marți, 23 iulie 2019


Ideea acestei ieșiri a apărut când o foarte bună prietenă și-a achiziționat bocanci noi. Și cum poți inaugura cel mai bine o pereche de încălțăminte de munte, dacă nu pe traseu? Ah, musai să fie scurt și ușor, că dacă apar bătături sau rosături să ne putem retrage elegant. Sau să știm că agonia o să fie scurtă =)))

Buuun! Avem motiv, avem durată … și unde mergem? Nici una dintre noi nu are mașină, așa că opțiunile de traseu sunt reduse la masivele în care putem ajunge cu trenul sau microbuzul. Hmmmm… putem să dăm o fugă în Brașov, să urcăm voinicește Tâmpa și apoi să ne oprim în oraș, la o cafea bună. Ah, și dacă tot suntem în Brașov, ce ar fi să ne sunăm prietenii muntomani din vechea gașcă anotimpista, poate ne însoțesc și ei pe traseu? Că și așa nu ne-am mai văzut de .. hă hăăăăăă! De când cu familie și copii, întâlnirile s-au rărit considerabil :) Am vorbit cu 2 dintre ei și amândoi au fost de acord să vină cu noi pe traseu. Uuuu, ce veste bună! O ieșire la munte old school, bălăurind potecile cum făceam când eram tineri și neliniștiți. Eu încă mai sunt :)))

Fiind o tură de relaxare, nu am considerat necesar să ajungem în Brașov la răsăritul soarelui. Să lăsăm și oamenii să doarmă :)))) Am plecat din București cu un tren privat, undeva în jur de ora 08, și am petrecut tot drumul sporovăind că fetele.  Asta e partea faină atunci când călătorești alături de prieteni dragi - nu prea ai timp să te plictisești și sunt atât de multe de împărtășit :D

Brașov-ul ne-a întâmpinat cu senin și soare. Yaaay, sper să se păstreze până seara! Am fost ridicate de la gară de bunul nostru prieten Andrei (Luin, pentru nostalgicii de Anotimp 5) și împreună cu soția lui am plecat spre Râșnov, unde ne-am întâlnit cu Simi - o altă bună prietenă - și Smufi, o cățelușă albă și jucăușă. Ah, câte amintiri frumoase din ture am cu oamenii ăștia dragi! Câte drumuri cu trenul, bălăurit pe poteci împreună, pus toată mâncarea la comun când mâncam pe drum, seri de chităreală la cabană sau la cort, râsete, voie bună…. Au fost vremuri extraordinare :)

Traseul începe din vecinătatea bisericii Sf Nicolae Veche (la intrarea pe strada Romulus Cristovoleanu este un stâlp indicator cu traseele ce se pot face din zonă). Intrăm aproape imediat în pădure și vedem poteca intinzandu-se în fața noastră, șerpuind printre copaci. O fi bine să ai natura la 2 minute de la ieșirea în oraș :))? Să poți să de duci când vrei tu la o plimbare de relaxare și deconectare ? Ah, ce viață ar fi :D




Poteca ne poarta adânc în inima pădurii. Traseul e ușurel, deci avem timp de discuții, amnitiri, planuri, reconectare.  Nu am mai fost de multă vreme toți împreună într-o ieșire, dar când ai prieteni buni, parcă nu mai contează distanța, timpul și cât timp nu ne-am mai văzut. Parcă ieri balauream cu rucsacii în spate în munți :)))

Avem de ocolit, deoarece mulți copaci au căzut pe potecă și unii erau imposibil de sărit. În rest sunt porțiuni scurte de urcare și coborâre, nimic dificil. Am ajuns la o cruce din lemn, albastră și frumos ornată, unde am cotit stânga și ne-am continuat drumul. Am urcat o pantă, am coborât într-o vale, și de acolo părăsim marcajul bandă albastră, alegând triunghi galben. Noi vorbeam, pașii luau singuri drumul cărării .... de vis :)



Am trecut pe lângă o peștera (nu am avut curiozitatea să mergem să investigăm mai de aproape, însă cine știe, astă dată poate e de interes!), urcăm o mică pantă, ne afundăm și mai mult în inima pădurii. Simi ne împărtășește povesti locale – și e așa de fain să ai pe cineva care îţi spune despre locurile în care mergi! Câțiva pași în plus ... și am ajuns la Bisericuța Păgânilor, un loc ... ce numai e loc religios nu seamănă. Sunt doar niste pietre mari, dispuse într-o logică .... nelogica, fără nici un alt însemn sau cu vreo semnificație aparte. Am înțeles de la povestitoarea noastră că se numește așa deoarece un grup de refugiați aflați în aceasta pădure au folosit acest loc pe post de biserică. Oh well, când nu ai ce ai nevoie, orice se poate adapta :)






Am zăbovit un pic în aceasta catedrală naturală ...  nenaturală, după care am spus la revedere și am plecat mai departe. Următoarea oprire o să o facem la un punct de belvedere aflat în apropiere. E cumva pitit, trebuie să urci un pic că să ajungi și el ... și maaamă, câți oameni sunt aici! Până acum abia daca am văzut 1-2 oameni pe traseu, și acum am înțeles și de ce – erau toți strânși la panoramă :))) Care e absolut spectaculoasă! Se văd Bucegii și Postăvaru de aici ! Instant love :)



Ne-am tolănit pe pietre și ne-am odihnit un pic. Eram cu un ochi în zare și cu un ochi pe Smufi (mogâldeața albă), că nu cumva să se apropie prea tare de marginea prăpastiei și să afle cu aceasta ocazie că nu știe să zboare. Din păcate nu am putut sta foarte mult, norii s-au pus pe scuturat și nu era safe să stam în zonă. Era deschisă, pietre alunecoase .. și noi deja știm că nu putem zbura :)

Coborârea până în Râșnov am făcut-o pe un alt traseu, pe dungă albastră, spre Peștera Rasnoavei. Era și ea deschisa, însă nu ne-a venit curiozitatea. Lăsăm explorarea adâncurilor pe altă dată :) și dacă tot suntem aici, ce ar fi să dam o fugă și până la cetatea Râșnov? Nu am mai văzut-o de foarte multă vreme :)






Ca niște montaniarde adevărate (ce au balaurit pe dealuri), am urcat pe jos  drumul până la cetate. Am plătit biletul și ne-am pierdut pe alei, admirând Rasnovul și munții din turn. E la fel de frumos precum îmi aduc aminte :)














Drumul de întoarcere l-am făcut tot cu trenul. Am ajuns în București la o ora destul de târzie, însă a meritat. A fost o zi geniaaaală, alături de prieteni dragi :)

Detalii tură:
__________________________________________________________
Când: mai 2019
Durată: 1 zi
Parteneri de tură: prieteni dragi
Traseu: Râșnov – Bisericuța Păgânilor (marcaje dungă albastră și triunghi galben, lungime 5.20 km, durată traseu 1h 30 min)
Bisericuța Păgânilor – Belvedere – Peștera Râșnov – Cetatea Râșnov (marcaj dungă albastră + mers pe DN, lungime traseu 5.3 km, durată traseu 1h)
Model traseu: circuit
Punct plecare: Râșnov, Biserica Sf Nicolae Veche
Punct sosire: Râșnov, parcarea cetății Râșnov
Dificultate traseu: ușor
Durată totală traseu: 3h 30 min, cu toate pauzele incluse
Lungime traseu:  11.2 km
Altitudine minimă/maximă: 683m (Râșnov)/ 1.019 m (în pădure) 
Urcare/coborâre:  +453 m/ -453 m
Stare marcaj: traseul este bine marcat, că poziționare, vizibilitate și frecvență.
Sezonalitate: poate fi făcut tot anul
Vreme în tură: înnorat, cu o scuturare ușoară de nori
Surse de apă:  erau râulețe mici în pădure, iar pe DN era un râu captat.
_____________________________________________________________



Detalii tehnice:

Traseul pe hartă:

Traseul pe Google Earth:

Elevaţia traseului:


Preţuri:
Bilet tren Bucureşti -Braşov, Astra TransCarpatic: 48 RON
Bilet Braşov-Bucureşti, CFR: 48.6 RON
Taxa vizitare cetatea Râșnov (adulţi): 10 lei

Tracker: Endomondo
Prelucrare date: GPS Visualizer și Google Earth
Aparate foto: Nikon D5000 + Tamron 17-50 mm / Huawey P10 Lite






Cati :) marți, 23 iulie 2019 0 comentarii Citește mai departe :)

luni, 6 mai 2019


Cred că ăsta e titlul de jurnal care îmi place cel mai mult - atât de intuitiv, de simplu, de … evident =)))

Aveam două zile libere până de Paște, 2 zile în care la munte se anunță frumos și soare. Aaaargh, nu e de stat în casă! Ia să dau o fugă rapidă până la munte, așa, lejer, de o zi, să îmi reîncarc bateriile înainte de Paște și cântarea de la Costinești! Buuuuun! Unde să merg? Nu am mașină, așa că opțiunile sunt destul de limitate. Pot să fac ceva prin Bucegi sau prin Piatra Mare. Hmmmm… hai în Piatra Mare, nu am mai mers de ceva vreme pe vârf și e un traseul accesibil.  Nu ar trebui să fie multa zăpadă pe traseu - e doar sfârșit de aprilie :)

A fost o provocare să mă trezesc la ora … brrrrrr, 4 și un pic. Somn, somn … sooooomn! Am mers teleghidata până la bucătărie și mi-am făcut cafea, am înfulecat repede ceva, am băut licoarea magică și neagră … eh, parca așa e mai bine! Pot să țin ochii deschiși :)))) Și am suficientă energie să ajung până în tren, unde intenționez să trag un pui de somn de toată frumusețea =))) Ceea ce s-a și întâmplat =))

Am coborât în Timișu de Jos, pe o vreme super călduroasă și senină. Yaaay, o să am parte de o super tură! Se anunță niște ploicică mai spre după-amiază, dar sper să mă ocolească cu succes :)))

Am ales să urc pe la canion - să îmi reamintesc cum arată și fară suprapopulație. Mergeam încet, fară grabă, bucurandu-mă de liniște și cântece de păsărele. Aaah, ce bine e când nu sunt oameni pe traseu! Și nu e nimeni care să mă grăbească, să mă zorească, să tragă de mine, să mă împingă de la spate. Libertateeeeee pe poteci :)

Am ajuns la intrarea în canion după aproximativ o oră .. și descopăr că este închis! Oh well, s-a dus visul de a escalada scări :))) Bine că exista traseu ocolitor. Heeei-rup! Un pas, și încă un pas, și încă unul … uitasem că prima parte este mai abruptă, cel puțin până când se intersectează cu traseul de coborâre spre ieșirea din canion. Am vrut scări? Ia și urcă :)))




Dacă  nu ați fost până acum singuri într-o pădure, recomand experiența. Mi se pare extraordinar să mergi pe cărare fară grabă, în cântec de pasări și foșnet de frunze. Să simți că ești unul cu natura, că nu ai nevoie de altceva decât de ceea ce ai cu tine în momentul prezent, bucuria parcurgerii traseului - o fi de la natură sau de la Săptămână Mare? Nu contează sursa - se simte așa de bineeee :D

Primele porțiuni de zăpadă au început să apară, o dată cu înaintatea în altitudine. Am fost nevoită să folosesc bețele și din când în când să fac mici scărițe pentru a urca. Am și colțărașii la mine, pentru orice eventualitate, însă chiar sper să nu îi folosesc astăzi. Chiar vreau să cred că vine primăvara … cu toate că sunt înconjurată de zăpadă, am geacă pe mine și pufoaica în rucsac =)))





Până la cabană am mai făcut aproximativ 2 ore, în mers lejer și cu câteva opriri pentru ceva dulce. Aaaah, finally, doi stropi de odihnă :) Am făcut un popas mai mare pe platou, admirând Brasovul și vârful destinație de astăzi. Aș fi vrut să mănânc ceva mai mult, însă eram conștientă că dacă mă pun acum pe mâncat nu o să mai am nici chef, și nici energie pentru a continua. Aș fi preferat oricând o tolaneala pe iarbă și un puiuț de somn :)))) Așa că o să păstrez festinul pentru la întoarcere. Hai sus, mai e doar o oră :)





Traseul te poartă prin pădure încă vreo jumătate de ora, după care se iese la un punct de belvedere. Aaaah, uitasem de stancile astea mari, înainte de a ajunge pe platou! Și de micul pasaj de urcare ce mă duce cu gândul la creasta din Buila Vanturarita! Wow, se vede că nu am mai parcurs traseul ăsta de ceva vreme :))) Am pornit-o voinicește, ocolind limba de zăpadă. Și după ce am ieșit sus … ah, da, partea asta de traseu o recunosc! Se merge pe curbă de nivel până pe vârf :)

Era încă multa zăpadă pe platou, așa că am mers cu precauție. Să nu trag o căzătură și o alunecare exact acum, la final :))) Parcurg și ultima panta înainte de finish … și gata, iată-mă pe Piatra Mare! M-am sincronizat perfect cu soarele, care și-a ițit și el capul de după nori! Yu-huuuuuu!








Am făcut pauză de dulcegării și o mini-ședință foto în toată regula. Cu maimuțăreli, dans, hlizit cu toți dinții la cer și zâmbit necontrolat. A fi doar tu pe vârf are avantaje nebănuite =))) Și aș mai fi stat un pic la soare, să prind o pojghiță subțire de bornz, daca nu ar fi început să picure! Ai măăăăă! Până acum a fost cu vreme de vis, iar acum îi dă cu ploaie! Sper să nu apară și blitz-urile cerești, asta ar mai lipsi din ședința foto :)))







Am coborât destul de rapid, cu intenția de a ajunge în pădure. Afara începuse să picure destul de bine, și îmi doream să ajung cât mai repede la cabană, pentru o porție de ceva cald. Și că în poveștile cu Murphy, cum am intrat în pădure, cum s-a oprit ploaia și a dat soarele :)))) Și era un soare cald, plin, de-ți era mai mare dragul să te întinzi pe iarbă. Mai-mai că m-aș întoarce înapoi =)))

M-am oprit la cabană pentru o ciorba delicioasă de cartofi cu tarhon (și mamăăăă, ce bine a intrat după duşuială și efort! Caldă, gustoasă, aromată! Miaaaam!), am făcut poză cu măgărușii (altfel nu se poate!) și am pornit-o spre Timisu de Jos, de data asta luând-o pe Drumul Familiar. E ceva mai lung, dar și mai prietenos cu genunchii. Și coboară, și coboară, și coboară…  la un moment dat mă plictisisem de atâta pădure și foșnet de frunze :))))  Când am ajuns din nou în poiana în Dâmbu Morii, vremea era la fel de frumoasa și însorită că atunci când am plecat dimineața. Nici nu intuiai că sus am tras o repriză de ploaie :)))








Simt nevoia să sărbătoresc cumva tura asta. Hmmm,ceva bun, ceva răcoros … aaaa, știu! Înghețată :))) Și nu cu una, ci cu două, că îmi era super poftă! Aşaaaaa! Sfârșit perfect pentru o tură extraordinară :)


Timpi intermediari:

Dâmbu Morii - Canionul 7 Scări: 1 h
Canionul 7 Scări - Cabana Piatra Mare (pe traseul ce ocolește Canionul 7 scări): 2h 20 min
Cabana Piatra Mare - Vârful Piatra Mare: 1 h
Vârful Piatra Mare - Cabana Piatra Mare: 1 h
Cabana Piatra Mare - Dâmbu Morii (pe Drumul Familiar): 2h 15 min

Detalii tură:
__________________________________________________________
Când: aprilie 2019
Durată: 1 zi
Parteneri de tură: amici întâlniți pe traseu
Traseu: Dâmbu Morii - Canionul 7 Scări (aproximativ 950 m) (marcaj bandă galbenă, lungime traseu 4 km, durată traseu 1h)
Canionul 7 Scări - Cabana Piatra Mare (1.628m)  (marcaj bulină roșie, lungime traseu 3.4 km, durată traseu 2j 20 min)
Cabana Piatra Mare - Vf Piatra Mare (1.844m) - Cabana Piatra Mare (marcaj dungă roșie, lungime traseu 4.4 km, durată traseu 2h)
Cabana Piatra Mare - Dâmbu Morii (marcaj dungă roșie și triunghi albastru, lungime traseu 7.86 km, durată traseu 2h 15 min)
Model traseu: circuit
Punct plecare: Dâmbu Morii
Punct sosire: Dâmbu Morii
Dificultate traseu: mediu-dificil, din prisma diferenței mari de nivel
Durată totală traseu: 8h 20 min, cu toate pauzele incluse
Lungime traseu:  19.7 km
Altitudine minimă/maximă: 728 m (Dâmbu Morii)/ 1.844 m (Vf Piatra Mare)  
Urcare/coborâre:  +1.430 m/ -1.430 m
Stare marcaj: traseul este bine marcat, că poziționare, vizibilitate și frecvență.
Surse de apă:  din abundență! Râul ce șerpuiește la Dâmbu Morii, câteva râulețe pe traseul spre Canionul 7 scări, râul ce iese din Canionul 7 Scări, încă un râuleț ce află la aproximativ jumătate de oră de canion (sensul urcare spre Piatra Mare, pe traseul cu bulină roșie, cabana Piatra Mare). Pe drumul familiar nu am identificat nici o sursă de apă.

_____________________________________________________________


Harta traseului:


Traseul pe Google Maps:


Traseul pe Google Earth:


Elevaţia traseului:


  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube