizita – dacă ajungeam cu o oră mai târziu. Cum însă porțile erau închise și paznicul nu a vrut să facă o excepție pentru noi, ne-am găsit alt mod de a petrece timpul – am dat peste un loc plin de maci și am pus-o ad-hoc de o ședință foto. Și a ieșit super:D



Eh, și de aici .... lungul drum spre sălbăticie! Ne-am făcut comozi în scaun și așteptam cuminți  să scadă numărul kilometrilor ce mai erau de parcurs până la camping. Eu am început  să citesc din cartea aleasă cu numai o zi în urmă (am mare noroc că pot citi pe autocar, fără a avea rău de mișcare) și din când în când mai adormeam.. că altceva nu prea aveai ce face :))))  Uneori puneam cartea jos și îmi aruncam ochii pe geam, pentru a mă familiariza cu ceea ce înseamnă Serbia – și am văzut orașe frumoase, peisaje verzi și multă, multă verdeață. Dar și multă sărăcie, mașini foarte vechi și clădiri ce mă duc cu gândul la vremurile în care eu nu eram nici măcar o idee în capul părinților mei. Parcă aș fi călătorit înapoi în timp :)




Am trecut granița în Bosnia și Herțegovina undeva pe după-amiază. Și surprinzător pentru mine, nu eram deloc obosită sau plictisită! Cartea m-a prins destul de tare, făceam pauze suficiente de moțăială (trebuia doar să las cartea din brațe și să închid ochii pentru câteva secunde – somnifer instant :))) !) și peisajul de afară reușea să îmi mențină atenția trează, între reprizele de somn. E prima dată când sunt în Bosnia Herțegovina și o descopăr că pe o țară sălbatiă și plină de verdeaţă, cu multe păduri și multe dealuri. Orașele sunt destul de rare, joase și întinse pe arii largi. Iar castelele sunt cocoțate în vârf de deal :)






Primul popas mare din Bosnia l-am făcut la Visegrad, un orășel aflat la malul râului Trina. Am oprit pentru dezmorțeală și pentru a vizita podul Mehmed Pasa Sokolovic, construit în anul 1577 de un faimos arhitect otoman. ȘI podul în sine este faimos, deoarece un scriitor căruia nu i-am reținut numele l-a inclus într-unul din  romanele sale, descriindu-l așa de frumos încât cititorii s-au îndrăgostit de el și veneau de peste mări și țări (la propriu!) să îl vadă. Pe mine personal nu m-a impresionat așa de tare (nu știu de ce mă așteptam la un pod cu multe înflorituri dantelate de piatră și briz-briz-uri, nu la construcția actuală-simplă și robustă), dar recunosc că este impresionant. Mai ales că are  mai bine de 400 de ani și e încă întreg :)))











După aproape 21 de ore de autocar și un drum plin de serpentine, în sfârșit am ajuns la locul nostru de cazare pentru următoarele trei zile -camping TriVodenice – un locșor aflat în inima salbaticiei, înconjurat pe toate părțile de dealuri. Ne-am luat bagajele și ne-am dus în foișor, unde am fost întâmpinați cu rakia, băutura lor tradițională. Un fel de țuică de pe la noi, la fel de bună, însă un pic mai tare. Deja mă luase ușor de cap după un păhărel:)






Ne-am luat fiecare căsuțele în primire. Eu stau împreună cu două colege, într-o căsuță ce este 80% pat, 10 % masă și restul loc de depozitare bagaje. O să fie provocator să ne descurcăm cu valizele și rucsacele în așa spațiu mic, dar o scoatem noi la capăt :)

Seara a fost pentru relaxare și mâncare. Am avut supa lor tradițională, denumită Bey – un fel de mâncare cu pui și legume,  albă și densă – și o tocăniță extraordinară de vită, cu sos și garnitură de cartofi. Și desert, dar ăla abia dacă a mai intrat, după atâtea bunătăți :)

Am mai stat un pic la socializare, după care am mers la somn. Mâine începe adevărata vacanță – mergem la rafting! Nu știu cum o să fie, nu am mai făcut niciodată și îmi este un pic teamă (de căzut în apă), însă mă voi descurca. Mă leg cu coarda de barcă :))))))

Noapte bună, ne vedem mâine pe valurile ... Tarei :)


Drumul parcurs:

Cati :) duminică, 11 iunie 2017 0 comentarii Citește mai departe :)
  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube