joi, 19 iulie 2018




Prima parte a turei (Vf Leaota cu plecare de la Cantonul Făgețel) o puteți citi aici.

M-am trezit de dimineață super bine dispusă. După o zi de ploaie și udătură, ce poate fi mai bine decât o dimineață uscată și călduroasă? Am lenevit în pat, mi-am luat micul dejun, m-am uitat la poze … Și așteptam să se facă ora 09, pentru a se trezi oamenii și a pleca spre casă. Luasem de ieri decizia ca azi să nu mai facem traseul programat, deoarece prognoza de azi arată mult mai rău ca cea de ieri. Și dacă ieri a turnat, azi … șuvoieste =)))

Când m-am dus în sală de mese, lumea deja terminase de luat micul dejun. Și au hotărât că facem totuși traseul!  Plecarea era în 10 minute! M-am uitat la colegii din mașina mea, să vedem dacă ei vor să meargă. Erau și ei nehotărâți …. Până la urmă am spus să încercam. Și daa nu ne țin puterile, coborâm împreună.  O să îmi duc febra musculară la plimbare =)))
 __________________________________________________________
Când: mai 2018
Durată1 zi
Parteneri de tură:  oameni cunoscuţi (Deni, Liviu, Mery, Ioana) şi necunoscuţi 
Traseu: sat Dragoslavele – Vf Piatra Dragoslavelor (1.434 m) (marcaj triunghi albastru, lungime traseu 4.4 km, durată traseu 2h 50 min)
Vf Piatra Dragoslavelor – nemarcat – sat Dragoslavele (nemarcat + triunghi albastru, lungime traseu 5.6 km, durată traseu 3h 10 min)
Model traseucircular
Punct plecare: sat Dragoslavele
Punct sosire: sat Dragoslavele
Dificultate traseu:  simplu spre mediu. Pe alocuri e epuizant :)
Durată totală traseu: 6 h, cu pauze incluse  
Lungime traseu:  11 km
Altitudine minimă/maximă: 692 m (sat Dragoslavele)/ 1.434 m m (Vf Piatra Dragoslavelor)
Urcare/coborâre:  +796 m/ -796 m 
Stare marcajcât de cât bună (pe porțiunile marcate) + nemarcat!!!!
Surse de apă:  pompa de apă de la ȋnceputul traseului
_____________________________________________________________

Intrarea în traseu se face de pe partea dreaptă a drumului, unde veți găsi o mică parcare și un set de indicatoare. De acolo se inaintează pe o ulicioară ce urcă ușor printre casele oamenilor, unde veți întâlni și unica sursă de apă de pe traseu – o pompă de culoare albastră. Ne-am făcut plinul la bidoane și am continuat urcușul lin. La un moment dat se ajunge la o bifurcație de drumuri (vârful aflându-se în față, în toată splendoarea lui) și trebuie luat la dreaptă, pe o cărăruie ce se afundă în pădure. Undeva pe un copac există și marcaj, doar că este bine ascuns de coronament și se vede mai greu. Noi urmăm triunghiul albastru :)




Poteca este lată, vizibilă, imposibil de ratat. Mergem aproximativ 20 de minute,  după care cotim la stânga, intrăm și mai adânc în pădure .. eh, și de aici să te ții! Ne ia în primire o panta prostului, continuată cu alte porțiuni de urcuș susținut.  Când am văzut vârful de jos, nimic nu dădea semne că o să fie așa de … înclinată poteca :D

Sunt unele porțiuni în care marcajul nu este vizibil, a trebuit să balaurim un pic până să găsim drumul corect. Prima astfel de porțiune a fost exact la ieșirea din pădure, pe porțiunea de grohotiș. Muntele ăsta mic are porțiuni de Crai :))) A urcat fiecare pe unde a crezut că este mai accesibil, cu grijă de nu ajungă la baza pantei de-a dura. Ah, și ce panoramă frumoasă ni s-a deschis în fața ochilor! Se vedea satul de unde am plecat, satul învecinat, culmile verzi …mic mic, dar frumos masiv :)







Și de aici … da, cum era de așteptat, tot în sus! După o scurtă urcare prin pădure am ieșit în ceea ce credeam a fi un fel de creastă, foarte stâncoasă. Pentru cine a fost, aduce un pic cu porțiunea din Buila Vânturarița, exact înainte de vârf.  Pădure în stânga, prăpastie în dreapta…. Traseu în față :) Mă bucuram foarte tare când mă intersectăm cu partea de pădure, afară fiind foarte cald și zăpușeală. Un petec de răcoare face minune pentru moral :)






Ultima porțiune a traseului este în gol alpin, în același stil caracteristic de hei-rup! Am luat-o mai încet, știind că sunt aproape de destinație. Mă mai opream din când în când și admiram floricele, panorama, satul de dedesubt. Cum o fi să locuiești acolo, și să ai posibilitatea să urci aici ori de câte ori vrei? Cred că e foarte fain primăvara, când totul e înflorit, să vii și să privești natura cum revine la viață. Sau toamna, când sunt culorile faineee! Cred că e super :D

Vârful este marcat printr-o cruce  înaltă, de care este agățat un steag. Yaaay, am ajuns! Am făcut câteva fotografii, după care ne-am retras un pic mai jos, pe un prag cu panoramă extraordinară, pentru a lua prânzul. Am avut chiat timp să trag un mic pui de somn, neintenționat, dar așa de binefăcător! Parcă mi-am mai revenit! Și nici mușchii nu mă mai dor așa de tare :)










Traseul de coborâre este nemarcat. Am urmat o cărăruie prin pădure, am ieșit în luminiș (cumva în spatele masivului) până am ajuns la un drum forestier, ce ne-a adâncit din nou în vegetație. Și au început să apară din nou peisajele cu grohotiș! Noi mergeam pe la baza versantului și am putut observa cum ne-a purtat creasta la dus. Dacă știam ce hău este în partea dreaptă, cred că mergeam cu și mai multă atenție :))))

Într-un final, traseul revine în poteca cea cunoscută, în pădure. E bine, de data asta nu mai urcăm, ci coborâm :)) Îi dăm repede la vale, ieșim în drumul forestier, ajungem din nou la intersecție, apoi la pompa cea albastră și cât ai zice Dragoslavele am fost la mașini.  Yaay, am reușit să facem traseul! Și am avut și vreme super bună! Acum la odihnă cu noi, că merităm din plin :)









 
Detalii tehnice:
 
Traseul pe Google Maps:



Elevația traseului:


Cati :) joi, 19 iulie 2018 0 comentarii Citește mai departe :)

luni, 16 iulie 2018



Știți vorba aia - bine faci , bine găsești? Sau ce semeni, aia culegi? Ei …. Bine, o să am ocazia să testez un traseu remarcat de mine și Asociaţia Oxigen acum 2 ani de zile, în munții Leaota. La invitația unui prieten drag, Deni Billy, m-am alăturat grupului creat de el pentru o tură memorabilă în acest masiv. Și o parte din traseul propus include exact porțiunea marcată de echipa din care am făcut și eu parte (ah, ce amintiri de Picasso și Rembrant cu pensule grosolane îmi revin în memorie! Toți aveam “aere” de pictori cu găletușele și mănușile din dotare :))), respectiv porțiunea dintre Vf Leaota și bifurcaţia cu drumul forestier ce coboară până la cantonul Făgețel. Să vedem în ce stare mai e lucrarea de artă  :)) 
__________________________________________________________
Când: mai 2018
Durată: 1 zi
Parteneri de tură:  oameni cunoscuţi (Deni, Liviu, Mery, Ioana) şi necunoscuţi 
Traseu: Canton Făgețel (Valea Bădenilor) – stână – creastă – Vf Leaota (2.133 m) (marcaj bulină albastră, durată traseu 5h 30 min, lungime traseu 9 km)
Vf Leaota – drum auto (până la bifurcaţia cu drumul forestier) (marcaj cruce albastră, lungime traseu 3 km, durată traseu 45 min)
Bifurcaţie – drum forestier – Canton Făgețel (nemarcat, lungime traseu 11.9 km, durată traseu 2h 45 min)
Model traseu: circular
Punct plecare: canton Făgețel
Punct sosire: canton Făgețel
Dificultate traseu:  mediu, din prisma lungimii şi a porţiunii de început
Durată totală traseu: 9 h, cu pauze incluse  
Lungime traseu:  23.9 km
Altitudine minimă/maximă: 886 m (canton Făgețel)/ 2.133 m (Vf Leaota)
Urcare/coborâre:  +1.600 m/ -1.600 m 
Stare marcaj: bună, atât ca poziţionare, vizibilitate şi frecvenţă. Porţiunea de nemarcat este pe drum, nu vă puteţi pierde.
Surse de apă:  la începutul traseului este un râu imediat după ce se trece podul, acelaşi pe care îl veţi întâlni şi la final. Ȋn creastă nu sunt surse de apă.
_____________________________________________________________

Plecarea dis de dimineață, cu mașinile personale, din București. Reuniunea cu tot grupul a fost la intrare pe Valea Badenilor, după care ne-am deplasat în coloană până la Canton Făgețel. Ne-am echipat de traseu (sau dezechipat, în cazul meu, deoarece îmi luasem o groază de haine groase pe mine și afară era super cald!) și am plecat voinicește pe drumul neasfaltat ce șerpuia spre munte. Avem mult de mers, să îi dăm bătaie!

La pod am făcut dreapta (hei, uite plăcuțele montate de noi! Încă rezistă!) și începem să urcăm destul de abrupt, prin pădure.  Și urcăm, și urcăm... nu mi-am imaginat vreodată că Leaota poate avea și trasee de genul ăsta, la ce lină și golașă e creasta! Dar hei, fiecare munte cu surprizele sale :)







După o transpirare pe cinste și doi coți de limbă scoasă am ieșit și noi într-un luminiș. Ah, și ce panoramă frumoasă este la orizont! Așa parcă mai merge să urci, cel puțin ai la ce clăti ochii! Am făcut un scurt popas de hidratare/îndulcire și am luat-o din loc. Vârful încă nu se vede, deci mai avem de mers!

Următorul popas l-am făcut la o stână părăsită, ce ne anunța că mai sunt aproximativ 2 ore până în creasta principală. Și ia uite ce pantă frumoasă avem de urcat până acolo! Hai să mai luăm o îmbucătura de ceva dulce, să mai prindem energie ;)








Când am plecat de la mașini, vremea era superbă – soare peste tot,  nici urmă de nor sau de vânt. Pe măsură ce urcam însă, norii ne împresurau din spate și din partea stângă. În dreapta era o vreme genială, încât îi invidiam pe cei care au avut inspirația să dea o fugă în Crai în weekendul ăsta. Au parte de o super seninătate! Pe noi însă a început să ne ia ploaia la alergat. Prima dată am văzut fulgere pe culmea vecină. Apoi a început să toarne – tot pe versantul alăturat. Ploaia s-a răspândit și a cuprins toată valea de unde am venit noi.  Ne-a speriat de câteva ori, scuturând norii exact deasupra noastră, cât să ne facă să credem că se joacă de v-ați udatelea cu noi. Dar ce naivi am fost! Exact când am crezut că am scăpat de ea, a venit cu toată forța, dând drumul la robinet mai ceva că Niagara la viitură. Și nu a venit singură, nuuuuuu! Și-a adus și prietena grindină – mai timidă ea, dar prezentă. Abia dacă am avut timp să îmi pun hainele de ploaie! Și pentru că îi dădea super des, am căutat adăpost – și ne-am pitit între jnepeni. Stăteam că niște statui și așteptam să se oprească din turnat =)))

Spre norocul nostru toată povestea a durat cam un sfert de oră – suficient cât ne bage niște apă pe ici pe colo. Ploaia a mai încetat, însă fulgerele nu. Din când în când le mai vedeam/auzeam spintecând aerul exact pe unde trebuia noi să ne întoarcem. Sper doar să le dea repede pe toate și să se mute :)))

Când am ajuns în creastă ne-a luat vântul în primire. Un vânt super rece și tăios, care combinat cu ploaia și grindina ușoară te biciuia le pielea goală. Mi-am acoperit fața cum am putut, însă tot nu a fost de ajuns – pielea de sub ochelari nu am cum să o protejez :))) Iar ochelarii deveniseră aproape inutili, la cât de uzi și de plini de gheață erau. Pfuai, e tura de revelion reloaded =))))



(C) Liviu Ghita




Când am ajuns în vârf, aproape că a trebuit să mă țin de stâlp, să nu mă zboare de acolo =)))) Am reușit cu chiu cu vai să fac o fotografie (observați ce husă puffy am la rucsac :D!) și am plecat în secunda doi – cel puțin lăsăm ploaia în spate și nu ne mai biciuia tenul. I-am dat cât am putut de repede la vale, să scăpam de vânt, fulgere și udătură. Pentru că la munte nu ai nevoie de peeling, murare și flash-uri fără poze =))))


La coborâre am avut ocazia să testez traseul marcat de mine acum doi ani de zile. A rezistat destul de bine! Sunt unele semne care au început să se decojească, dar sunt încă vizibile și observabile de la o distanță considerabilă. Good job, guys! Mai vin în inspecție și peste 3 ani, să vedem dacă totul este ok :)

Coama ne coboară până pe un drum neasfaltat, pe care îl urmăm până la intrarea în pădure. Eh, și de aici începe coborârea! Știam că drumul ăsta forestier este super luuuuung și că de data asta o să fie nevoie să îl parcurgem ad bocanc, dar speram că memoria mea să fie mai estompată și să fie de fapt mai scurt. Dar de unde! Coboram, coboram... băi, și parcă nu se mai termina! De fiecare dată spuneam că următoarea curbă este ultima, și de fiecare dată nu era așa :))) Am mers atât de mult, încât și ploaia ne-a găsit din nou =))))






Când am ajuns din nou la pod, m-am ciupit să nu cred că visez! Yaaay, am terminat traseul! Ne-am băgat la adăpost și am scos repede ceva să mănânc, deoarece îmi era super foame. Și nu am putut să iau ceva până acum, că ajungea supă la mine în gură :)))) Aveam un sandviș, iar o colega scosese niște roșii cherry. Îmi era poftă, așa că am rugat-o să îmi dea și mie o .... și aici mi s-a blocat mintea. Nu îmi mai aduceam aminte cum le spune la .... ah, se pare că mi-a intrat apă la circuite! Nu am vrut să laș propoziția neterminată și poftă nesatisfăcută, așa că am continuat :” Dă-mi și mie niște din alea mici și roșii!” Instantaneu am izbugnit amândouă în râs =)))

După ce ne-am întorc cu toții din traseu am făcut o poză (așa murăţei cum eram) și ne-am urcat în mașini, cu destinația cazare. Stăm la o pensiune undeva într-un sat din apropiere. Camerele erau drăguțe, doar că .. brrr, dar frig mai e în ele! Și o apă în ton cu răceala din camere curgea la robinet. Am rugat gazda să dea drumul un pic la  centrală, dacă nu vrea să aibă că oaspeți o ceată de stane de gheață. Și ne-a îndeplinit rugămintea. Să vă spun că am stat o oră lipită de calorifer ... dar cred că intuiți deja =))

Seara am mâncat o ciorbă caldă (miaaam, căldură!Uscat! Răsfăăăţ!) și apoi am pus-o de o chităreală între prieteni. Am cântat și eu și Billy până în jur de ora 22, când mai toată lumea și-a exprimat dorința de a merge la odihnă. O merităm din plin! Și mâine mai avem un traseu de făcut ... să vedem dacă îl facem, la cum e vremea de capricioasă :)
 


Detalii tehnice:

Traseul pe hartă:


Traseul pe Google Maps:



Elevaţia traseului:


Cati :) luni, 16 iulie 2018 2 comentarii Citește mai departe :)
  • Urmărește-mă:
  • RSS
  • Facebook
  • Youtube